C. proc. civ., art. 591 C. com., art. 907 şi 908
întrucât Codul comercial nu interzice expres aplicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile, este admisibil instituirea acestuia în condiţiile în care art. 907 şi 908 C. com. se completează cu art. 591 C. proc. civ.
C.A. Alba-lulia, Secţia comercială Decizia comercială nr. 536 din 26 octombrie 2007
Constată că prin încheierea camerei de Consiliu din 20.09.2007 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. 2526/107/2007 a fost respinsă cererea de sechestru asigurător formulată de petenţii B.F. şi B.M. în contradictoriu cu intimatul T.V.
Pentru a pronunţa această încheiere, tribunalul a reţinut că în materie comercială, pentru înfiinţarea sechestrului asigurător există norme speciale (907 şi 908 C. com.), nefiind aplicabile dispoziţiile art. 591 C. proc. civ., iar reclamantul nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute pentru admiterea cererii, deşi acesta a făcut dovada că a introdus cerere de chemare în judecată pentru rezolvarea litigiilor şi a achitat cauţiunea stabilită.
S-a apreciat că cererea petentului este nefondată şi datorită faptului că s-a cerut înfiinţarea măsurii asigurătorii asupra unui bun imobil, deşi textul special al art. 907 C. com. permite înfiinţarea sa doar asupra bunurilor mobile.
împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanţii B.F. şi B.M. care au solicitat în principal casarea încheierii şi trimiterea cauzei instanţei de fond pentru a se pronunţa pe fondul cererii, iar în subsidiar modificarea încheierii recurate şi în urma rejudecării admiterea cererii aşa cum a fost formulată.
In dezvoltarea motivelor de recurs reclamanţii susţin că instanţa a interpretat dispoziţiile prevederilor art. 907 şi 908 C. com. în sens restrictiv, în sensul imposibilităţii instituirii măsurii asigurătorii asupra imobilelor în raporturile comerciale, deşi dreptul comun în materie procedurală este cel civil.
Recurenţii mai arată că raporturile din contractul de asociere nu are natură comercială deoarece nu este încheiat între comercianţi, iar activitatea contractată nu se înscrie în situaţiile prevăzute de art. 3 C. com..
în drept se invocă art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
Recursul a fost legal timbrat.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamanţi, raportat la probele dosarului şi dispoziţiile legale aplicabile în materie, C.A. constată că recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente care vor fi expuse în continuare:
Tribunalul a interpretat dispoziţiile art. 907 C. com. în sensul inad-misibilităţii aplicării sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile în materie comercială, în condiţiile neaplicării art. 591 C. proc. civ.
Din redactarea art. 907 C. com. nu rezultă o interdicţie expresă privind aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile, iar în cazul în care legiuitorul a intenţionat să stabilească interdicţii le-a prevăzut expres în Codul comercial, putând exemplifica în acest sens neacordarea de către instanţă a termenului de graţie reglementat de art. 44 şi inadmisibilitatea retractului litigios în materie comercială prevăzut de art. 45 C. com.
De altfel, chiar art. 907 alin. (1) teza finală C. com. face trimitere la dispoziţiile din referitoare la sechestrul asigurător (art. 614 şi următoarele conform vechii numerotări, reglementând sechestrul asigurător).
Prin urmare, art. 907 şi 908 C. com. se completează cu dispoziţiile art. 591 C. proc. civ., iar pronunţarea de către instanţă a unei soluţii motivată pe inadmisibilitatea instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile echivalează cu nesoluţionarea pe fond a cererii, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
Raportat la aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să fie admis recursul declarat de reclamanţi împotriva încheierii din 20.09.2007 dată în dosarul nr. 2526/107/2007 cu consecinţa casării încheierii atacate şi trimiterea cererii de instituire a sechestrului asigurător spre soluţionare aceleiaşi instanţe de fond.
