Astfel, s-a retinut ca fara nicio justificare a statuat prima instanta privitor la savârsirea de catre petenta a faptei contraventionale ce i-a fost imputata acesteia prin procesul verbal de contraventie contestat în fata sa în pofida faptului ca intimata nu a administrat un probatoriu adecvat în sustinerea celor mentionate în actul juridic sanctionator privitor la starea de fapt retinuta, respectiv nerespectarea acordului nr. 22545/23.04.2010 emis de Municipiul Arad prin Primar, si prin care s-a avizat petentei amplasarea unei terase cu caracter temporar pentru desfasurarea activitatii de alimentatie publica – cafenea, în conditiile unei suprafete de 9 mp (6×1,5) pe un podium intermediar din lemn, cu mese, scaune, umbrele, delimitat de zona pietonala prin jardiniere sau panouri transparente cu o înaltime de maximum 0,8 m fara afectare acces si fara a afecta si distruge zone verde si aliniamentul de arbori, pe terenul situat în Arad str. Banu Maracine bl. 1, ocuparea domeniului public urmând a se realiza cu începere din 01.05.2009 si pâna la 30.10.2010, iar procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor a fost semnat de catre petenta cu obiectiuni, îndreptate cu precadere spre aceea ca nu a depasit suprafata de 9 mp, impusa prin acordul enuntat.
Or, astfel fiind, chiar daca în sentinta s-a retinut ca nu pot fi facute verificari retroactive, judecatoria ar fi trebuit sa administreze proba stiintifica pusa în discutie în sedinta publica din 15 decembrie 2010, respectiv o expertiza tehnica judiciara topografica, iar nu una extrajudiciara, în conditiile în care este stiut ca probele trebuie administrate nemijlocit în fata instantei de judecata, administrarea unei expertize extrajudiciara nu a fost pusa în dezbaterea contradictorie si a intimatei pentru ca, eventual, aceasta sa achieseze la o atare proba, iar invocata „penurie de experti topografi” nu poate reprezenta în niciun caz un motiv suficient pentru a se refuza efectuarea unei lucrari de specialitate în sensul aratat, cu atât mai mult cu cât la dosarul instantei de fond a si fost înaintata o recomandare cu experti tehnici judiciari în specialitatea topografie, si geodezie de catre Biroul Local de Expertize judiciare tehnice si contabile din cadrul Tribunalului Arad, si prin urmare, instanta de fond ar fi trebuit sa purceada, în conformitate cu art. 202 alin. 1 Cod procedura civila, la desemnarea unui expert de pe aceasta lista, dupa caz, prin învoiala partilor sau în absenta acesteia prin tragere la sorti în sedinta publica.
De altfel, apar ca fiind superflue asertiunile judecatorului primei instante din considerentele sentintei pronuntate cum ca verificari retroactive nu s-ar mai putea face privitor la dimensiunile terasei câta vreme s-au depus la dosarul cauzei planse foto de catre intimata, ce nu au fost contestate de catre petenta si care, în mod evident, pot fi evaluate chiar de catre expertul tehnic judiciar cu prilejul masuratorilor pe care indeniabil acesta trebuie sa le realizeze în vederea întocmirii raportului de expertiza, proba despre care s-a facut vorbire mai înainte întrunind în mod vadit toate conditiile generale de admisibilitate a probelor, nefiind oprita de lege, fiind verosimila, pertinenta cauzei, utila si concludenta pentru transarea pricinii de fata.
Potrivit art. 129 alin. 5 Cod procedura civila judecatorii au îndatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului în cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, în scopul pronuntarii unei hotarâri temeinice si legale, iar daca probele propuse nu sunt îndestulatoare pentru lamurirea în întregime a procesului, instanta va dispune ca partile sa completeze probele, de asemenea, judecatorul poate, din oficiu, sa puna în discutia partilor necesitatea administrarii altor probe, pe care le poate ordona chiar daca partile se împotrivesc, dispozitii procedurale care însa au fost nesocotite de catre instanta de fond.
Dintr-un alt punct de vedere, este de reamintit de catre tribunal ca potrivit dispozitiilor imperative ale art. 147 Cod procedura civila dezbaterile urmate în sedinta se vor trece în încheierea de sedinta, care va fi semnata de judecatori si grefier, dupa cum si la art. 150 din acelasi cod s-a statuat fara niciun echivoc ca atunci când instanta se va socoti lamurita, presedintele va declara dezbaterile închise si, nu în ultimul rând, art. 260 alin. 1 din cod stabileste, în aceeasi masura imperativa, ca daca instanta nu poate hotarî de îndata pronuntarea se va amâna pentru un termen pe care presedintele îl va anunta si care nu va putea fi mai mare de 7 zile.
