Excepţia de nelegalitate a art.3 din HCL nr.505/2008, precum şi a art. 9 şi 13 din Regulamentul privind reglementarea activităţii de imobilizare/blocare a roţilor vehiculelor şi remorcilor, oprite sau staţionate neregulamentar pe drumurile publice sau pe

Secţia de administrativ şi fiscal – Decizia nr.2050/27 octombrie 2010

Judecătoria Deva a sesizat secţia de contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara, prin încheierea şedinţei publice din data de 1.06.2010 cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art.3 din Hotărârea Consiliului local Deva cu nr.505/2008, art. 9 şi art. 13 din Regulamentul privind reglementarea activităţii de imobilizare/blocare a roţilor vehiculelor şi remorcilor oprite sau staţionate neregulamentar pe drumurile publice sau pe domeniul public şi privat al municipiului Deva şi a activităţii de ridicare, transport, depozitare, eliberare a acestor vehicule şi remorci, cât şi a celor abandonate sau fără stăpân – anexă la HCL Deva nr.505/2008; totodată, a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea definitivă a excepţiei de nelegalitate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria a reţinut, în esenţă, că:

– prin nota de constatare nr. 0000402/29.04.2009 întocmită de Direcţia Poliţia Comunitară D. s-a constatat că autovehiculul petentului C.A. a fost oprit neregulamentar pe B-dul Decebal din D., pe trotuarul din faţa magazinului H.K.

– conform art.142 lit. n) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, se interzice oprirea voluntară a vehiculelor pe trotuar, dacă nu se asigură spaţiu de cel puţin 1 m pentru circulaţia pietonilor; fapta constituie contravenţie şi se sancţionează potrivit disp. art. 108 alin.1 lit. a pct. 8 raportat la art. 99 alin.2 din O.U.G nr.195/2002;

– în conformitate cu prevederile art. 109 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier, în timp ce, potrivit prevederilor art. 64 alin.1 din acelaşi act normativ, ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă poate fi dispusă de Poliţia rutieră.

– s-a mai reţinut de către prima instanţă că, în conformitate cu dispoziţiile art.177 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, controlul respectării normelor privind circulaţia pe drumurile publice şi luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către poliţiştii rutieri din cadrul Poliţiei Române, care sunt ofiţerii şi agenţii de poliţie specializaţi şi anume desemnaţi prin dispoziţie a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române.

– s-a apreciat că faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, şi ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin.5 din României şi art. 4 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative – conform căruia actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă – prin reglementarea de către HCL Deva nr. 505/2008 şi a Regulamentului anexă la HCL a posibilităţii altor agenţi constatatori decât cei din cadrul Poliţiei Rutiere, în speţă poliţişti ai Direcţiei Poliţiei Comunitare, de a constata, de a sancţiona oprirea neregulamentară şi de a dispune ridicarea vehiculelor, s-a creat o neconcordanţă a actului administrativ analizat cu actul normativ cu forţă juridică superioară, O.U.G. nr.195/2002; totodată, au fost nerespectate şi dispoziţiile art. 2 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit cărora „Prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene se stabilesc şi se sancţionează contravenţii în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuţii prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenţii prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului.”

Faţă de considerentele enunţate, în temeiul art. 4 raportat la art. 11 alin.4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Judecătoria a apreciat necesară sesizarea Tribunalului Hunedoara – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 3 din Hotărârea Consiliului Local Deva nr. 505/2008, art. 9 şi art. 13 din Regulamentul privind reglementarea activităţii de imobilizare/blocare a roţilor vehiculelor şi remorcilor, oprite sau staţionate neregulamentar pe drumurile publice sau pe domeniul public şi privat al municipiului Deva şi a activităţii de ridicare, transport, depozitare, eliberare a acestor vehicule şi remorci, cât şi a celor abandonate sau fără stăpân – anexă la HCL Deva nr.505/2008.

