Prin acţiunea înregistrată la data de 15.04.2003, reclamantul N.I.L. a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială de Gospodărire Comunală Locativă şi de Prestări Servicii S.A. Sînmartin, solicitând obligarea acesteia la plata despăgubirilor materiale în valoare de 14 milioane lei şi a daunelor morale în valoare de 10 milioane lei, ca urmare a revocării sale nelegale şi nejustificate din consiliul de administraţie al societăţii pârâte.
în motivarea acţiunii, reclamantul învederează instanţei următoarele:
în şedinţa din 7.11.2002, Adunarea Generală a Acţionarilor societăţii pârâte a hotărât revocarea sa din această funcţie împreună cu alţi 3 administratori, fiind numit un nou consiliu de administraţie, hotărâre nelegală în raport Cu prevederile art. 15 din Statutul societăţii şi ale art. 134 alin. 6 din Legea nr. 31/1990.
în urma demiterii sale nejustificate şi nelegale din funcţia de administrator, pe data de 7.11.2002, reclamantul a fost lipsit de venitul de la societate, cât şi de Cel de la Universitate din activitatea de cadru universitar, care îi era strict necesar pentru completarea venitului din pensie.
Pentru a putea face faţă necesităţilor financiare ale familiei, la începutul lunii noiembrie 2002 reclamantul a fost obligat să contracteze cu BCR Oradea un împrumut de 22 milioane lei.
La termenul de judecată din 5.06.2003, instanţa 1-a obligat pe reclamant să facă dovada că, înainte de introducerea acţiunii, a convocat pârâta la concilierea directă a litigiului, potrivit dispoziţiilor art. 7201 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 11.09.2003, reclamantul a depus la dosar copia convocării la concilierea directă a litigiului, înregistrată la S.C. „G.C.L.P.S.” S.A. Sînmartin la 8.07.2003, fiind depusă personal de către reclamant la registratura societăţii pârâte la acea dată, conform recunoaşterii reclamantului, consemnată în încheierea de şedinţă. Totodată, reclamantul a arătat că nu a atacat pentru nelegalitate hotărârea A.G.A. prin care a fost revocat din funcţia de administrator, deoarece nu dorea să-şi reia funcţia.
Acţiunea reclamantului fiind evaluabilă în bani, înaintea introducerii cererii de chemare în judecată, acesta avea obligaţia încercării de soluţionare a litigiului prin conciliere directă, conform dispoziţiilor art. 720′ Cod procedură civilă, Referitoare la soluţionarea litigiilor în materie comercială.
Reclamantul, ignorând aceste dispoziţii legale, s-a adresat direct instanţei de judecată şi numai ulterior, respectiv la data de 8.07.2003, a înregistrat la societatea pârâtă convocarea la concilierea litigiului, motiv pentru care instanţa a apreciat că procedura obligaţiei prevăzută de textul de lege sus-menţionat nu a fost legal îndeplinită de reclamant.
Sub aspectul fondului cauzei, instanţa a apreciat acţiunea reclamantului ca fiirtd neîntemeiată, deoarece, în cazul societăţilor de capitaluri, administratorii sunt revocabili, potrivit art. 134 din Legea nr. 31/1990.
întrucât calitatea de administrator care caracter intuitu personae, revocarea poate; interveni oricând şi independent de vreo culpă contractuală a administratorului. Pentru aceste considerente, acţiunea reclamantului a fost respinsă.
Tribunalul Bihor, sentinţa nr. 1884/COM din 18 septembrie 2003
