Art. 581 C.proc.civ.
În speta nu erau întrunite conditiile urgentei capatului de cerere privind suspendarea si neprejudecarii fondului pentru capatul de cerere privind repunerea în plata a deciziei de anterioare celei de recalculare.
Aspectele de temeinicie, a cererii, invocate de recurent în recurs, ce vizeaza în realitate fondul contestatiei împotriva deciziei de recalculare nu pot fi solutionate în procedura ordonantei presedintiale , deoarece în primul rând trebuie ca aceasta sa întruneasca cerintele legale de admisibilitate de la art. 581 C.proc.civ.
Aspectele de temeinicie, a cererii, invocate de recurent în recurs, ce vizeaza în realitate fondul contestatiei împotriva deciziei de recalculare nu pot fi solutionate în procedura ordonantei presedintiale , deoarece în primul rând trebuie ca aceasta sa întruneasca cerintele legale de admisibilitate de la art. 581 C.proc.civ.
CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE SI ASIGURARI SOCIALE – Decizia civila nr. 326/20 ianuarie 2011, data în Dosar nr.55071/3/2010 (7/2011)
Prin decizia civila mentionata s-a dispus respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul V G, împotriva sentintei civile nr.9404/14 decembrie 2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale în dosarul nr. 55071/3/AS/2010, în contradictoriu cu intimata-pârâta CPMB, având ca obiect ordonanta presedintiala pentru suspendare decizie de recalculare a pensiei si repunere temporara în plata a pensiei anterioare.
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Tribunalului, reclamantul a solicitat in contradictoriu cu parata pronuntarea unei ordonante presedintiale prin care sa se dispuna suspendarea executarii deciziei de recalculare a pensiei nr. 189692/19.08.2010 pâna la solutionarea irevocabila a contestatiei prin care s-a solicitat anularea acesteia si repunerea in plata a deciziei anterioare de pensie, nr. 189692 din 2009.
Aprecia ca, în speta, sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate a ordonantei presedintiale, referitoare la urgenta, paguba iminenta, vremelnicia solutiei si neabordarea fondului cauzei, examenul sumar, astfel cum sunt acestea reglementate de art. 581 Cod de procedura civila , precizând astfel ca:
Urgenta se datoreaza în special reducerii excesive a cuantumului pensiei de care a beneficiat initial, recalcularea pensiei sale de serviciu si diminuarea acesteia ceea ce îl pune într-o situatie patrimoniala de a nu mai avea mijloacele necesare traiului si de a se întretine, de a achita cheltuielile strict necesare lunare privind tratamentul medical, achizitionarea medicamentelor, plata facturilor pentru utilitati(gaze, apa, lumina, telefon s.a.). Producerea unei pagube iminente este mai mult decât evidenta deoarece s-ar ajunge la situatia de a nu putea efectua plata debitelor si de intra în procedura executarii silite;
Prin mentinerea deciziei emise în baza Legii nr.119 din 2010 exista riscul de a i se produce o paguba iminenta si care nu ar putea fi reparata decât mult mai târziu, iar prejudiciu ar putea fi realmente ireparabil;
În ceea ce priveste vremelnicia, suspendarea deciziei de recalculare opereaza numai pâna la solutionarea definitiva si irevocabila a contestatiei promovate împotriva acesteia, deci pâna la transarea fondului;
Cu privire la neprejudecarea fondului cauzei, se impune numai un examen sumar pentru a se stabili daca exista aparenta de drept si daca justifica un interes legitim pentru a se mentine o anumita stare de fapt sau de drept.
Cu privire la capatul de cerere privind repunerea în plata a pensiei de serviciu acordata anterior în temeiul Legii nr. 567/2004, mai aprecia urmatoarele:
Prin transpunerea în dreptul intern a Directivelor 86/378/CEE si 96/97/ CE, România, ca Stat Membru al Uniunii Europene, a recunoscut implementarea în sistemul national de pensii a pensiilor de serviciu ca drepturi conferite cetatenilor sai, cetateni comunitari, de dreptul comunitar;
Astfel, pensia sa de serviciu acordata în mod corect, se afla sub protectia prevederilor din Tratatul Uniunii Europene, fiind aferenta celor 4 libertati fundamentale consacrate prin Tratatul de la Roma din 1950 privind instituirea Comunitatii Economice Europene – Pilonul 1-fiind integral comunitarizat.