Secţia de contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara prin sentinţa nr. 1180/CA/2010 a admis în parte excepţia de nelegalitate invocată din oficiu de Judecătoria Deva şi a constatat nelegalitatea art.3 din HCL nr.505/2008, precum şi a art. 9 şi 13 din Regulamentul privind reglementarea activităţii de imobilizare/blocare a roţilor vehiculelor şi remorcilor, oprite sau staţionate neregulamentar pe drumurile publice sau pe domeniul public şi privat al municipiului Deva şi a activităţii de ridicare, transport, depozitare, eliberare a acestor vehicule şi remorci, cât şi a celor abandonate sau fără stăpân – anexă la HCL Deva nr.505/2008, în ce priveşte competenţa atribuită agenţilor constatatori ai Direcţiei Poliţia Comunitară D. de „constatare a opririi/staţionării neregulamentare pe drumurile publice şi de a dispune blocarea/deblocarea/ridicarea vehiculelor/remorcilor”; a fost respinsă în rest, excepţia invocată.

Instanţa a reţinut prin considerentele expuse ca art.3 din HCL nr.505/2008, art.9 si 13 din Regulamentul privind reglementarea activităţii de imobilizare a roţilor autovehiculelor staţionate neregulamentar pe domeniul public sau privat al municipiului Deva şi a activităţii de ridicare , transport, depozitare şi eliberare a acestor vehicule sunt nelegale faţă de dispoziţiile art. 1 al.1 si 3, 2, 134 al.1 din OUG nr.195/2002, HG nr.195/2002, în sensul că agenţii constatatori ai Direcţiei Poliţiei Comunitare Deva au competenţa de a constata oprirea şi respectiv staţionarea neregulamentară a autovehiculelor, doar în cazul în care aceasta staţionare nu are loc pe drumurile publice.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Consiliul local solicitând modificarea hotărârii şi respingerea excepţiei de nelegalitate. Pârâtul a invocat prin motivele de recurs că reţinerea instanţei ca odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr.195/2002, dispoziţiile H.G. nr. 147/1992, competentele poliţiei comunitare trebuie restrânse doar la acele situaţii în care nu sunt implicate drumurile publice, se apreciază ca nefondată, deoarece Curtea Constituţionala prin Decizia nr. 410/2005 a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor H.G. nr.147/1992 . În sprijinul acestei teze se invocă dispoziţiile art.7 lit. f din Legea nr.371/2004 privind funcţionarea poliţiei comunitare. Poliţia comunitară a municipiului D. constată contravenţii conform HCL nr.505/2008, iar poliţia rutieră potrivit competenţelor stabilite prin O.U.G. nr.195/2002. Hotărârea Consiliului local a fost adoptată în condiţii de legalitate, cu respectarea avizului comisiilor de specialitate, al Serviciului poliţiei rutiere şi Prefectului.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 304 din Codul de procedură civilă.

Curtea de Apel, analizând sentinţa atacată sub aspectul recursului declarat constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Judecătoria Deva a invocat nelegalitatea următoarelor dispoziţii din actul administrativ normativ de reglementare elaborat de consiliul local şi anume :

– art. 3 din Hotărârea Consiliului Local Deva nr.505/2008 – „Constatarea opririi/staţionării neregulamentare (atât pe drumurile publice, cât şi pe trotuare, zone verzi etc.) şi dispunerea blocării/deblocării/ridicării vehiculelor/remorcilor se efectuează de către agenţii constatatori ai Direcţiei Poliţia Comunitară sau ai Serviciului Poliţiei Rutiere din cadrul I.P.J. H.”

– art. 9 din Regulamentul – anexă la HCL Deva nr.505/2008, „Constatarea opririi/staţionării neregulamentare (atât pe drumurile publice, cât şi pe trotuare, zone verzi etc.) şi dispunerea blocării/deblocării/ridicării vehiculelor/remorcilor se efectuează de către agenţii constatatori ai Direcţiei Poliţia Comunitară D. sau ai Poliţiei Rutiere”

– art. 13 din Regulamentul – anexă la HCL Deva nr.505/2008, „ Vehiculele/remorcile oprite sau staţionate neregulamentar vor fi imobilizate/blocate şi ridicate după caz, de operatorul autorizat de Primăria municipiului D., iar proprietarii sau utilizatorii acestora vor fi sancţionaţi contravenţional conform prevederilor prezentului regulament, de către agenţii constatatori ai Direcţiei Poliţia Comunitară D. şi Poliţia Rutieră”.

