f
Cauzele care determină revocarea actului administrativ individual sunt nelegalitatea şi inoportunitatea, iar acestea pot fi anterioare, concomitente sau posterioare adoptării actului. Revocarea este sancţiunea îndreptată împotriva beneficiarului actului administrativ, în cazul revocării, nelegalitatea sau inoportunitatea actului sunt certe, măsura are caracter definitiv şi produce efecte atât pentru trecut, cât şi pentru viitor.
C.A. Alba-lulia, Secţia de administrativ şi fiscal
Decizia nr. 146 din 2 iulie 2007
Reclamanta S.C. T S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean anularea Deciziei nr. 156/1994 emisă de pârât. în motivarea cererii se arată că în temeiul deciziei nr. 167/1990, Prefectul judeţului Sibiu a atribuit în folosinţă către reclamantă un imobil din Sibiu. Pârâtul a dispus revocarea acestei dispoziţii în condiţiile în care doar organul emitent putea să dispună sancţiunea.
Tribunalul Sibiu prin sentinţa nr. 581/c/27.02.2007 a respins acţiunea în contencios administrativ. Instanţa a reţinut prin considerentele expuse că spaţiul a fost atribuit în folosinţă reclamantei în anul 1990, dar la solicitarea terţului, beneficiar al dreptului de administrare operativă, s-a dispus revocarea actului. Potrivit copiei cărţii funciare, imobilul se află în proprietatea statului roman şi în administrarea operativa a terţului, cu titlu de schimb. în baza acestui drept de administrare şi în baza modificărilor legislative intervenite, actul de revocare este legal.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea hotărârii şi admiterea cererii. Prin motivele de recurs se arată că sentinţa este nelegală şi netemeinică. Decizia atacată este nulă absolut, fiind nelegală în considerarea faptului ca a fost emisă de un organ necompetent, iar actul atacat a intrat în circuitul civil fiind irevocabil. Imobilul se află în domeniul privat al statului, iar Consiliul judeţean nu putea să revoce actul. Consiliul judeţean nu este continuatorul Primăriei judeţului, ci este un organ nou creat în baza Legii nr. 69/1991 şi nu are în competenţă luarea de decizii în materie imobiliară. Decizia de atribuire în folosinţă este un act administrativ irevocabil deoarece a intrat în circuitul civil prin înscriere în cartea funciară. Decizia îndeplineşte condiţiile de valabilitate a actului juridic civil cuprinse în art. 948, 969, 970 C. civ. Reclamanta s-a înfiinţat în temeiul Decretului – Lege nr. 65/1990, iar la data respectivă nu era prevăzută condiţia licitaţiei publice pentru atribuirea spaţiului. Societatea fiind de utilitate publică putea să beneficieze de atribuirea în folosinţa gratuită a imobilului, potrivit art. 86 din Legea nr. 69/1991. în condiţiile apariţiei Legilor nr. 15/1990 şi nr. 31/1990 reclamanta a fost obligată să se reorganizeze sub forma de societate comercială. Instanţa a reţinut că societatea nu a fost prejudiciată în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, concluzie eronată, deoarece în baza deciziei societatea nu a mai obţinut autorizaţie de funcţionare din partea primăriei şi a fost nevoită să-şi suspende activitatea până la data soluţionării litigiului. în mod greşit instanţa a reţinut că actul de atribuire nu este un act creativ de drepturi garantat de lege cu irevocabilitate, fiind un act juridic civil încheiat cu respectarea dispoziţiilor art. 948 C. civ.
Curtea analizând sentinţa atacată din perspectiva recursului declarat a constatat că este nefondat.
La data de 27.03.1990 prin Decizia nr. 167, Primăria municipiului Sibiu, în temeiul dispoziţiilor art. 7 din Decretul-Lege nr. 8/1990, atribuie în folosinţa spaţiul situat în imobilul din Sibiu către reclamantă.
Prin Decizia nr. 156/17.10.1994 Delegaţia Permanentă a Consiliului Judeţean Sibiu a dispus revocarea Deciziei nr. 167/1990 cu motivarea ca spaţiul în cauză este proprietatea de fapt şi de drept a unui terţ.
La data de 16 august 2002, reclamanta a formulat acţiune în instanţă prin care solicita a fi constatată nulitatea deciziei de revocare.
Decizia de atribuire în folosinţă a imobilului este un act administrativ individual. Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice. Condiţiile de valabilitate a actelor de drept administrativ sunt: emiterea actelor de organele competente legal; respectarea formelor procedurale legale; conformitatea cu norma legală; actele să corespundă scopului urmărit de lege.