În temeiul art. 267 din Tratatul Uniunii Europene ( 30.03.2010), a Statutului si Regulamentului Curtii Europene de Justitie, a solicitat instantei sa sesizeze CURTEA EUROPEANA DE JUSTITIE in procedura accelerata a întrebarilor preliminare, pentru ca aceasta sa verifice conformitatea legislatiei nationale, respectiv a prevederilor art. I.Lit.c din Legea nr.119 din 2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, publicata in Monitorul Oficial al României, nr. 441 din 30 iunie 2010, cu prevederile art. 17 alin.l si art. 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, precum si cu prevederile din Directiva nr.79/7/CEE, privind principiul egalitatii de tratament între femei si barbati, Directiva nr.86/378/CEE, modificata prin Directiva nr.96/97/CEE, privind aplicarea principiului egalitatii în schemele ocupationale de securitate sociala, care acopera sectorial si legile speciale de pensii ocupationale. Aprecia ca se va pronunta o ordonanta sau hotarâre, de catre Curtea Europeana de Justitie, obligatorie pentru toate instantele nationale sesizate cu o problema identica , prin care se va stabili daca prevederile art. I.Lit.c din Legea nr.119 din 2010 sunt sau nu conforme cu dreptul Uniunii, respectiv cu prevederile art. 17 alin.I si art. 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, precum si cu prevederile din Directiva nr. 79/7/CEE, privind principiul egalitatii de tratament între femei si barbati. Directiva nr.86/378/CEE, modificata prin Directiva nr.96/97/CEE
Conform prevederilor art. I.Lit.c din Legea nr.119 din 2010- “Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi, urmatoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislatiei anterioare, devin pensii in întelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare: …c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe langa acestea;…”
Potrivit art 17 alin. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,” Orice persoana are dreptul de a detine in proprietate, de a folosi, de a dispune si de a lasa bunurile pe care Ie-a dobândit in mod legal”
Astfel, apreciaza ca pensia ocupationala obtinuta în conditiile legale, în temeiul art. 68 din Legea nr, 567 din 2004, reprezinta proprietatea sa, fiindu-i protejata atât in ceea ce priveste natura ei juridica cat si in ceea ce priveste cuantumul prin art. 17 alin. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene
In aceste conditii, pana la judecarea cererii de catre Curtea Europeana de Justitie solicita sa se procedeze la suspendarea solutionarii cauzei.
Tribunalul, prin sentinta civila recurata, a respins cererea reclamantului de sesizare a Curtii Europene de Justitie ca inadmisibila si a respins cererea reclamantului de pronuntare a ordonantei presedintiale ca inadmisibila.
A mentionat în considerente ca cererea de sesizare este formulata într-o cauza având ca obiect suspendarea executarii unei decizii de pensionare pâna la solutionarea irevocabila a contestatiei prin care s-a solicitat anularea acestei decizii si mentinerea în plata a deciziei anterioare celei de recalculare, procedura aleasa fiind cea reglementata de art.581 C.pr.civ., iar art.234 din Tratat instituie competenta CJUE de a hotarî cu titlu preliminar cu privire la interpretarea tratatului, validitatea si interpretare actelor edictate de institutiile comunitare si de BCE, la interpretarea statutelor organismelor create printr-un act al Consiliului, atunci când o asemenea problema este invocata în fata unui organ de jurisdictie si este utila solutionarii cauzei interne;
Instantele nationale nu pot cere Curtii sa interpreteze dreptul comunitar prin declararea unei dispozitii nationale ca fiind compatibila sau incompatibila cu dreptul comunitar întrucât sarcina Curtii este de a interpreta dreptul comunitar si nu aplicarea acestuia în dreptul national. În cadrul procedurii întrebarilor preliminare, rolul Curtii este acela de a oferi o interpretare a dreptului Uniunii sau de a se pronunta cu privire la validitatea acestuia, si nu de a aplica acest drept la situatia de fapt care face obiectul actiunii principale, rol ce revine instantei nationale. Curtea nu este competenta sa se pronunte cu privire la problemele de fapt ivite în cadrul actiunii principale si nici sa solutioneze divergentele de opinii în interpretarea sau aplicarea normelor de drept national.