Or, în cauza de fata, este lesne de observat ca, desi în sedinta publica din 15 decembrie 2010 judecatoria a amânat judecata la 12 ianuarie 2011 în scopul efectuarii de demersuri de catre reprezentantul petentei pentru efectuarea unei expertize extrajudiciare, au fost nesocotite dispozitiile art. 147 Cod procedura civila la care s-a facut referire în aliniatul precedent, în sensul ca dezbaterile sedintei publice de la termenul la care pricina a fost amânata, respectiv de la 12 ianuarie 2011, nu au fost consemnate într-o încheiere de sedinta care sa fi fost semnata de catre judecator si grefier si numai mentiunea din sentinta civila recurata, cum ca concluziile partilor ar fi fost puse si respectiv consemnate în încheierea sedintei publice de la data enuntata, care ar face parte integranta din hotarârea judecatoreasca pronuntata, nu este suficienta pentru a se putea conchide cu privire la îndeplinirea cerintei reglementata la art. 150 din acelasi cod, la care de asemenea s-a facut referire în aliniatul precedent, în absenta încheierii în discutie de la dosarul cauzei si de nicaieri din lucrarile dosarului nu rezulta ca prima instanta ar fi facut aplicarea art. 260 alin. 1 din cod, iarasi amintit mai înainte, respectiv ca ar fi dispus amânarea pronuntarii pentru un termen de 7 zile si nici motivele pentru care instanta nu a putut hotarî de îndata în sensul reglementat de textul procedural mai înainte mentionat.
Ca este asa o demonstreaza nu numai absenta încheierii de la dosarul cauzei a sedintei publice din 12.01.2011 ci si numerotarea cursiva si fara întreruperi a filelor dosarului ulterioare încheierii sedintei publice din 15 decembrie 2010, care se încheie cu filele de comunicare cu partile litigante a sentintei pronuntate de judecatorie, nepunându-se asadar problema existentei unei erori materiale, respectiv a existentei încheierii în discutie si neatasarii acesteia la dosarul cauzei.
Potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedura civila actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate înlatura decât prin anularea lor, precum în speta de fata unde vatamarea reglementata de dispozitiile procedurale enuntate trebuie sa fie prezumata si nu este necesar sa fie dovedita fata de încalcarea de catre instanta de fond a dispozitiilor legale enuntate pe parcursul considerentelor deciziei de fata ce cuprind norme juridice imperative.
Pe cale de consecinta, pentru toate considerentele expuse mai sus, tinând seama de faptul ca prin hotarârea data instanta a încalcat normele de procedura prevazute, sub sanctiunea nulitatii, de art. 105 alin. 2 Cod procedura civila, evidentiindu-se motivul de casare reglementat la art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, iar hotarârea pronuntata este lipsita de temei legal si a fost data cu aplicarea gresita a legii, evidentiindu-se si motivul de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 din acelasi cod, în cauza evidentiindu-se si motive de netemeinicie în conformitate cu art. 3041 din acelasi cod, în conditiile în care cauza a fost examinata sub toate aspectele întrucât recursul declarat împotriva unei hotarâri care, potrivit legii nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare ori de modificare de la art. 304, având în vedere ca potrivit art. 312 alin. 3 Cod procedura civila daca sunt gasite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanta de recurs va casa în întregime hotarârea atacata pentru a se asigura o judecata unitara, în speta impunându-se a se pronunta casarea pentru motivul de la art. 304 pct. 5 Cod procedura civila si modificarea pentru motivul de modificare de la art. 304 pct. 9 din acelasi cod si pentru existenta motivele de netemeinicie, mai vazând si faptul ca potrivit art. 312 alin. 3 din cod casarea se pronunta si atunci când modificarea hotarârii nu este posibila, fiind necesara administrarea de probe noi, precum în speta de fata unde efectuarea unei lucrari de specialitate nu poate fi administrata în fata instantei de recurs în raport cu dispozitiile prohibitive ale art. 305 din acelasi cod, în conformitate cu care în instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia înscrisurilor, care pot fi depuse pâna la închiderea dezbaterilor, vazând si dispozitiile art. 312 alin.61 din cod, ce a fost introdus prin art. I pct. 30 din Legea nr. 202/2001 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, în conformitate cu care, casarea cu trimitere poate fi dispusa o singura data în cursul procesului … , vazând si faptul ca nu se pune problema cheltuielilor de judecata, în aceasta faza procesuala, în temeiul art. 312 alin. 1 – 2 Cod procedura civila, instanta va admite recursul petentei si va trimite cauza spre rejudecare aceleasi instante, care mai înainte de a judeca în fond pricina va purcede la efectuarea unei expertize tehnice judiciare topografice în cauza pentru lamurirea aspectelor de fapt potrivit cu dispozitiile art. 201 Cod procedura civila, respectiv pentru verificarea celor retinute în fapt în procesul verbal de contraventie contestat, iar în vederea pronuntarii hotarârii judecatoresti va respecta si dispozitiile legii de procedura la care s-a facut referire în considerentele deciziei de fata.
