C. proc. civ., art. 720 1
Respingerea acţiunii reclamantei pe excepţia lipsei concilierii directe prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. – fără ca această excepţie să fie invocată de pârât ori pusă din oficiu în discuţia părţilor – este nelegală întrucât se încalcă prevederile art. 129 şi 137 C. proc. civ.
C.A. Alba-lulia, Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 124/A din 7 iulie 2006
Prin sentinţa civilă nr. 223/C din 27 martie 2006, pronunţată de Trib. Sibiu în dosarul nr. 5206/2004 a fost respinsă ca prematur introdusă acţiunea reclamantei S.C. I. SRL – Sibiu împotriva pârâtei S.C. A SA -Sibiu pentru pretenţii băneşti.
în considerentele acestei sentinţe – prima instanţă – Trib. Sibiu, Secţia comercială şi de contencios administrativ a reţinut că, deşi reclamanta Ia data de 7 martie 2003 a expediat pârâtei invitaţia de conciliere directă pentru data de 25 martie 2003 nu a mai aşteptat până la această dată s-au trecerea celor 30 de zile de la convocare, depunând acţiunea la instanţă în data de 20 martie 2003 astfel că procedura concilierii directe prevăzută de art. 720 1C. proc. civ. nu este îndeplinită.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, solicitând desfiinţarea hotărârii atacate şi trimitere cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. In motivele de apel reclamanta arată că sentinţa primei instanţe este nelegală întrucât în tot cursul judecăţii nu s-a invocat excepţia lipsei concilierii directe iar instanţa după administrarea probaţiunii şi dezbaterea cauzei pe fond, s-a pronunţat pe exeepţia prematurităţii acţiunii, încălcând prevederile art. 137 C. proc. civ. prin nepunerea în discuţia părţilor a acestei excepţii şi în afară de aceasta procedura concilierii directe a fost îndeplinită fapt necontestat nici de către pârâtă şi ţinând seama de data sesizării instanţei comerciale în urma conflictului negativ de competenţă
– acţiunea fiind înregistrată iniţial pe rolul Jud. Sibiu.
în drept s-a invocat prevederile art. 282-297 şi art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
Intimata a solicitat respingerea apelului susţinând că sentinţa primei instanţe este legată şi temeinică.
Apelul reclamantei este fondat.
în tot cursul procesului inclusiv cu ocazia expunerii concluziilor pe fond – nici pârâta şi nici instanţa din oficiu nu au invocat excepţia lipsei concilierii directe, prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. sau alte excepţii astfel că dosarul a rămas în pronunţare pentru soluţionarea acţiunii pe fond.
Cu toate acestea prima instanţă, fără a pune în discuţie excepţia lipsei concilierii directe, a respins acţiunea reclamantei pe această excepţie încălcând astfel prevederile art. 129 şi 137 C. proc. civ.
în afară de aceasta, reclamanta a făcut dovada încercării de conciliere directă, lucru necontestat nici de către însăşi pârâta intimată, iar faptul că acţiuiiea a fost depusă Ia instanţă înainte de expirarea termenului de 30 de zile, nu atrage respingerea acţiunii pe excepţia prematurităţii, atât timp cât natura comercială a cauzei a fost stabilită numai la data de 8 septembrie
2004 şi nu s-a invocat această excepţie prin întâmpinare sau la prima zi de înfăţişare.
Pentru considerentele arătate şi în baza art. 297 C. proc. civ. apelul sa admis, iar sentinţa a fost desfiinţată cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru a se pronunţa pe fond asupra acţiunii reclamantei.
