În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin Încheierea nr. 81 din 20 mai 2003 Tribunalul Botoşani a dispus deschiderea procedurii de faliment a S.C. CREDOEXIM S.R.L. Botoşani, al cărei administrator era pârâtul P.T., ulterior administratorul fiind schimbat în persoana lui B.Gh.
În cadrul procedurii de faliment, Administraţia Finanţelor Publice Municipală Botoşani a solicitat atragerea răspunderii personale a foştilor administratori, sens în care, prin sentinţa nr. 88/2007 a admis, în parte acţiunea, obligând pe fostul administrator P.T. să plătească debitoarei S.C. „-EXIM” S.R.L. suma de 477.794 lei, reprezentând parte din creanţe fiscale, executarea urmând a se efectua de către organul fiscal.
Ca urmare a începerii procedurii executării silite, conform prevederilor Codului de procedură fiscală, a constatat că imobilul deţinut de pârâtul P.T. împreună cu soţia sa, P.M., situat în satul Stînceşti, comuna Mihai Eminescu, judeţul Botoşani, în suprafaţă de 175,5 m.p. şi 5000 m. p. teren, a fost înstrăinat către fiul său, P.B., prin contractul de vânzare cumpărare nr. 740 din 10 februarie 2001, creându-şi starea de insolvabilitate.
A mai arătat reclamanta că prejudicierea organului fiscal rezultă din neachitarea creanţei, precum şi faţă de momentul efectuării tranzacţiei – 10 februarie 2004 – şi că existenţa caracterului fraudulos al vânzării rezultă şi din împrejurarea că dobânditorul este fiul pârâtului, ceea ce, potrivit art. 974 din Codul civil presupune o prejudiciere conştientă, intenţionată şi cu rea-credinţă.
În dovedirea acţiunii au fost ataşate înscrisuri.
Pârâtul P.T. a depus la dosar întâmpinare, prin apărător ales, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, dar şi ca nefondată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor judiciare.
Prin sentinţa civilă nr. 3728 din 21 mai 2010, Judecătoria Botoşani a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani -secţia comercială, administrativ şi fiscal.
Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut că, obiectul cererii îl constituie o acţiune pauliană, prin care reclamanta urmăreşte executarea silită a creanţei de 447.794 lei pe care debitorul – pârât P.T., în calitate de fost administrator al S.C. „-EXIM” S.R.L. Botoşani a fost obligat în procedura de faliment, prin sentinţa nr. 88 din 20 martie 2007 să o plătească S.C. „-EXIM” S.R.L. Botoşani, atrăgându-i-se răspunderea personală; că dat fiind faptul că suma urmărită este o creanţă comercială, derivând dintr-o procedură comercială de , toate acţiunile ulterioare au imprimat acest caracter de comercialitate, reţinând şi incidenţa art. 893 din Codul comercial, care dispune că acţiunea ce derivă dintr-un act comercial este de competenţa instanţei comerciale.
S-a mai reţinut că valoarea litigiului depăşeşte suma de 1 miliard lei şi că, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) din instanţa competentă să soluţioneze acest litigiu este Tribunalul Botoşani – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Botoşani –secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 5195/40/2010.
La termenul de judecată din 7 decembrie 2010, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Botoşani –secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, în soluţionarea cauzei având în vedere natura civilă a litigiului.
Prin sentinţa nr. 1644 din 7 decembrie 2010, Tribunalul Botoşani, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani şi, constatând că s-a ivit un conflict negativ de competenţă, a dispus trimiterea cauzei Curţii de Apel Suceava.
În motivarea deciziei, Tribunalul a reţinut, în esenţă, că actul dedus judecăţii nu este de natură comercială ci civilă, nici una din părţi nu are calitate de comerciant aşa încât litigiul nu este suspus jurisdicţiei comerciale ci dispoziţiilor civile. Ca urmare competenţa soluţionării acţiunii revine instanţei civile respectiv judecătoriei ( conform art. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. b ) din Codul de procedură civilă şi nu secţiei comerciale a tribunalului.
Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr.23/21.01.2011, a admis sesizarea Tribunalului Botoşani privind conflictul negativ de competenţă constatat a fi ivit între Judecătoria Botoşani şi Tribunalul Botoşani, judeţul Botoşani, în cauza având ca obiect acţiunea pauliană (revocatorie), formulată de reclamanta Administraţia Finanţelor Publice, Municipală, Botoşani, în contradictoriu cu pârâţii P.T., P.M. şi P.B. şi a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Botoşani, reţinând că:
Prin acţiunea depusă la Tribunalul Botoşani, reclamanta AFPM Botoşani, în contradictoriu cu pârâţii P.T., P.M. şi P.B., a solicitat, pe calea acţiunii pauliene, desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 740/10.02.2004 la BNP Reta Aniţei.
În drept, acţiunea s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 974, 975 din Codul civil.
În aceste circumstanţe, apare ca evident că, prin acţiunea revocatorie introdusă la instanţă, reclamanta solicită desfiinţarea unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii P.T. şi P.M., în calitate de vânzători şi pârâtul P. B., în calitate de cumpărător, ce are ca obiect o casă de locuit cu terenul aferent, în suprafaţă de 5000 m.p.
Se poate observa că natura operaţiunii încheiată de părţi este una civilă, contractul încheiat de pârâţi nerelevând săvârşirea vreuneia din faptele de comerţ prevăzute la art.3 din Codul comercial şi nici nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 4 şi 56 din Codul comercial, pentru a atrage competenţa de soluţionarea a instanţei comerciale.
Sub acest aspect instanţa de judecată este obligată a se raporta la natura pretenţiei deduse judecăţii, atunci când urmează a-şi stabili competenţa de soluţionare, iar nu la natura creanţei pe care reclamanta o are împotriva pârâţilor P.T. şi P.M., aceasta nefăcând obiectul cererii introductive.
Faţă de cele ce preced, Curtea a reţinut că, în speţă, competenţa de soluţionare aparţine instanţei civile şi, cum valoarea contractului de vânzare-cumpărare a cărei desfiinţare se cere este sub valoarea prevăzută în art.2 pct.1 lit. h) din Codul de procedură civilă, în raport de dispoziţiile art.1 pct.1 din Codul de procedură civilă, a stabilit că aparţine competenţa de soluţionare a cauzei Judecătoriei Botoşani.