Apreciaza Tribunalul ca reclamantul nu a precizat care este întrebarea ce doreste a fi adresata Curtii si care sunt în concret dispozitiile din prevederile comunitare invocate ce necesita interpretarea Curtii.
Pe de alta parte instanta, nu considera necesar a declansa o asemenea procedura, aceasta nefiind utila solutionarii prezentei cauze în raport de obiectul acesteia, instanta nefiind sesizata cu fondul cererii prin care se solicita a se constata nulitatea unei decizii de pensionare, ci cu suspendarea efectelor unei asemenea decizii, pe calea unei ordonante presedintiale.
Cu privire la cererea de pronuntare a ordonantei presedintiale a aratat ca reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu stabilite in baza Legii 567/2004, iar prin decizia nr. 189692/19.08.2010 emisa de Casa Locala de Pensii Sector 1 s-a procedat la recalcularea pensiei de serviciu, în baza prevederilor Legii nr. 119/2010, ale HG nr. 737/2010 coroborate cu ale Legii nr. 19/2000, stabilindu-i-se o de asigurari sociale în valoare de 748 lei, aferenta unui punctaj mediu anual de 1,01992 puncte, în motivarea deciziei aratându-se ca, în conformitate cu prevederile Legii nr. 119/2010, pensia de serviciu a devenit pensie în întelesul Legii nr. 19/2000, în cuantumul recalculat prin prezenta decizie.
Analizând urgenta cererii tribunalul a apreciat ca aceasta se justifica doar în parte prin aceea ca reducerea cuantumului pensiei , diminuarea acesteia la suma de 1371 lei, are consecinte asupra mijloacelor necesare traiului, conform sustinerilor reclamantului. Pe de alta parte în speta este vorba de o suma de bani purtatoare de dobânzi si susceptibila de a fi actualizata în raport de indicele de inflatie, nefiind vorba de o paguba iminenta ce nu s-ar mai putea repara sau de pierderea unui drept.
In ceea priveste caracterul , se solicita sa se dispuna masura suspendarii executarii deciziei si mentinerea în plata a deciziei privind pensia de serviciu, pâna la solutionarea irevocabila a contestatiei prin care a solicitat anularea acesteia, masura ceruta fiind asadar limitata în timp.Cu toate acestea, a apreciat ca nu poate fi ignorat faptul ca prin suspendarea deciziei de recalculare a pensiei s-ar stabili cu caracter definitiv ca pentru perioada ce se va scurge pana la solutionarea pe fond a contestatiei reclamantului nu i se aplica dispozitiile Legii 119/2010; nu mai putin se impune a fi retinut faptul ca eventualele sume ce s-ar plati reclamantului, in aceasta perioada, ca diferente intre pensia recalculata conform deciziei a carei suspendare se cere si pensia de serviciu de care aceasta beneficia in baza Legii 567/2004 nu ar mai putea fi vreodata supuse repetitiunii, având in vedere ca aceasta plata s-ar face in baza unei hotarâri judecatoresti iar nu ca plata necuvenita sau din eroare, dispozitiile art. 1092 C.civ nefiind asadar aplicabile.A apreciat, cu alte cuvinte, ca masura suspendarii deciziei de recalculare a pensiei nu ar avea un carcater vremelnic ci unul definitiv, astfel ca aceasta conditie de admisibilitate nu ar fi îndeplinita in cauza
În ceea ce priveste neprejudecarea fondului Tribunalul a retinut ca in motivarea cererii sale reclamantul a invocat caracterul neconform cu normele comunitare al Legii 119/2010 in baza careia a fost emisa decizia de recalculare a carei suspendare se solicita, precizând ca dispozitiile acesteia incalca de asemenea normele Conventiei Europene a Drepturilor Omului.Prin cererea formulata reclamantul a solicitat si mentinerea în plata a deciziei privind pensia de serviciu si chiar daca aceasta are un caracter subsecvent celei privind suspendarea executarii deciziei de recalculare, prezinta relevanta in analiza privind îndeplinirea cerintei referitoare la neprejudecarea fondului.
