– Legea nr. 554/2004: art. 1 alin. (1), art. 18 alin. (1) şi (6)
– Legea nr. 247/2005: art. 16 alin. (7)
– Convenţia europeană a drepturilor omului: art. 6
Este îndeplinită cerinţa art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ipoteza în care nu se finalizează activitatea de evaluare a despăgubirilor prevăzută de Legea nr. 247/2005 într-un interval de 4 ani de la data depunerii cererii de restituire în natură.
(Sentinţa civilă nr. 441 din 13 octombrie 2010, Secţia administrativ şi fiscal, R.O.)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 284/59/2010, la 10 martie 2010, reclamanta persoană fizică a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti, obligarea pârâtei a în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii să desemneze un evaluator pentru
imobilul situat în Arad şi pentru imobilul situat în Oradea, judeţul Bihor, şi să emită
titlul de despăgubiri pentru aceste imobile în termen de 30 de zile de la data efectuării evaluărilor.
Prin sentinţa civilă nr. 441 din 13 octombrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 284/ 59/2010, Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta persoană fizică în contradictoriu cu pârâta CCSD Bucureşti şi în consecinţă a obligat pârâta să procedeze la desemnarea unui evaluator în dosarul nr. 28032/CC privind imobilul situat în Municipiul Oradea, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, urmând să procedeze la emiterea titlului de despăgubire în 30 de zile de la finalizarea evaluării.
în motivare s-a reţinut că, urmare a notificării formulate de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001, a fost emisă dispoziţia Primarului Mun. Oradea nr. 3459 din 3 octombrie 2006 prin care s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Oradea, apartamentele 1, 2, 2/a, 4 şi 6, dispunându-se totodată transmiterea dosarului către CCSD.
Dosarul administrativ a fost transmis ANRP în luna octombrie 2006 de către Primăria Mun. Oradea aşa cum rezultă din adresa de înaintare nr. 142231 din 3 octombrie 2006, fiind înregistrat sub nr. 28032/CC.
La data de 19 iunie 2009 sub nr. 812105 reclamanta a înregistrat la sediul autorităţii pârâte o cerere privind soluţionarea de urgenţă a dosarului nr. 28032/CC şi a dosarului nr. 38165/CC prin întocmirea raportului de evaluare pentru imobilul
notificat, precum şi cererea privind emiterea titlului de despăgubire, iar prin adresa de răspuns nr. 812105 din 6 iulie 2009 pârâta a comunicat reclamantei faptul că dosarul nr. 38165/CC se referă la un alt imobil decât cel al reclamantei. Ulterior, reclamanta a precizat pârâtei, prin cererea aflată la dosar fond, faptul că obiectul dosarului nr. 38165/CC îl reprezintă imobilul situat în Mun. Arad.
Până la data introducerii prezentei acţiuni reclamanta nu a avut cunoştinţă de niciun alt demers al autorităţii pârâte în ceea ce priveşte procedurile administrative parcurse în dosarul înregistrat cu nr. 28032/CC.
Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor cuprinse la Cap. 5 din Titlul VII a Legii nr. 247/2005, procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor presupun în mod esenţial parcurgea a 4 etape, şi anume: etapa înregistrării dosarelor la comisie, conform art. 16 alin. (1) şi (2); etapa analizării dosarelor în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, conform art. 16 alin. (4); etapa evaluării prin întocmirea raportului de evaluare conţinând cuantumul despăgubirilor, etapă prevăzută de art. 16 alin. (5)-(65), precum şi etapa finală de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, art. 16 alin. (7)-(9) urmând ca după emiterea titlurilor de despăgubire pe baza opţiunilor persoanelor îndreptăţite ANRV să procedeze la emiterea titlului de conversie sau a titlului de plată.
în speţă, din copia dosarului administrativ înregistrat sub nr. 28032/CC, Curtea reţine că a fost parcursă etapa prealabilă privind înregistrarea dosarelor, iar de la data înregistrării 13 octombrie 2006 şi până la data introducerii prezentei acţiuni, respectiv 10 martie 2010 dosarul se află în derularea etapei de verificare a legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.
Autoritatea pârâtă invocă faptul că aceasta etapă nu poate fi finalizată din lipsa unor informaţii suplimentare privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 aferente apartamentelor nr. 1, 2, 2/a, 4 şi 6, acte privind situaţia juridică a terenului aferent, documentaţia ce a stat la baza apartamentării şi dezmembrării imobilului etc., dar este de observat că pe parcursul acestei perioade autoritatea pârâtă nu a făcut dovada solicitării informaţilor necesare în acest scop de la reclamantă sau de la emitentul dispoziţiei nr. 3459/2006, ci dimpotrivă la cererea reclamantei înregistrată la 19 iunie 2009 pârâta nu a comunicat faptul că analiza dosarului nr. 28032/CC presupune o documentaţie suplimentară.
