În motivare, petenta a arătat că titlul executoriu şi somaţia sunt lovite de nulitate întrucât nu conţin semnătura persoanei împuternicite a organului fiscal precum şi ştampila organului emitent. Totodată a mai arătat că pe rolul Curţii de Apel Suceava se derulează un litigiu în care se solicită obligarea intimatei la plata unor sume de bani, iar prin expertiza întocmită, se arată că prejudiciul cauzat petentei este de 729.203 USD, astfel încât creanţa intimatei nu este certă, lichidă şi exigibilă, urmând a interveni o compensaţie legală între debitele părţilor.
Prin sentinţa nr. 3399/11.08.2009 Judecătoria Suceava a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Suceava – Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, reţinând în esenţă că decizia de calcul accesoriu nr. 15337/05.03.2009 are caracterul unui act administrativ fiscal, reprezentând titlu de creanţă.
Investit cu soluţionarea cauzei Tribunalul Suceava prin sentinţa nr.757 din 11 februarie 2010 a respins excepţia nulităţii şi a respins acţiunea petentei ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, apărările contestatoarei potrivit cărora instituţia datorează contribuabilului sumele stabilite prin raportul de expertiză întocmit în cauza aflată pe rolul Curţii de Apel Suceava nu pot fi primite în condiţiile în care calitatea de debitor presupune existenţa unui titlu, speţa o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă şi nu un raport de expertiză judiciară.
În ceea ce priveşte nulitatea titlului executoriu şi a somaţiei, instanţa a considerat că nu poate fi avută în vedere, dat fiind faptul că art. 43 alin.3 precum şi potrivit O.M.E.F. nr. 1364/2007 privind emiterea prin intermediul mijloacelor informatice a unor acte administrative, următoarele acte administrative emise prin intermediul mijloacelor informatice, în procesul de colectare a creanţelor fiscale, sunt valabile fără semnătura şi ştampila organului emitent, îndeplinind cerinţele legale aplicabile actelor administrative: decizie referitoare la obligaţiile de plată accesorii, titlu executoriu, somaţie, adresă de înfiinţare a popririi, adresă de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti, înştiinţare poprire, înştiinţare privind stingerea creanţelor fiscale şi înştiinţare privind stingerea creanţelor fiscale în urma distribuirii sumelor plătite în contul unic.
Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs S.C. „X” S.A. Suceava, criticând – o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat – în esenţă – că instanţa competentă să judece contestaţia la executare în primă instanţă este Judecătoria Suceava şi nu Tribunalul Suceava.
Recurenta a mai arătat că sumele contestate nu sunt exigibile întrucât intimata îi datorează sume încasate ilegal prin nepunerea în aplicare a unor hotărâri, precum şi din neaplicarea legilor privatizării, apreciind că aceste motive constituie impedimente legale la executarea silită contestată.
Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr.1171/21.06.2010, a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Suceava, pentru următoarele considerente:
Este de observat că obiectul cauzei dedusă judecăţii constă, aşa cum reclamanta recurentă a precizat în recurs, în contestaţia la executare formulată împotriva deciziei de calcul accesorii nr. 153327/05.03.2009 emisă de Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii ai Judeţului Suceava, titlu executoriu în dosarul nr. 31777717.
Ori, potrivit deciziei nr. 14/2007, dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii „Judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea este competentă să judece contestaţia, atât împotriva executării silite însăşi, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condiţiile legii, cât şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”, decizia fiind obligatorie conform art. 329 alin.3 Cod procedură civilă.
În aceste condiţii, cum reclamanta a înţeles să formuleze contestaţie la executare împotriva unui titlu de creanţă fiscal, devenit titlu executoriu, fără a mai parcurge procedura specială de contestare administrativ fiscală, instanţa este ţinută, după aprecierea condiţiilor de admisibilitate, să răspundă obiectului cererii cu care reclamanta a investit-o în mod expres.