Or, in masura in care s-ar dispune, astfel cum solicita reclamanta, mentinerea in plata a pensiei stabilite anterior aceasta ar fi echivalent cu a statua, chiar daca pentru o perioada limitata in timp, asupra dreptului reclamantei de a beneficia, si dupa intrarea in vigoare a Legii 119/2010 de pensia speciala stabilita in baza Legii 567/2004, ceea ce implica antamarea fondului contestatiei formulate de reclamanta impotriva deciziei de recalculare. Nu este de ignorat sub acest aspect nici faptul ca motivele invocate de reclamant in sustinerea cererii de suspendare ce face obiectul cauzei de fata se confunda pana la identitate cu cele invocate in sustinerea contestatiei formulate impotriva deciziei de recalculare si vizeaza caracterul neconventional al dispozitiilor Legii 119/2010
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea sentintei în sensul admiterii cererii de ordonanta presedintiala, suspendarii executarii deciziei 189692/19.08.2010 pana la solutionarea irevocabila a contestatiei prin care s-a solicitat anularea acesteia si repunerii in plata a deciziei 189692 din 2009, pe motiv ca sentinta s-a dat cu încalcarea si aplicarea gresita a legii.
În sustinerea recursului, cu privire la cadrul juridic aplicabil, a aratat ca, desi Legea ordinara nr.119/2010 a fost declarata constitutionala, aceasta nu este nici comunitara si nici europeana, deoarece contine prevederi ce contravin dispozitiilor din Tratatul de la Lisabona, din Protocolul nr. 1 Aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale si din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, potrivit art. 11 din Constitutie, care consacra principiul ca aceste norme fac parte din dreptul intern , art. 20 alin. 2, care stabileste principiul prioritatii reglementarilor internationale ratificate de România referitoare la drepturile fundamentale ale omului, si art. 148 alin. 2 din Constitutie – care statueaza principiul prioritatii dreptului comunitar ;
Legea nr.567 din 2004 în baza careia i s-a acordat pensia de serviciu este în vigoare integral, fiind constitutionala, comunitara si europeana deoarece nu contine dispozitii contradictorii în raport cu prevederile din art.151 si 155 din Tratatul de la Lisabona, art.1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale si art. 6, 14 si 17 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, aplicându-se astfel cu prioritate în raport de prevederile din Legea 119/2010;
Legiuitorul nu a prevazut în cazul deciziilor pentru stabilirea drepturilor de pensie vreo exceptie cu privire la nesusceptibilitatea acestora de a fi supuse procedurilor speciale reglementate prin Codul de procedura civila, asa cum este cazul, în speta a ordonantei presedintiale;
În speta sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate a ordonantei presedintiale, referitoare la urgenta, paguba iminenta, vremelnicia solutiei si neabordarea fondului cauzei, astfel cum sunt acestea reglementate de art. 581 Codul de procedura civila;
Potrivit art. 180 alin.7 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.140 din 01 aprilie 2000, ca, daca prin schimbarea sistemului de calcul al pensiei rezulta un cuantum mai mic al acesteia, “se pastreaza în plata cuantumul avantajos”;
Prin art. 7 din Legea nr. 119/2010 s-a statuat ca “Procedura de stabilire, plata, suspendare, recalculare, încetare si contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevazuta de Legea nr. 19/2000 cu modificarile si completarile ulterioare”;
În mai multe cauze, dintre care s-a mentionat: Gaygusuz contra Austriei -1996, Stubbings s.a. contra Marii Britanii -1996, Andrejeva contra Letoniei – 2009 si Muller contra Austriei -1974, Curtea Europeana a Drepturilor Omului cu privire la pensii de serviciu – a statuat ca pensia constituie un drept patrimonial în sensul art.1 din Protocolul aditional la Conventie, iar recalcularea acesteia în minus constituie o încalcare a acestui drept câstigat. De asemenea, prin aceleasi decizii, s-a aratat ca “o reducere substantiala a nivelului pensiei ar putea fi considerata ca afectând substanta dreptului de proprietate si chiar însusi a dreptului de a ramâne beneficiar al sistemului de asigurari la batrânete”.
Decizia nr. 189692/ 2010, prin care s-a procedat la recalcularea pensiei conform prevederilor din Legea nr.119/2010 si HG. 737 din 2010, fiindu-i stabilita o noua pensie în cuantum de numai 748,00 lei, nu este definitiva fiind supusa controlului judiciar in ceea ce priveste legalitatea si temeinicia acesteia in cadrul contestatiei formulate si înregistrate la Tribunalul B.