Abia după transmiterea procedurii de citare în prezentul dosar la 23 martie 2010, autoritatea pârâta a înţeles să formuleze adresa nr. 28032/CC din 22 aprilie 2010 prin care a solicitat Primăriei Mun. Oradea informaţii suplimentare privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 aferente apartamentelor nr. 1, 2a, 4 şi 6 acte privind situaţia juridică a terenului aferent, documentaţia ce a stat la baza apartamentării şi dezmembrării imobilului etc.
Această adresă nu poate justifica lipsa de acţiune a pârâtei pe perioada de la data înregistrării dosarului până la data înregistrării acţiunii, întrucât aşa cum a reţinut şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 4503 din 21 noiembrie 2007, soluţionarea cererilor de retrocedare şi emiterea titlului de despăgubire trebuie realizate de autoritatea competentă într-un termen rezonabil, iar împrejurarea că legiuitorul nu a înţeles să stabilească un termen anume pentru finalizarea procedurii administrative de soluţionare a cererilor de retrocedare nu poate constitui o justificare pentru autoritatea publică pentru tergiversarea şi nesoluţionarea cererilor într-un termen rezonabil aspect ce se constituie ca o garanţie a unui proces echitabil consfinţit de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului atât în procedura prealabilă, cât şi în cea contencioasă.
în speţă, instanţa mai reţine că autoritatea pârâtă, prin răspunsul adresat reclamantei sub nr. 812105 din 6 iulie 2009, nu a înţeles să respecte imperativul unui termen rezonabil, ci dimpotrivă a rezultat o intenţie clară de tergiversare câtă vreme de la momentul înregistrării dosarului şi până la data promovării acţiunii (aproximativ 4 ani) autoritatea pârâtă nu a parcurs nicio etapă din procedura administrativă reglementată de capitolul 5 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar singurul demers în acest sens a fost efectuat după primirea citaţiei în dosarul 284/59/2010 al Curţii de Apel Timişoara.
Invocarea criteriului aleatoriu în procesul de selectare a dosarului pentru soluţionare nu poate constitui o justificare valabilă, pentru că procedând astfel a fost cu totul încălcat termenul rezonabil pentru soluţionarea cererii reclamantei, existând în mod vădit posibilitatea producerii unor grave inechităţi câtă vreme puteau fi selectate aleatoriu dosare înregistrate ulterior dosarului reclamantei, ceea ce ar fi condus astfel la încălcarea egalităţii de tratament impusă cu valoare de principiu.
Raportat la modalitatea de soluţionare a dosarelor, Curtea observă că prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a invocat adoptarea deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008, conform căreia s-au stabilit două categorii de dosare în funcţie de momentul transmiterii Secretariatului CCSD înainte sau după intrarea în vigoare a
O.U.G. nr. 81/2007, stabilindu-se că dosarele verificate şi constatate ar fi complete, vor fi transmise spre evaluare în ordinea înregistrării lor. Nici această modalitate de lucru nu justifică în speţă absenţa oricărui demers administrativ, în privinţa dosarului reclamantei ţinând cont de faptul că de la data emiterii deciziei nr. 3459 din 3 octombrie 2006 şi până la introducerea acţiunii (10 martie 2010) pârâta nu a depăşit etapa analizării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, încălcându-se astfel imperativul unui termen rezonabil în derularea acestei procedurii administrative.
Curtea reţine astfel că jurisprudenţa CEDO, în privinţa duratei unei proceduri, a consacrat principiul conform căruia acest concept cuprinde şi fazele administrative ale soluţionării unei petiţii legate de exerciţiul unui drept civil, iar aprecierea caracterului rezonabilului al duratei procedurii trebuie realizat în fiecare caz în parte în funcţie de circumstanţele sale pentru a se asigura astfel un just echilibru între exigenţelor intereselor generale ale comunităţii şi imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului reflectate în structura art. 1 din Protocolul 1.
în cazul concret al reclamantei, aşa cum s-a arătat anterior, autoritatea pârâtă nu a justificat în niciun fel lipsa oricărui demers administrativ justificativ pe o perioadă de aproximativ 4 ani, perioadă ce depăşeşte cu mult exigenţele termenului rezonabil consacrat de art. 6 din Convenţie.
Curtea mai reţine că în prezent nu există niciun indiciu din care să rezulte că nu s-au comunicat autorităţii pârâte toate informaţiile solicitate pentru finalizarea etapei de analiză a legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, astfel încât în prezent nu există niciun motiv pentru care pârâta să nu procedeze la finalizarea acestei etape.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ce permit oricărei persoane ce se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ al unei autorităţi publice sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri să se adreseze astfel instanţei de contencios administrativ pentru anularea actului sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei, dispoziţii ce se coroborează cu prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind soluţiile ce le poate da instanţa, Curtea a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantă, a obligat pârâta CCSD la desemnarea evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare în dosarul nr. 28032/CC privind imobilul situat în Municipiul Oradea, obligaţie ce se impune a fi executată în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei cauze, conform art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pârâta a fost obligată ca ulterior finalizării etapei de evaluare să procedeze la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pe numele reclamantei, pentru a asigura astfel respectarea imperativului soluţionării dosarului într-un termen rezonabil pentru toate etapele procedurii.
