Drept fiscal. Venituri de natură salarială


O.G. nr. 7/2001art. 22, art. 23 lit. i)

C. fisc., art. 56 alin. (1)

Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură, obţinute de o persoană fizică ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă, de maternitate şi pentru concediul de îngrijire a copilului în vârstă de până la 2 ani. Sunt asimilate salariilor, în vederea impunerii, orice alte drepturi şi indemnizaţii de natură salarială.

Plata sumelor de bani făcută de un club de fotbal jucătorilor, tehnicienilor, preşedintelui şi vicepreşedintelui clubului, personalului auxiliar, sub formă de indemnizaţie de instalare, indem-

1 Abrogată prin art. 298 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (M. Of. nr. 927 din 23 decembrie 2003).

nizaţie, prime de joc, contravaloare contract, premii, reprezintă venituri de natură salarială.

Decizia nr. 215/C.A. din 5 decembrie 2009

Prin actele atacate, autoritatea fiscală a reţinut că sumele de bani acordate în perioada 01.07.2002-31.05.2005 de reclamanta A.S.F.C.V. jucătorilor, tehnicienilor, preşedintelui şi vicepreşedintelui clubului, personalului auxiliar, cu titlu de indemnizaţie de instalare, indemnizaţie, prime de joc, contravaloare contract, premii, reprezentau venituri de natură salarială, pe care reclamanta avea obligaţia să le cumuleze cu celelalte venituri salariale ale beneficiarilor în vederea impozitării.

Ca urmare a reîntregirii bazei de calcul a impozitului pe veniturile de natură salarială, au fost recalculate şi contribuţiile la asigurările sociale, contribuţiile la fondul de şomaj, contribuţiile la asigurările sociale de sănătate, precum şi contribuţia la fondul de accidente de muncă şi boli profesionale.

în drept, organul fiscal a reţinut că pentru perioada 07.2002-12.2003 erau aplicabile prevederile art. 22, 23 din O.G. nr. 7/2001, iar pentru perioada 01.2004-05.2005 erau incidente dispoziţiile art. 56 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi pct. 84 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aprobate prin H.G. nr. 44/2004.

Curtea a constatat că problema în litigiu era aceea de a şti dacă sumele de bani acordate în perioada 01.07.2002-31.05.2005 de A.S.F.C.V. jucătorilor, tehnicienilor, preşedintelui şi vicepreşedintelui clubului, personalului auxiliar, cu titlu de indemnizaţie de instalare, indemnizaţie, prime de joc, contravaloare contract, premii, reprezentau venituri de natură salarială, pe care reclamanta avea obligaţia să le cumuleze cu celelalte venituri salariale ale beneficiarilor în vederea impozitării.

Pentru determinarea corectă a situaţiei fiscale a contribuabilului, instanţa a administrat proba cu expertiză contabilă, solicitând expertului să stabilească obligaţiile fiscale ale reclamantei pentm perioada 01.07.2002-31.05.2005, conform următoarelor ipoteze: sumele de bani acordate jucătorilor, tehnicienilor, preşedintelui şi vicepreşedintelui clubului, personalului auxiliar, cu titlu de indemnizaţie de instalare, indemnizaţie, prime de joc, contravaloare contract, premii, reprezentau venituri de natură salarială; sumele respective nu reprezentau venituri de natură salarială.

Analizând în detaliu informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea corectă a situaţiei fiscale a contribuabilului, expertul a stabilit că în cazul în care sumele de bani acordate de A.S.F.C.V. jucătorilor, tehnicienilor, preşedintelui şi vicepreşedintelui clubului, personalului auxiliar, cu titlu de indemnizaţie de instalare, indemnizaţie, prime de joc, contravaloare contract, premii, erau considerate venituri de natură salarială, obligaţiile fiscale ale reclamantei pentru perioada 01.07.2002-31.05.2005 ar fi fost în cuantum de 1763878,1 lei (2002 >2.063.164.700 lei vechi, 2003 >5.279.976.758 lei vechi, 2004 >8.039.070.077 lei vechi, 2005 >2.256.569.605 lei), iar în situaţia în care nu erau considerate venituri de natură salarială obligaţiile fiscale ar fi fost în cuantum de 175.459,8 lei (2002 >143.230.690 lei vechi, 2003 >476.909.780 lei vechi, 2004 >955.348.343 lei vechi, 2005 >179.099.508 lei vechi).

Având în vedere analiza primei ipoteze din cadrul raportului de expertiză, ţinând seama în mod obiectiv de starea de fapt relevată în raportul respectiv, instanţa de judecată a considerat că obligaţiile fiscale datorate de reclamantă şi, respectiv, creanţele fiscale corelative corespunzătoare perioadei 01.07.2002-31.05.2005 erau în cuantum de 1.763.878,1 lei.

Curtea a reţinut că, în cauză, pentru perioada 07.2002-12.2003, erau incidente dispoziţiile art. 22 din O.G. nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, în care se stabilea că erau considerate venituri din salarii, denumite salarii, toate veniturile în bani şi/sau în natură, obţinute de o persoană fizică ce desfăşura o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referea, de denumirea veniturilor sau de forma sub care ele s-au acordat, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă, de maternitate şi pentru concediul de îngrijire a copilului în vârstă de până la 2 ani. Instanţa a mai ţinut seama de faptul că la art. 23 lit. i) din acelaşi act normativ, se prevedea că sunt asimilate salariilor, în vederea impunerii, alte drepturi şi indemnizaţii de natură salarială, iar prin Normele metodologice de aplicare a art. 22 şi 23 din ordonanţă, aprobate prin H.G. nr. 1066/1999, se dispune în acelaşi sens, aceste dispoziţii regăsindu-se şi la art. 56 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal aplicabil începând cu 01.2004.

Din documentele aflate la dosar a reieşit că sumele de bani acordate de reclamanta A.S.F.C.V. sub formă de indemnizaţie de instalare, indemnizaţie, prime de joc, contravaloare contract, premii, reprezentau venituri de natură salarială.

împrejurarea că nu a existat contract încheiat în formă scrisă, în toate cazurile în care au fost plătite sume de bani sub forma sus-menţionată ori că acestea nu au fost incluse în contractele scrise în sfera veniturilor de natură salarială, nu a avut relevanţă în ceea ce priveşte stabilirea regimului lor juridic. Important este că reclamanta, în calitatea sa de plătitor efectiv de venit, s-a comportat ca un angajator, iar persoanele care au primit banii s-au comportat ca angajaţi şi, prin urmare, reclamanta avea obligaţia de a calcula, reţine şi vira impozitul pe venituri din salarii, precum şi toate celelalte contribuţii prevăzute de lege (contribuţia de asigurări sociale, pentru angajaţi şi angajator, contribuţia de asigurări pentru şomaj, pentru angajaţi şi angajator, contribuţia de asigurări de sănătate pentru angajaţi şi angajator).

în baza acestor consideraţii, instanţa nu a luat în seamă concluzia raportului de expertiză referitoare la ipoteza în care sumele plătite de reclamantă nu au fost calificate ca fiind venituri salariale.