În ceea ce priveste suspendarea executarii deciziei nr. 189692 din 2010 pâna la solutionarea irevocabila a contestatiei prin care a solicitat anularea acestei decizii, mentiona ca prin Decizia nr. 189692/ 2010, emisa în baza Legii nr.119 din 2010 si a carei suspendare o solicita, s-a procedat la executarea silita în ceea ce priveste pensia de serviciu obtinuta în conditii legale si care constituie proprietatea recurentei.
Conditiile stipulate în art. 581 din Codul de procedura civila sunt pe deplin îndeplinite. Cu privire la neprejudecarea fondului cauzei, recurentul a precizat ca in speta de fata se impune numai un examen sumar pentru a se stabili daca exista aparenta de drept si daca justifica un interes legitim pentru a se mentine o anumita stare de fapt sau de drept; prin urmare este mai mult decât evident ca rezolvarea acestei situatii complexe reclama deplina urgenta, neexistând posibilitatea vreunei amânari cât timp platile lunare de efectuat au caracter succesiv si nu pot fi în vreun fel evitate sau macar întrerupte.În toate celelalte State Membre ale Uniunii Europene toate pensiile de serviciu sunt recunoscute si platite în continuare, numai în România s-a dispus anularea acestora în mod abuziv, neconstitutional, nelegal si contrar normelor dreptului comunitar si normelor internationale ratificate de tara noastra.
Dispozitiile Legii nr.567/2004 nu au fost abrogate de prin Legea ordinara nr.119/2010 si nici nu se putea abroga o prevedere dintr-o lege organica printr-o lege ordinara.
Prin transpunerea în dreptul intern a Directivelor 86/378/CEE si 96/97/ CE, România, ca Stat Membru al Uniunii Europeana, a recunoscut implementarea în sistemul national de pensii a pensiilor de serviciu ca drepturi conferite cetatenilor sai, cetateni comunitari, de dreptul comunitar.
Astfel, pensia recurentului de serviciu acordata în mod corect, în baza Legii nr. 567/2004, se afla sub protectia prevederilor din Tratatul Uniunii Europene, fiind aferenta celor 4 libertati fundamentale consacrate prin Tratatul de la Roma din 1950 privind instituirea Comunitatii Economice Europene – Pilonul fiind integral comunitarizat.
A mai aratat recurentul ca, în ceea ce priveste faptul ca s-a dispus suspendarea executarii Hotarârii de Guvern nr.737/2010 de catre CAB, Tribunalul a concluzionat ca acest fapt nu prezinta relevanta în prezenta speta, în conditiile în care se solicita suspendarea executarii pensiei stabilite printr-o decizie de recalculare emisa la data de 19.08.2010. iar suspendarea acestui act normativ s-a dispus ulterior, prin sentinta civila nr.3811/08.10.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a-VIII-a Administrativ, dupa cum rezulta din certificatul de grefa, ceea ce înseamna ca HG nr.737/2010 producea efecte juridice la data emiterii deciziei.Dar recurentul considera ca solutia Tribunalului , criticata ca nelegala, este evidentiata astfel ca nelegala si prin aceasta motivare din care rezulta ca suspendarea HG nr.737/2010 in baza Legii nr. 554/2004 nu prezinta relevanta juridica, solutia pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti fiind in opinia primei instante, respectiv a Tribunalului Bucuresti, neeficienta juridic, neopozabila acestuia sau intimatei.
Intimata nu a depus întâmpinare la recurs, dar a depus concluzii scrise si a solicitat prin respingerea recursului si mentinerea sentintei recurate.
La recurs nu s-au depus probe noi.
Analizând actele si lucrarile dosarului din perspectiva criticilor formulate , conform art. 304 si art. 3041 C. proc. civ. potrivit carora instanta nu este tinuta de motivele de recurs prevazute la art. 304 C.proc.civ. ci poate analiza cauza sub toate aspectele invocate, Curtea gaseste recursul formulat ca nefiind fondat, deoarece în mod corect prima instanta a respins actiunea recurentului-reclamant ca inadmisibila, deoarece nu erau îndeplinite cumulativ conditiile solutionarii prezentei pricini pe calea procedurii speciale a ordonantei presedintiale fata de dispozitiile art. 581 C.proc.civ. privind conditiile speciale de exercitiu al cererii de ordonanta presedintiala.
