Contractul de asociere în participaţiune încheiat între o autoritate publică locală şi o societate comercială având ca obiect monitorizarea traficului pe raza unei localităţi este un contract de achiziţie publică, respectiv de concesiune servicii. În determinarea acestei naturi juridice este important faptul că, sumele provenite din amenzile privind circulaţia pe drumurile publice se fac integral la bugetele locale, iar aceste venituri au ocazionat cheltuieli publice pentru realizarea lor. Întrucât autoritatea publică locală, în calitatea de autoritate contractantă a încheiat contractul cu nerespectarea dispoziţiilor şi a procedurilor de atribuire cuprinse în O.U.G. nr. 34/2006, se impune constatarea nulităţii absolute a Contractului de asociere în participaţiune.
Prin sentinţa nr. 30 din 8 ianuarie 2010 a Tribunalului Mureş s-a respins cererea formulată de reclamanta A.N.R.M.A.P. în contradictoriu cu S.C. C.S. S.R.L. Cluj Napoca şi Comuna C. ca neîntemeiată, reţinându-se în considerentele hotărârii atacate că între părţi a fost încheiat un contract de asociere în participaţiune având ca obiect monitorizarea traficului pe raza localitatea C., şi pe de altă parte, între pârâtă şi I.P.J. Mureş a fost semnat un Protocol de colaborare 100044/28.01.2009 în vederea creşterii siguranţei rutiere pe drumurile publice, prin implementarea unui sistem de monitorizare şi supraveghere a traficului rutier, acesta având la bază atribuţiile poliţiei române de a colabora cu autorităţi publice, instituţii, asociaţii şi organizaţii guvernamentale, în vederea gestionării traficului rutier.
Actul a cărui anulare se cere în prezenta cauză, s-a apreciat că nu reprezintă un contract de concesiune de servicii, reglementat de art. 3 alin. 1 lit. b din H.G. nr. 71/2007, întrucât Comuna C., ca unitate administrativ teritorială nu avea cum să concesioneze în favoarea S.C. C.S. S.R.L. un contract de servicii, care ar exclude sferei atribuţiilor organelor deliberative sau executive ale comunei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul legal reclamanta, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susţinând în esenţă că în cauză în mod eronat instanţa de fond a apreciat că, înscrisul a cărui anulare s-a solicitat nu ar reprezenta un contract de concesiune de servicii, şi că în acest caz, contractul nu a fost încheiat sub auspiciile O.U.G. nr. 34/2006, actul normativ aplicabil în cauză.
S-a mai arătat că, C.L. al Comunei C. avea obligaţia să concesioneze acest serviciu public de interes local, în condiţiile legii, după cum prevăd disp. art. 36 alin. 5 lit. b din Legea nr. 215/2001.
Intimatele S.C. C.S. S.R.L. Cluj Napoca şi Comuna C. nu au formulat întâmpinare în prezenta cauză, nefiind de altfel prezente nici la judecarea recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma acestor considerente, precum şi din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Referitor la excepţia tardivităţii invocate prin întâmpinare, Curtea constată, că în cauză nu sunt incidente disp. art. 287 ind. 16 din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât acestea, cuprinse în secţiunea a 9 – a a Cap. IX, care reglementează procesele şi cererile privind actele autorităţilor contractante, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică.
Acţiunea promovată în cauză este reglementată de art. 296 ind. 1 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 34/2006, dar în ceea ce priveşte termenele, instanţa competentă şi calea de atac, acestea sunt reglementate de dreptul comun în materie, respective Legea nr. 554/2004, întrucât referitor la această acţiune O.U.G. nr. 34/2006 nu prevede dispoziţii relative la termenul în care poate fi promovată calea de atac, or, în caz contrar procedând altfel, s-ar adăuga la lege ceea ce este nepermis.
În ceea ce priveşte fondul cauzei chestiunea dedusă judecăţii este în esenţă aceea stabilirii juridice a actului a cărui anulare s-a solicitat.
Astfel, Curtea apreciază că acesta reprezintă un contract de concesiune servicii, şi nicidecum un contract de asociere în participaţiune, pentru cele ce urmează:
Împărtăşind argumentele reclamantei, este de necontestat că potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 sumele provenite din amenzile privind circulaţia pe drumurile publice se fac venit integral la bugetele locale, însă în aceeaşi măsură este de necontestat că aceste venituri au ocazionat cheltuieli pentru realizarea lor.
În aceste condiţii, este importantă natura acestor venituri care sunt bugetare, şi în aceeaşi măsură fondurile care au fost cheltuite pentru realizarea veniturilor sunt publice.
