Hotărârea prin care Senatul Universităţii a dispus desfacerea contractului de muncă al unui cadru didactic este de natură să încalce dispoziţiile Statutului personalului didactic, care prevede că această atribuţie revine Ministerului învăţământului.
împrejurarea că, între timp, a apărut un nou Statut al cadrelor didactice (Legea nr. 126/1997) care acordă Senatelor Universitare competenţa aplicării sancţiunii disciplinare a contractelor de muncă, este lipsită de relevanţă în speţă, dat fiind principiul neretroactivităţii legii.
Prin acţiunea înregistrată la 19.03.1998 pe rolul Curţii de Apel Constanta (dosar nr. 736/CA/1998) reclamanta UNIVERSITATEA “X” a chemat în judecată pe pârâţii MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE şi M.M. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:
– anularea art. 3 din Ordinul nr. 342/16.02.1998, prin care s-a dispus reintegrarea în comunitatea universitară a profesorului M.M., în urma desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă;
– suspendarea punerii în a procedurilor art. 3 din Ordin până la soluţionarea definitivă a plângerii şi menţinerea Hotărârii Senatului Universităţii nr. 3045/26.06.1997 şi a Deciziei Rectorului nr. 3140 din 1997, prin care se desface disciplinar contractul individual de muncă al profesorului M.M.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că măsura desfacerii contractului de muncă a profesorului M.M. a fost luată cu respectarea întocmai a prevederilor Codului muncii şi în spiritul art. 209-219 din Legea nr. 6/1998 (vechiul statut) atunci în vigoare; prin actul administrativ s-a adus atingere dreptului la autonomia universitară prevăzut de art. 13 şi 94 din Legea învăţământului nr. 84/1995, precum şi a prevederilor Cartei Universităţii “X”, elaborată pe baza şi în aplicarea acestei legi organice. Măsura dispusă prin Hotărârea nr. 3045/20.06.1997 a Senatului Universităţii a fost justificată de comportamentul abuziv al profesorului M.M., moralitatea şi comportarea sa în societate fiind incompatibile cu calitatea de profesor, astfel că art. 3 din Ordinul nr. 342/1998 — reprezintă o gravă ingerinţă în treburile interne ale universităţii, cu consecinţe grave pentru climatul de muncă.
Au fost depuse la dosar, în copie actul administrativ atacat, adrese, înscrisuri.
Prin încheierea din 30.11.1999 a CSJ-SCA s-a dispus trimiterea cauzei spre soluţionare CAB-SCA.
Curtea, analizând actele dosarului în raport cu prevederile legale aplicabile în speţă, constată că acţiunea este neîntemeiată pentru un singur considerent şi anume:
Potrivit prevederilor art. 211 alin. 4 din Statutul personalului didactic, aprobat prin Legea nr. 6/1969 – în vigoare la data emiterii Deciziei nr. 3140/25.06.1997 (fila 11 dosar) sancţionarea prevăzută la art. 209 Legea 6/69 (îndepărtarea din învăţământ prin desfacerea contractului de muncă) se aplică personalului didactic de către Ministerul învăţământului.
Ca atare, în raport de această prevedere imperativă Senatul Universităţii “X” şi, respectiv, rectorul acesteia, au emis cu încălcarea prerogativelor legale conferite, Hotărârea nr. 3045/20.07.1997, respectiv Decizia nr. 3140/ 25.06.1997 (fila 7-8 şi 11 dosar 736/CA/1998) prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă a pârâtului M.M.
Aşadar, Ordinul nr. 342/16.03.1998 a cărui pct. 3 se cere a fi anulat este apreciat de către Curte ca fiind legal emis, întrucât pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, prin revocarea măsurii Biroului Senatului Universităţii nu a făcut decât să dispună intrarea în legalitate, dat fiind faptul că potrivit textului de lege mai sus citat, aceasta putea fi luată numai de către Ministerul învăţământului;
împrejurarea că, astfel cum se arată la pct. c din cererea de chemare în judecată prin noul statut al cadrelor didactice aprobat prin Legea nr. 126/ 1997 (art. 119 alin. 3 lit. c) se dă în competenţa exclusivă a Senatelor universitare cercetarea şi aplicarea sancţiunii desfacerii contractelor de muncă ale cadrelor didactice universitare, condiţii în care “Ordinul Ministerului poate fi considerat caduc”, este lipsită de relevanţă juridică, dat fiind principiul neretroactivităţii legii, aceasta producând efecte numai pentru viitor.
Se mai impune precizarea că, la soluţionarea prezentei cauze, Curtea a avut în vedere numai aspectul de nelegalitate, care a condus la necesitatea emiterii Ordinului 342/16.03.1998 de către pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, fără ca acest fapt să poată fi considerat de către cei interesaţi ca o recunoaştere de către instanţa de judecată a ilegalităţii măsurii desfacerii contractului de muncă al pârâtului M.M. Acest aspect nu a mai fost cazul a fi analizat, date fiind considerentele care au fost convingerea instanţei, că prin actul administrativ atacat, pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale a dispus intrarea în legalitate sub aspectul organului competent să ia măsura respectivă. (Judecator Georgeta Leti)
(Secţia Administrativ, sentinţa civilă nr. 367/2000)