Prima instanta, respingând cererea de suspendare a unei decizii de recalculare a pensiei si de repunere în plata a unei decizii anterioare, nu a încalcat dispozitiile art. 581 C.proc.civ., care sunt cele pe care se solutioneaza cererile de ordonanta presedintiala . Dimpotriva, s-a pronuntat în dispozitiv cu respectarea legii, asa cum se va arata în continuare, nefiind incidente disp. art. 304 pct. 9 pretinse de recurent.
Prima instanta a demarat o analiza a conditiilor de pronuntare a ordonantei presedintiale si, în urma neîndeplinirii lor cumulative, a respins cererea ca inadmisibila. Aceasta solutie de respingere a cererii de ordonanta ca inadmisibila rezista aspectelor criticate în recurs si motivele inadmisibilitatii cererii de ordonanta presedintiala sunt cele mai jos redate de Curte.
Pe aceste aspecte, în considerentele ce urmeaza Curtea va arata ca recurentul se plânge nejustificat în recurs de respingerea cererii de ordonanta presedintiala, ca inadmisibila, si ca în mod corect prima instanta a retinut ca prin cererea formulata reclamantul solicita prejudecarea fondului cauzei în ordonanta presedintiala, cu încalcarea conditiilor de admisibilitate a ordonantei presedintiale.
Întrucât solutia data de prima instanta cererii de ordonanta presedintiala, de respingere ca inadmisibila, este legala, Curtea se va limita sa releve legalitatea acestei solutii, aspectele din recurs-ca ar fi fost întrunite conditiile de admisibilitate, urmând a fi înlaturate.
În speta nu erau întrunite conditiile urgentei capatului de cerere privind suspendarea si neprejudecarii fondului pentru capatul de cerere privind repunerea în plata a deciziei de pensie anterioare celei de recalculare.
Decizia a carei suspendare provizorie se solicita pe calea ordonantei presedintiale nu era o decizie de recuperare a unui debit cu titlu executoriu de catre Casa de Pensii, ci doar recalcula pensia recurentului-reclamant.
Desi decizia în speta nu era definitiva (în acceptiunea art.88 din L. 19/2000), ea era în sensul ca desi era susceptibila de atacare cu contestatie, proces de fond pe care recurentul sustine ca l-a demarat separat, ea , potrivit legii în temeiul careia a fost emisa, a pus imediat în plata pensia pe care a stabilit-o.
Asadar, decizia a carei suspendare se solicita este un act juridic cu efecte juridice succesive. HG de aprobare a Normelor Metodologice a Legii în temeiul careia decizia a fost emisa nici nu fusese suspendata la data emiterii deciziei, 19.08.2010, dupa cum rezulta chiar din sustinerile recurentului.Cerându-se de reclamant la data de 15.11.2010 suspendarea acestei decizii din 19.08.2010 si repunerea în plata a pensiei stabilita prin decizia anterioara care si-a încetat efectele la aceeasi data când decizia contestata a început sa-si produca efecte juridice, pe calea ordonantei presedintiale, prima instanta trebuia sa indice în detaliu daca sunt sau nu îndeplinite conditiile speciale prevazute de art. 581 C.proc.civ. Aceste conditii nu erau într-adevar îndeplinite, ceea ce vadeste ca solutia de respingere a cererii de catre instanta de fond a fost corecta, astfel încât Curtea va trebui sa respinga recursul ca nefondat, neputând dispune pe calea ordonantei presedintiale suspendarea unei decizii de recalculare a pensiei si repunerea în plata a deciziei de pensie anterioara ei.
Codul de procedura civila instituie, in art. 581, conditii speciale pentru demararea cererii de ordonanta presedintiala, spunand ca “Instanta va putea sa ordone masuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Cererea de ordonanta presedintiala se va introduce la instanta competenta sa se pronunte asupra fondului dreptului.
Ordonanta va putea fi data si fara citarea partilor si chiar atunci când exista judecata asupra fondului.”