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr.195 din 12 decembrie 2002 privind circulaţia pe drumurile publice, stabileşte prin art.1 (1) ca circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor şi a celorlalte categorii de participanţi la trafic, drepturile, obligaţiile şi răspunderile care revin persoanelor fizice şi juridice, precum şi atribuţiile unor autorităţi ale administraţiei publice, instituţii şi organizaţii sunt supuse dispoziţiilor prevăzute în prezenta ordonanţa de urgenţă. Dispoziţiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă au ca scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului. Autoritatea competentă în domeniul circulaţiei pe drumurile publice privind iniţierea şi avizarea unor reglementari, precum şi aplicarea şi exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest domeniu este Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul General al Poliţiei Române. Reglementările privind circulaţia pe drumurile publice se emit, după caz, de către autorităţile publice centrale sau locale cu atribuţii în acest domeniu, numai cu avizul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi cu respectarea acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontiera-art. 109 din Ordonanţă.

H.G. nr.147 din 26 martie 1992 privind blocarea, ridicarea, transportul, depozitarea şi eliberarea autovehiculelor sau remorcilor staţionate neregulamentar pe drumurile publice, stabileşte prin art. 1 ca autovehiculele sau remorcile staţionate neregulamentar pot fi blocate sau ridicate, transportate şi depozitate în spaţii de parcare fixate de primării, până la eliberarea acestora proprietarilor.

Constatarea staţionării neregulamentare a autovehiculelor sau remorcilor se efectuează de ofiţerii sau subofiţerii de poliţie, de primari, precum şi de împuterniciţii consiliului local pe raza căruia s-a petrecut fapta contravenţională, care aplica şi sancţiunea, conform prevederilor legale în vigoare. Agenţii constatatori prevăzuţi la alin.1 dispun în scris măsurile de blocare sau ridicare a vehiculelor prevăzute la art. 1 şi asista la aceste operaţiuni. Blocarea, ridicarea, transportul şi depozitarea autovehiculelor se efectuează de unităţile autorizate prin dispoziţia primarului. Unităţile autorizate potrivit art. 3 răspund pentru eventualele avarii cauzate autovehiculelor, în condiţiile prevăzute de lege. Deblocarea ori restituirea autovehiculelor sau remorcilor se efectuează de unităţile autorizate, după ce se face dovada achitării amenzii contravenţionale şi a taxei speciale stabilite de consiliul local, potrivit legii, precum şi a cheltuielilor reprezentând contravaloarea operaţiunilor efectuate-art. 2,3,4,5 din H.G. nr. 147/1992.

Este adevărat că prin H.G. nr.147/1992 au fost stabilite reglementări în domeniul privind blocarea, ridicarea, transportul, depozitarea şi eliberarea autovehiculelor sau remorcilor staţionate neregulamentar pe drumurile publice, dar acest act normativ este un act administrativ normativ de reglementare cu forţa juridică inferioară Codului rutier, care în acesta caz are valoare de lege. Legea nr. 24 din 27 martie 2000 stabileşte normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Actele normative se elaborează în funcţie de ierarhia lor, de categoria acestora şi de autoritatea publică competentă să le adopte. Categoriile de acte normative şi normele de competenţă privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituţia României şi prin celelalte legi. Actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă-art.4 din lege.

Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente şi posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legislativă. Soluţiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului român şi cerinţele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum şi ale armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia comunitară şi cu tratatele internaţionale la care România este parte. Pentru fundamentarea noii reglementări se va porni de la dezideratele sociale prezente şi de perspectivă, precum şi de la insuficienţele legislaţiei în vigoare. Proiectele de acte normative se supun spre adoptare însoţite de o expunere de motive, o notă de fundamentare sau un referat de aprobare, precum şi de un studiu de impact, după caz-art.6 din lege .

Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului-art.77 din lege.

În capitolul IX din lege, sunt stabilite Norme cu privire la actele normative adoptate de autorităţile administraţiei publice locale.

Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice locale se adoptă ori se emit pentru reglementarea unor activităţi de interes local, în limitele stabilite prin Constituţie şi prin lege şi numai în domeniile în care acestea au atribuţii legale-art.80 din lege.