Revocarea este operaţiunea juridică prin care autoritatea publică emitentă sau autoritatea superioară acesteia scot din vigoare un act administrativ. Cauzele ce determina revocarea sunt nelegalitatea şi inoportunitatea actului. Acestea pot fi anterioare, concomitente sau posterioare adoptării actului. Revocarea este sancţiunea îndreptată împotriva beneficiarului unui act juridic. Din punctul de vedere al oportunităţii, actul poate fi revocat dacă nu mai corespunde nevoilor specifice pentru care a fost adoptat. în cazul revocării, nelegalitatea sau inoportunitatea actului simt certe, măsura are caracter definitiv şi produce efecte atât pentru trecut, cât şi pentru viitor. în dreptul administrativ este consacrat principiul revocabilităţii actelor administrative, întemeiat pe caracterul unilateral, fiind emise fără consimţământul celuilalt subiect al raportului juridic. Revocarea se realizează după procedura îndeplinită la adoptarea actului.
Decizia de atribuire s-a întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 7 din Decretul-Lege nr. 8/1990. Acest Decret-Lege reglementa organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat şi a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 4/08.01.1990, fiind abrogat de Legea nr. 5/19.07.1990 privind administrarea judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor. în art. 1 se prevedea că pe data prezentului decret, în judeţe, oraşe şi comune se constituie primării, ca organe locale ale administraţiei de stat. Organele locale ale administraţiei de stat exercită conducerea activităţii administrative în judeţe, municipii, oraşe şi comune. în îndeplinirea răspunderilor ce le revin, organele locale ale administraţiei de stat emit decizii cu majoritatea simplă de voturi ale membrilor acestora, se semnează de primar şi se contrasemnează de secretar (art. 7). Primăriile exercită drepturile şi îndeplinesc obligaţiile pe care le au ca persoana juridică judeţul, municipiul, oraşul şi comuna (art. 10).
Potrivit Legii nr. 69 din 26 noiembrie 1991 privind administraţia publică locală, în vigoare la data emiterii deciziei atacate, art. 55, consiliul judeţean este autoritate a administraţiei publice judeţene.
Din copia cărţii funciare nr. 45248 Sibiu, dreptul de proprietate al imobilului identificat sub. nr. top. 1685, 1686 aparţine statului roman, potrivit încheierii de CF nr. 1246/1964, cu drept de administrare operativă încredinţată unui terţ.
La data atribuirii în folosinţa gratuită, anul 1990, conform Decretului-Lege nr. 8/1990 actul a fost întocmit de Primăria judeţului Sibiu, ca autoritate constituită la nivel judeţean. Este fără dubiu că în prezent şi la data revocării actului, atribuţiile acestei autorităţi erau îndeplinite de consiliul judeţean, autoritate competentă să dispună măsura revocării, fiind necesar ca sancţiunea să fie dispusă de persoana care a adoptat actul iar din acest punct de vedere decizia administrativă atacată este valabilă.
în considerarea dreptului de administrare operativa constituit în favoarea unei terţe persoane, în mod legal consiliul judeţean a considerat ca nu se poate suprapune peste acest drept ce nu a fost desfiinţat sau radiat din cartea funciară, dreptul de folosinţă al reclamantei, deoarece s-ar încălca principiul legalităţii actelor administrative. Decizia nu mai este nici oportuna din punctul de vedere al legii ce guvernează domeniul public şi privat al statului, Legea nr. 213/1998, cât şi a formei de organizare a reclamantei, societate cu răspundere limitată şi nicidecum societate de utilitate publică. Statul şi unităţile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor, în folosinţă gratuită, pe termen limitat, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică, ori serviciilor publice (art. 17 din Legea nr. 213/1998). în cauză, reclamanta nu îndeplineşte condiţiile legale menţionate şi nu poate să beneficieze de folosinţa gratuită a spaţiului. Pârâtul poate să revoce actul în cazul în care constată că acesta nu mai îndeplineşte condiţiile de legalitate sau oportunitate de la data emiterii lui, sau datorită unor cauze intervenite ulterior.
Referitor la caracterul irevocabil al deciziei de atribuire şi împrejurarea ca actul a intrat în circuitul civil apreciem că susţinerile sunt nefondate. Decizia nu şi-a pierdut caracterul de act administrativ unilateral şi în consecinţă revocabil, prin faptul că dreptul nu a fost acordat nelimitat şi
nici nu a creat un raport juridic materializat în încheierea unui contract care să oblige consensual părţile, astfel că actul nu poate fi analizat din perspectiva condiţiilor de valabilitate ale unui contract potrivit Codului civil, ci este analizat din punctul de vedere al dreptului administrativ. Fiind un act cu succesivă în timp, folosinţa s-a realizat zi de zi, iar revocarea îşi produce efectele doar pentru viitor.
In consecinţă se apreciază că în cazul în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile de legalitate şi de oportunitate ale deciziei administrative, autoritatea emitentă poate să dispună revocarea actului după procedura urmată la emiterea deciziei.