Din textul legal mentionat rezulta ca, pentru exercitarea cererii, câteva conditii cumulative se cer a fi îndeplinite, asa cum doctrina si jurisprudenta le-a împartit unitar: urgenta, caracterul vremelnic si neprejudecarea fondului.
În speta, singura conditie îndeplinita era cea a caracterului vremelnic al masurii pretinse de reclamant a se dispune de instanta de fond, pe un timp determinabil-pâna la solutionarea procesului de fond pornit pe cale separata pentru anularea deciziei de recalculare a pensiei.
Dar , pentru ca cererea reclamantului sa fie solutionata prin ordonanta presedintiala, este necesar, în acelasi timp, ca cererea sa fie urgenta si prin solutionarea ei sa nu se prejudece fondul litigiului. Aprecierea trebuie facuta în concret, nu generic.
Conditia urgentei nu trebuie sa fie confundata cu celeritatea judecatii de fond. Celeritatea , în sensul solutionarii procesului civil în termen rapid, poate fi obtinuta de reclamant prin alte remedii procesuale-cereri de preschimbare motivata a termenelor judecatii de fond, nu prin transarea pe fond a problemei în favoarea sa prin ordonanta presedintiala. Instanta este obligata sa arate împrejurarile concrete pretinse de reclamant din care a tras concluzia ca este îndeplinita cerinta urgentei. Or în speta, asemenea conditie nu este relevata de reclamant ca împlinita, pentru capatul de cerere având ca obiect suspendarea deciziei de recalculare, asa cum se va arata mai jos.
Suspendarea executarii (platii) deciziei de recalculare în baza art. 581 C.proc.civ., care, fiind comunicata reclamantului de pârâta, produsese deja efecte asupra acestuia, putea avea ca efect doar suspendarea platii pensiei recalculate si nu putea avea ca efect începerea platii unei alte pensii, mai mari, în conditiile în care art. 4 alin 3 din LEGEA Nr. 119 / 2010,privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, a realizat deja încetarea pensiei anterioare si în conditiile lipsei unei dispozitii de fond a instantei careia i s-a dedus fondul actiunii de anulare a deciziei, care eventual sa rezolve contradictia dintre art. 4 alin 3 din LEGEA Nr. 119 / 2010 si art. 1 din Protocolul Aditional nr. 1 la CEDO , în conditiile art. 11 si 20 alin. 2 din Constitutie.
Asadar, având ca efect doar suspendarea platii pensiei recalculate, suspendarea executarii deciziei de recalculare în baza art. 581 C.proc.civ. nu era o cerere urgenta. Sub acest aspect erau relevante prevederile art. 92 alin. 3 din L. 19/2000- ca ,putând obtine oricând suspendarea platii pensiei(lucru care , de altfel, nu era cel vizat ca finalitate a cererii de reclamanta, cel vizat fiind repunerea în plata a pensiei anterioare) printr-o simpla cerere pe care o poate depune la pârâta, reclamantul nu justifica urgenta unei cereri de ordonanta presedintiala prin care instanta sa-i suspende executarea platii pensiei din decizia recalculata.
Nu era îndeplinita nici conditia neprejudecarii fondului, asa cum se arata în continuare, pentru capatul de cerere privind repunerea în plata a pensiei anterioare. Asa cum se arata în doctrina si se aplica unitar în practica, cea de-a treia conditie de pronuntare a ordonantei- neprejudecarea fondului- decurge atât din conditia referitoare la caracterul vremelnic al masurii ce urmeaza a fi dispusa, cât si din prevederea legala conform careia ordonanta va putea fi data chiar si atunci când exista judecata asupra fondului.
Numai ignorând conditiile legale ale cererii sub acest aspect, s-ar putea dispune repunerea în plata a pensiei anterioare, asa cum pretindea reclamantul. Or o asemenea cerere de repunere în plata a pensiei anterioare(mentinere a vechii pensii desi ea nu mai exista ca atare ci a fost recalculata si convertita în noua pensie prin decizia de recalculare), nu putea fi decât subsecventa solutionarii unei actiuni de anulare a deciziei contestate de recalculare a pensiei (Tribunalul nu putea dispune repunerea în plata a unei pensii mai vechi, existente anterior dar care îsi încetase existenta, decât daca aprecia ca un act juridic-decizia de recalculare- este nul, în conditiile în care art. 4 din L. 119/2010 produsese deja efectul încetarii pensiei anterioare, ceea ce nu putea face pe calea ordonantei presedintiale care nu-i permite sa anuleze un act ci doar sa “pipaie fondul”-adica sa observe daca exista si, în caz afirmativ, în favoarea carei parti exista dreptul aflat în litigiu.
