– Legea nr. 554/2004: art. 24
– Legea nr. 247/2005
Nu este fondată pe dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 acţiunea care vizează obligarea Comisiei centrale instituite în baza Legii nr. 247/2005 la o amendă pentru neexecutarea unei sentinţe civile.
(Sentinţa civilă nr. 459 din 21 octombrie 2010, Secţia administrativ şi fiscal, R.O.)
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timişoara sub nr. 1482/325/2010 la data de 21 ianuarie 2010, reclamanta, persoană fizică, a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român – reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti – solicitând aplicarea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 459 din 21 octombrie 2010 pronunţată in dosarul nr. 1482/325/2010, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondată acţiunea considerând că reclamanta a solicitat prin acţiunea sa amendarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu amenda prevăzută de dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, pe considerentul că aceasta nu ar fi executat dispoziţiile sentinţei civile nr. 171 din 27 mai 2009.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că două din deciziile de acordare a titlurilor de despăgubiri, respectiv decizia nr. 5247 din 23 aprilie 2009 şi decizia nr. 5061 din 30 iunie 2009, pe care le-a depus în faţa Judecătoriei Timişoara, au fost emise chiar înainte de rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 171 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara. Aceste susţineri nu au fost contestate de reclamantă, deciziile mentionate aflându-se de altfel la dosarul Judecătoriei Timişoara nr. 1482/325/2010.
în privinţa celei de a treia decizii la emiterea căreia a fost obligată pârâta prin sentinţa civilă nr. 171 din 27 mai 2009, pârâta a recunoscut că aceasta nu a fost emisă la data solicitării de amendare, însă a justificat această întârziere prin aceea că dosarul a fost transmis evaluatorului autorizat, urmând ca la finalizarea raportului să fie emisă decizia la emiterea căreia a fost obligată prin hotărârea judecătorească menţionată.
Această ultimă decizie a fost într-adevăr emisă pe parcursul litigiului de faţă (18 mai 2010), aşa cum a arătat reclamanta prin notele de şedinţă depuse la dosar pentru acest termen.
Deşi sentinţa civilă nr. 171 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara a fost executată în întregime, reclamanta insistă în aplicarea amenzii până la data de 18 mai 2010, când a fost emisă ultima decizie.
Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, amenda de 20% din salariu minim brut pe economie pe zi de întârziere se aplică conducătorului autorităţii publice sau persoanei obligate, în cazul în care termenul de a hotărârii nu este respectat.
Din redactarea textului legal enunţat, rezultă însă că scopul instituirii acestei norme este de a asigura executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în materia contenciosului administrativ, constituindu-se ca un mijloc de constrângere.
Prin urmare, în situaţia în care hotărârea este executată, chiar şi cu întârziere, reclamantul nu mai poate solicita, după executarea hotărârii, obligarea la plata amenzii pe zi de întârziere, scopul avut în vedere de legiuitor prin instituirea sancţiunii fiind deja atins. Reclamantul poate eventual solicita plata unor daune materiale, dacă dovedeşte existenţa unui prejudiciu efectiv, suferit ca urmare a executării cu întârziere.
Este adevărat că una dintre cele trei decizii la emiterea cărora a fost obligată pârâta a fost emisă la data de 18 mai 2010, însă, constatându-se executată hotărârea menţionată, instanţa apreciază că nici scopul prevăzut de legiuitor la instituirea sancţiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, acela de constrângere, nu mai subzistă în cauza de faţă.
De altfel, Curtea de Apel Timişoara a mai pronunţat o hotărâre în acelaşi sens, menţinută prin decizia civilă nr. 3543 din 24 iunie 2009 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. 405/59/2009.
în plus, instanţa reţine şi faptul că Legea nr. 247/2005, Titlul VII, Cap. V, prevede
o anumită procedură de desemnare a evaluatorului şi anumite etape de evaluare, astfel încât emiterea deciziei de acordare a titlurilor de despăgubiri la aproximativ 5 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti apare ca fiind justificată.
Având în vedere considerentele expuse, apreciind neîntemeiată solicitarea reclamantei de aplicare a amenzii, instanţa a respins-o ca atare.