Aşadar, întrucât veniturile bugetare au fost obţinute din fondurile publice, aceste din urmă cheltuieli se impun a fi efectuate potrivit art. 51 alin. 3 din Legea nr. 273/2005, numai pe baza documentelor justificative.
În altă ordine de idei, revenind la natura juridică a contractului dedus judecăţii, acesta trebuie apreciat prin prisma tocmai a veniturilor ce revin părţii contractante – Comuna C. – şi mai departe, prin prisma cheltuielilor bugetare ocazionate de realizarea obiectului de activitate al acestui contract.
În aceste condiţii, este nerelevantă susţinerea instanţei de fond, potrivit căreia Comuna C. nu avea cum să concesioneze serviciile de monitorizare a traficului rutier, întrucât aceste servicii ar exclude sferei atribuţiilor acesteia. În aceeaşi măsură, este nerelevantă invocare în cauză a protocolului încheiat între intimată şi I.P.J. Mureş, aceasta întrucât în raport de disp. art. 26 pct. 18 din Legea nr. 218/23.04.2003, Poliţia Română colaborează cu autorităţi publice, instituţii, asociaţii, şi organizaţii guvernamentale, nicidecum cu societăţi comerciale; în înţelesul legii, termenul de asociaţie nefiind nicidecum sinonim cu termenul de asociere.
Revenind la natura juridică a contractului analizat în cauză, chiar dacă acesta a fost intitulat drept contract de asociere în participaţiune, natura juridică a acestuia se impune a fi determinată în raport de disp. art. 3 alin. 1 lit. b din H.G. nr. 71/2007, ipoteză legală aplicabilă în cauză întrucât în raport de disp. art. 4.2. din contract, participarea asociaţilor la beneficii şi pierdere este de natură a conduce la concluzia că asociatul intimat S.C. C.S. S.R.L. a preluat cea mai mare parte din riscurile exploatării serviciului public, calificarea contractului fiind aşadar contract de concesiune.
În aceste condiţii, este de necontestat legitimitatea procesuală activă a reclamantei în a promova acţiunea dedusă judecăţii, în raport de natura juridică a contractului şi de disp. art. 296 ind. 1 din O.U.G. nr. 34/2006, care îndreptăţelte această parte în a promova o asemenea acţiune.
Pe de altă parte, referitor tot la natura juridică a contractului, în raport de disp. art. 977 şi urm. Cod civil, este de observat dreptul instituit în favoarea Primăriei Comunei C. de a deveni proprietarul echipamentelor, înscris în art.4.9. din contract, dispoziţie care de asemenea duce la idea de augmentare a patrimoniului comunei, determinată de cheltuieli bugetare prealabile ocazionate de executarea obligaţiilor contractuale ale comunei.
În aceeaşi ordine de idei, potrivit art. 7.2.4. alin. 2 din contract, după preluarea echipamentelor cheltuielile legate de funcţionarea sistemului revin integral Comunei C., aceste cheltuieli fiind concretizate în cuantum bănesc, care urmează a fi alocat din fondurile publice.
În aceste condiţii, de esenţa contractului este faptul că îndeplinirea obligaţiilor contractual asumate de către Comuna C. este posibilă numai prin realizarea de cheltuieli bugetare destinate realizării contractului şi implicit a realizării de venituri bugetare. Aşa fiind, Curtea constată că, comuna C. în calitate de autoritate contractantă dată fiind natura acesteia de autoritate publică, a încheiat un tip de contract cu nerespectarea dispoziţiilor şi a procedurilor de atribuire cuprinse în O.U.G. nr. 34/2006, motive pentru care Curtea apreciază că hotărârea atacată este aşadar nelegală, fiind realizate motivele prev. de art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă, instanţa de fond interpretând eronat natura actului juridic dedus judecăţii, şi de asemenea, făcând o greşită aplicare a legii aplicate în cauză, înlăturând în mod nejustificat actul normativ incident în cauză, respectiv O.U.G. nr. 34/2006.
În consecinţă, potrivit art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul promovat în cauză este întemeiat, urmând a fi admis ca atare şi pe cale de consecinţă, hotărârea atacată va fi modificată în tot, în sensul admiterii acţiunii introductive promovate de A.N.R.M.A.P. Bucureşti, constatând aşadar nulitatea absolută a contractului de participaţiune încheiat între S.C. C.S. S.R.L. şi Comuna C. sub nr. 5832/29.08.2008.
