Potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 26/1993, cererea pentru restituirea taxelor vamale plătite şi nedatorate trebuie făcută în termen de 5 ani de la data efectuării vămuirii. în aceste condiţii, este neîntemeiată susţinerea autorităţilor vamale potrivit căreia contestarea modului de aplicare a tarifului vamal trebuia făcută în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă de către agentul economic.
Reclamanta SC “X” SA a chemat în judecată Direcţia Generală a Vămii, solicitând obligarea pârâtei la restituirea în lei a echivalentului sumei de 5597,20 USD la cursul din ziua restituirii, reprezentând taxe vamale şi comision vamal nedatorat.
în motivarea acţiunii, reclamanta arată că la data de 25.04.1997, cu declaraţia vamală nr. 9398, a efectuat un import de aparatură de înaltă performanţă din domeniul staţiilor grafice de televiziune, achitând taxele vamale şi comisionul vamal calculate în mod corect de organele vamale în raport de documentele prevăzute.
Reclamanta precizează că, datorită complexităţii aparaturii livrate, s-a constatat ulterior vămuirii, în cadrul procesului de instalare, probe şi punere în exploatare, că una din componentele sistemului, respectiv “placa digital video interface” înscrisă în factura emisă de “Silicon Graphics Computer Systems Inc”, nu fusese livrată de aceasta.
Se menţionează că valoarea reperului respectiv este de 16.111,94 USD, sumă care a fost inclusă de două ori în valoarea totală avută în vedere de organele vamale la stabilirea taxelor vamale şi a comisionului vamal.
în drept se invocă art. 19 din O.G. nr. 26/1993. Tribunalul Bucureşti -Secţia Comercială, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – Secţia Administrativ, cu motivarea că reclamanta a urmat o procedură prealabilă de contestare administrativă a taxelor vamale percepute, iar acţiunea sa se îndreaptă împotriva soluţiei date de Direcţia Generală a Vămilor, fiind astfel conform art. 1 din Legea 29/ 1990 şi art. 3 pct. 1 C. pr. civ. de competenţa Curţii de Apel Bucureşti -Secţia Contencios Administrativ.
în faţa instanţei de contencios administrativ, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că solicită obligarea pârâtei la rectificarea declaraţiei vamale de import nr. 9398/1997 eliberată de Vama Otopeni, în sensul reducerii valorii mărfii vămuite cu suma de 36.111.,94 USD.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a ridicat excepţia tardivităţii acţiunii, pornind de la faptul că în speţă se contestă modul de aplicare a tarifului vamal de import, situaţie reglementată de art. 22 din O.G. nr. 26/ 1993, termenul pentru depunerea contestaţiei fiind de 30 zile de la luarea la cunoştinţă de către agentul economic.
Pe fondul contestaţiei, se susţine că solicitarea de restituire a taxelor vamale este nefondată, deoarece calculul taxelor vamale s-a făout conform celor declarate de SC “X” SA, aceasta având posibilitatea să verifice înainte de depunerea declaraţiei vamale, felul şi cantitatea mărfurilor sosite, în prezenţa organelor vamale.
Analizând actele şi probele dosarului, instanţa a reţinut în fapt următoarele: La data de 25.04.1997 cu declaraţia vamală nr. 9398/1997, reclamanta a efectuat un import de aparatură de înaltă performanţă din domeniul staţiilor grafice de televiziune, constatând ulterior vămuirii că una dintre componentele sistemului nu fusese livrată, deşi era înscrisă în factura emisă de furnizorul “Silicon Graphics Computer Systems Inc”; costul reperului respectiv era inclus în factura celuilalt furnizor Boxer Systems Ltd. care l-a livrat efectiv, astfel încât s-a produs o dublă facturare a reperului, în valoare de 16.111,94 USD. De menţionat că taxele au fost calculate corect în raport cu documentele existente în momentul vămuirii.
Autorităţile vamale nu contestă situaţia de fapt arătată de reclamantă, dar refuză restituirea taxele vamale încasate necuvenit, pe motiv că, potrivit art. 22 din O.G. 22/1993, contestarea modului de aplicare a tarifului vamal trebuia făcută în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă de către agentul economic.
în drept, acţiunea reclamantei este întemeiată şi se bazează pe dispoziţiile art. 8 din O.G. 26/1993, privind constatarea unor taxe vamale în plus şi care sunt supuse unui termen de prescripţie de 5 ani.
Pe cale de consecinţă, instanţa a admis în parte acţiunea, a dispus rectificarea D.V.I. nr. 9398/1997 în sensul că baza de impozitare o reprezintă suma de 7.105.787.945 lei, iar taxele încasate necuvenit, în valoare de 38.340.046 lei vor fi restituite.
Instanţa a respins cererea de reactualizare a sumei de 38.340.046 lei în funcţie de evoluţia cursului leu-dolar, deoarece această sumă nu a fost achitată în dolari USA, iar o altă variantă de calcul a prejudiciului nu a fost propusă de reclamant.
Aşadar, instanţa a respins şi excepţia de tardivitate a acţiunii, întrucât cererea reclamantei nu se încadrează în prevederile art. 22 din O.G. 26/ 1993, ci ale art. 18 din aceeaşi ordonanţă, iar această cerere va fi admisă în parte, astfel cum s-a arătat mai sus. (Judecator Georgeta Leti)
(Sectia Contencios Administrativ, sentinţa civilă nr. 416/1999)