La elaborarea proiectelor de hotărâri, ordine sau dispoziţii se va avea în vedere caracterul lor de acte subordonate legilor, hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului şi altor acte de nivel superior. Reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale şi ale consiliilor judeţene, precum şi cele cuprinse în ordinele prefecţilor sau în dispoziţiile primarilor nu pot contraveni Constituţiei României şi reglementărilor din actele normative de nivel superior-art. 81 din lege .

În formula introductivă a proiectului de act normativ adoptat sau emis de autorităţile administraţiei publice locale se menţionează, pe lângă temeiurile juridice, prevăzute la art. 42 alin. (4), şi temeiul legal din Legea administraţiei publice locale nr.215/2001, cu modificările şi completările ulterioare-art.80-81 din lege.

De asemenea, în art.108 al.2 din Constituţie, se stabileşte ca hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.

Faţă de dispoziţiile speciale de reglementare în materia activităţii de legiferare , se constată că dispoziţiile enunţate din hotărârea consiliului local şi din regulament, nu respecta cerinţele de elaborare, în sensul ca reglementarea unor activităţi de interes local, se realizează în limitele stabilite prin Constituţie şi prin lege şi numai în domeniile în care acestea au atribuţii legale, fiind respectat caracterul lor de acte subordonate legilor, hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului şi altor acte de nivel superior. Aceste reglementari nu pot contraveni Constituţiei României şi reglementărilor din actele normative de nivel superior.

În cauză, faţă de dispoziţiile cuprinse în Codul rutier privind organele cu atribuţii în constatarea şi sancţionarea faptelor de oprire sau staţionare neregulamentară pe drumurile publice, singura autoritate abilitată în acest sens este Poliţia Rutieră. În acelaşi sens, şi prevederile H.G. nr.195/2002 se interpretează şi se aplică în contextul dispoziţiilor speciale de reglementare cuprinse în Codul rutier.

Faţă de dispoziţiile Legii nr.24/2000 şi ale art.108 din Constituţie, în mod legal a apreciat instanţa de fond că dispoziţiile din hotărârea consiliului local sunt nelegale în măsura în care atribuie altor agenţi constatatori, decât poliţiştii din cadrul Poliţiei rutiere, competenţa de a constata şi sancţiona oprirea /staţionarea neregulamentară pe drumurile publice.

Prin decizia nr.410/2005, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a H.G. nr.147/1992, decizie ce nu are relevanţă juridică în cauză , deoarece Curtea a reţinut că , potrivit prevederilor art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie, instanţa de contencios constituţional “hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele ridicate în fata instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial”, iar potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea , instanţa de contencios constituţional “decid asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa. În consecinţa, Curtea a constatat ca hotărârile Guvernului nu pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, acestea putând fi atacate numai pe calea contenciosului administrativ.

Este adevărat ca prin Legea nr.317/2004 privind Poliţia comunitară, poliţiştii comunitari pot să constate contravenţiile şi să aplice sancţiuni contravenţionale în domeniile expres şi limitativ prevăzute de lege şi anume ordinea şi liniştea publică, curăţenia localităţii, comerţul stradal, protecţia mediului înconjurător, faptele ce afectează climatul social, fără a se referi expres la circulaţia pe drumurile publice, domeniu ce are o reglementare specifică.

Hotărârea Consiliului local nr.505/2008 a fost adoptată în condiţiile în care a beneficiat de avizul comisiilor de specialitate, al Serviciului Poliţiei rutiere şi prefectului, exigente ce corespund cerinţelor din Legea administraţiei publice locale pentru adoptarea în condiţii de legalitate, dar aceste împrejurări nu pot împiedica instanţa de contencios administrativ să exercite controlul de legalitate a hotărârii, în condiţiile art.4 din Legea contenciosului administrativ , art. 126 al.6 din Constituţie, dacă sunt respectate exigenţele Legii nr.24/2000 în elaborarea actului.

În consecinţă, se apreciază că hotărârea pronunţată de prima instanţa de fond este temeinică şi legală, iar recursul pârâtului Consiliul local este nefondat şi urmează a fi respins.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Excepţia de nelegalitate a art.3 din HCL nr.505/2008, precum şi a art. 9 şi 13 din Regulamentul privind reglementarea activităţii de imobilizare/blocare a roţilor vehiculelor şi remorcilor, oprite sau staţionate neregulamentar pe drumurile publice sau pe

/**/