– art.78 C.muncii
– art.312, art.304 ind.1 c.pr.ci
Reintegrarea în funcţia avută anterior concedierii nu se poate dispune de către instanţă din oficiu, ci doar la solicitarea expresă a salariatului îndreptăţit, însă , în condiţiile în care salariatul nu a renunţat la acest drept, nu există nici un impediment legal pentru care salariatul să nu poată solicita reintegrarea în funcţie şi pe calea unei acţiuni formulate ulterior, mai ales când această acţiune a fost promovată imediat după rămânerea irevocabilă a soluţiei de anulare a deciziei de concediere.
( Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 1569 din 14 octombrie 2010 )
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa , reclamantul Ţ. G., a chemat în judecată pârâtul S. J. U. T., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce va pronunţa, să oblige pârâtul la reintegrarea sa pe postul deţinut înainte de concediere şi obligarea pârâtului la plata tuturor drepturilor de care ar fi beneficiat dacă nu intervenea concedierea, conform art. 78 alin. (1) din Codul muncii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 386/11.05.2009, pârâtul a dispus sancţionarea sa cu desfacerea contractului individual de muncă dar că prin sentinţa civilă nr. 2054/12.11.2009 pronunţată de către Tribunalul Dâmboviţa a fost anulată decizia de concediere.
Tribunalul Dâmboviţa a admis cererea formulată de reclamant privind reintegrarea în muncă şi a obligat pârâtul la reintegrarea acestuia.
A reţinut instanţa că reintegrarea nu poate fi dispusă ulterior, în cadrul unui proces separat, dar ,având în vedere atitudinea pârâtului, care a fost de acord cu reintegrarea reclamantului, precum şi principiul disponibilităţii în procesul civil, a constatat că, în caz de acord al părţilor, deşi nu a existat o obligaţie a pârâtului privind reintegrarea, cererea reclamantului nu poate fi respinsă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul.
Curtea a reţinut că prin sentinţa civilă nr.2054/12.11.2009, rămasă irevocabilă,Tribunalul Dâmboviţa a admis contestaţia formulată de reclamant şi a anulat decizia de desfacere a contractului individual de muncă nr.386/11.05.2009 emisă de pârât.
În cadrul acestui litigiu, reclamantul nu a solicitat instanţei şi reintegrarea în funcţia avută anterior concedierii, dar, după câteva zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei de anulare a concedierii, reclamantul a investit instanţa cu o cerere de reintegrare pe postul deţinut anterior concedierii.
Pârâtul a invocat excepţia tardivităţii formulării acestei acţiuni, arătând că, în opinia sa, din interpretarea disp.art.78 din Codul muncii, reiese că reintegrarea poate fi cerută numai în cadrul procesului de anulare a deciziei de concediere, nu şi pe cale separată.
Curtea constată că textul legal precizat nu face nicio distincţie cu privire la momentul până la care se poate solicita reintegrarea în funcţie, iar când legea nu distinge, nici instanţa de judecată nu o poate face.
Este cert că reintegrarea în funcţia avută anterior concedierii nu se poate dispune de către instanţă din oficiu, ci doar la solicitarea expresă a salariatului îndreptăţit, însă , în condiţiile în care salariatul nu a renunţat la acest drept, nu există nici un impediment legal pentru care salariatul să nu poată solicita reintegrarea în funcţie şi pe calea unei acţiuni formulate ulterior, mai ales că în cauza de faţă, această acţiune a fost promovată imediat după rămânerea irevocabilă a soluţiei de anulare a deciziei de concediere.
Cum în primul litigiu nu s-a dispus şi obligarea pârâtului la reintegrarea pe postul deţinut anterior, nu are relevanţă dacă salariatul s-a adresat mai întâi angajatorului cu o cerere în acest sens, fiind corectă învestirea directă a instanţei cu o cerere în acest sens.
Nu poate fi primită susţinerea pârâtului privind abuzul de drept manifestat de reclamant, întrucât la dosarul cauzei nu au fost depuse şi dovezile de comunicare a invitaţiilor adresate reclamantului în vederea reintegrării, acesta susţinând, la ultimul termen de judecată în faţa instanţei de fond, că notificarea trimisă prin judecătoresc a fost afişată pe uşa locuinţei sale a doua zi după ce expirase termenul până la care era somat să se prezinte la unitate.
Prin urmare, Curtea a menţinut soluţia instanţei de fond de reintegrare a reclamantului în funcţia deţinută anterior concedierii, fiind aplicate corect dispoziţiile art.78 din Codul muncii la situaţia concretă din speţă, astfel că în temeiul art.312 c.pr.civ. a respins recursul pârâtului ca nefondat.
