Impozit pe venitul global. Deducerea cheltuielilor pentru reabilitarea termică a locuinţelor. Proba locuinţei de domiciliu. Limita deducerii


Legea nr. 571/2003, art. 86 alin. (1) lit. c)

Este îndeplinită cerinţa art. 86 alin. (1) lit. c) Legea nr. 571/2003 în forma aplicabilă anului fiscal 2004 privind deducerea din venitul anual global a cheltuielilor pentru reabilitarea locuinţei de domiciliu destinate reducerii pierderilor de căldură în scopul îmbunătăţirii confortului termic, în limita sumei de 15 milioane lei ROL, detaliată în Hotărârea Guvernului nr. 1234/2004, dacă reclamantul a dovedit cu mijloace de probă permise de lege – art. 27 alin. (1) O.U.G. nr. 97/2005 că domiciliul său este cel la care a efectuat lucrările, chiar dacă nu coincide cu cel înscris în cartea de identitate.

C.A. Alba-lulia, Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 1009/CA din 19 iunie 2006

Prin sentinţa civilă nr. 88/C din 8 februarie 2006, pronunţată de Trib. Sibiu în dosar nr. 6407/2005 s-a respins acţiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul H. E. împotriva pârâtelor Administraţia Finanţelor Publice Sibiu şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu având ca obiect anularea deciziei nr. 84 din 10 noiembrie

2005 a D.G.F.P. Sibiu şi deducerea din venitul anual global a cheltuielilor în sumă de 185.997.000 lei efectuate pentru reabilitarea locuinţei conform art. 86 alin. (1) Legea nr. 571/2003 şi a procedurii din 5 august 2004, cu restituirea diferenţei de impozit achitată în plus ca efect al aplicării deducerii.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că reclamantul nu îndeplineşte o condiţie a H.G. nr. 1234/2004, respectiv nu are domiciliul dovedit cu cartea de identitate în condiţiile O.U.G. nr. 97/2005 completată cu Legea nr. 290/2005, la locuinţa unde a efectuat lucrările de reabilitate termică.

împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul H.E. solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul admiterii acţiunii sale aşa cum a fost formulată.

în motivarea recursului reclamantul susţine potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că instanţa de fond a interpretat greşit legea, întrucât art. 27 alin. (1) lit. a) O.U.G. nr. 97/2005 prevede că domiciliul unei persoane poate fi dovedit şi cu alte acte decât cartea de identitate, ori, reclamantul a depus cartea funciară din care rezultă că deţine ca unică proprietate imobilul la care a efectuat lucrările.

Pe fond susţine că a anexat acte doveditoare pentru efectuarea lucrărilor de montare geamuri termopan în valoare de 187 milioane lei vechi, iar în tăcerea Codului fiscal (art. 86) la data la care trebuia să depună declaraţia de venit, plafonul de 15 milioane lei pentru această cheltuială deductibilă nu era impus.

în drept se invocă prevederile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., art. 86 alin. (1) Legea nr. 571/2003, procedura din 5 august 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 740 din 17 august 2004, art. 169, 170 C. proc. fisc. şi O.U.G. nr. 97/2005.

Recursul reclamantului este parţial fondat.

Este adevărat că în art. 11 O.U.G. nr. 97/2005 aprobată cu modificări prin Legea nr. 290/2005 s-a prevăzut că „ actul de identitate face dovada identităţii, a domiciliului şi după caz a reşedinţei titularului acestuia”.

însă menţiunea din cartea de identitate cu privire la domiciliul unei persoane nu are efect constitutiv cât priveşte determinarea domiciliului, ci numai caracter de evidenţă a persoanei respective. De aceea, dacă domiciliul persoanei se află într-un alt loc decât cel care rezultă din cartea de identitate, dovada acestuia pcate fi făcută, în principiu, cu orice mijloc de probă.

în acest sens la art. 27 alin. (1) O.U.G. nr. 97/2005 se prevede că „dovada domiciliului se poate face cu unul dintre următoarele documente:

a) acte încheiate în condiţii de validitate prevăzute de legislaţia română în vigoare, privind titlul locativ…”.

Cum reclamantul a făcut dovada cu extrasul de carte funciară că împreună cu soţia sa deţine ca bun comun imobilul din Timişoara cu titlu de cumpărare din 2002 ca unică a sa, unde locuieşte efectiv şi statornic, fiind căsătorit în T.şi lucrează în T. la SC A. N. S. România cu sediul în Timişoara, cele reţinute de pârâte, cât şi de instanţa de fond că nu a efectuat lucrări de reabilitare termică la locuinţa de domiciliu pentru că în cartea sa de identitate în anul 2004 este înscris domiciliul din S. sunt greşite.

Instanţa apreciază că reclamantul îndeplineşte condiţia impusă de art. 1 şi 3 H.G. nr. 1234/2004 şi art. 86 lit. c) Legea nr. 571/2003 de a fi efectuat lucrări de reabilitare termică la locuinţa de domiciliu pentru care are dreptul la deducere, dovedind cu mijloace de probă permise de lege că domiciliul său este cel din Timişoara, chiar neînscris în cartea de identitate.

Fiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa s-a admis recursul, s-a modificat hotărârea atacată însă rejudecându-se fondul s-a constat că acţiunea reclamantului poate fi admisă numai în parte şi anume se va recunoaşte reclamantului dreptul la deducerea cheltuielilor efectuate în 2004 la locuinţa din T., în scopul reabilitării termice, dar nu în cuantumul pretins de acesta, ci doar limitat la plafonul de 15 milioane lei prevăzut expres prin chiar art. 86 alin. (1) Legea nr. 571/2003 în forma sa iniţială aplicabilă anului fiscal 2004 care stipulează „Venitul anual global impozabil se stabileşte prin deducerea din venitul anual global, în ordine, a următoarelor… c) cheltuieli pentru reabilitarea locuinţei de domiciliu, destinate reducerii pierderilor de căldură în scopul îmbunătăţirii confortului termic în limita sumei de 15 milioane lei anual, conform procedurii stabilite prin hotărâre a Guvernului, la iniţiativa Ministerului Transportului, Construcţiilor şi Turismului.

în consecinţă, s-a modificat în parte hotărârea atacată şi s-a admis în parte acţiunea reclamantului în sensul că au fost anulate actele atacate şi s-a constatat că reclamantul are dreptul la deducerea din venitul anual global al anului 2004 a sumei de 15 milioane lei vechi cu titlu de cheltuieli de reabilitarea locuinţei conform art. 86 lit. c) Legea nr. 571/2004.

Cum în speţă nu s-au propus calcule ale impozitului datorat de reclamant în ipoteza admiterii în parte a acţiunii, cererea sa de a-i fi restituită suma de 5107 RON cu titlu de diferenţă de impozit nu poate fi admisă.

Au fost obligate pârâtele să recalculeze reclamantului impozitul pe venitul global al anului 2004 având în vedere că beneficiază de această deducere, impozitul urmând a fi regularizat după efectuarea calculelor.