Lipsa îndeplinirii cumulative a conditiilor urgentei si neprejudecarii fondului, conditii pretinse de art. 581 C.proc.civ., poate fi mai simplu observata daca se observa ca pentru plata la termenele lunare a pensiei sale, în conditiile prelungitelor dezbateri publice asupra recalcularii pensiilor speciale, reclamantul avusese la dispozitie deja o procedura care îi permitea din timp analiza cererii de plata a pensiei în cuantumul pe care îl pretinde prin ordonanta presedintiala , pe care însa nu o utilizase, art 110 C.proc.civ.( Cererea pentru predarea unui imobil, la împlinirea termenului de locatiune, poate fi facuta chiar înainte de împlinirea acestui termen. Se poate de asemenea cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligatii alimentare sau altei prestatiuni periodice. Presedintele mai poate încuviinta, în general, înainte de împlinirea termenului, cereri pentru executarea la termen a unor obligatiuni, ori de câte ori va socoti ca cererile sunt îndreptatite pentru a preîntâmpina reclamantului o paguba însemnata pe care acesta ar încerca-o daca ar astepta împlinirea termenului).
Totodata retinând ca în mod corect prima instanta a respins cererea de ordonanta presedintiala ca inadmisibila, Curtea observa ca în mod corect prima instanta a respins si cererea de sesizare a CJUE ca inadmisibila.
Întrucât prima instanta a constatat ca cererea de ordonanta presedintiala era inadmisibila, în raport cu aceasta situatie de drept, cererea reclamantului de sesizare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu o întrebare preliminara referitoare la art. 17 alin.1 si art. 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene si la prevederile din: Directiva nr.79/7/CEE, privind principiul egalitatii de tratament între femei si barbati, si Directiva nr.86/378/CEE, modificata prin Directiva nr.96/97/CEE,privind aplicarea principiului egalitatii în schemele ocupationale de securitate sociala, pe lânga faptul ca partial nu era pertinenta solutionarii cererii de ordonanta presedintiala deoarece aceasta cerere de ordonanta presedintiala nu invoca o sau inegalitate pe motive de sex a reclamantului care sa atraga incidenta celor 3 Directive comunitare înscrise în întrebarea preliminara, nefiind formulata într-un cadru procesual care sa permita stabilirea urgenta si provizorie a unor masuri de catre instanta nationala care sa nu prejudice fondul pretentiilor, întrebarea înscrisa de reclamant neputând duce la dezlegarea cererii de ordonanta presedintiala asa cum a fost formulata, ci fiind formulata într-o cerere ce nu îndeplineste conditiile art. 581 C.proc.civ.,care reglementeaza ordonanta presedintiala, si de aceea s-a respins ca inadmisibila, în mod corect si legal trebuia a fi respinsa deoarece un asemenea incident procedural- sesizarea CJUE cu o cerere de pronuntare a unei hotarâri preliminare- nu s-ar putea realiza decât într-un proces national legal demarat. Aceeasi solutie, referitoare la respingerea cererii de sesizare a CJUE ca fiind lipsita de obiect, se impunea si în considerarea celor stabilite de însasi Curtea de Justitie a Uniunii Europene care, în cauza Srl Clifit, a aratat la paragraful 10 ca “rezulta din raportul dintre alin. 2 si 3 din art. 177(actual art. 267 din TFUE)ca (si) organele jurisdictionale de drept intern avute în vedere de alin. 3 beneficiaza de aceeasi putere de apreciere ca toate celelalte organe jurisdictionale de drept intern în ceea ce priveste evaluarea necesitatii pronuntarii unei decizii de interpretare de drept comunitar pentru a le permite pronuntarea deciziei lor. Prin aceasta organele de jurisdictie respective nu sunt obligate sa trimita o cerere de interpretare de drept comunitar ridicata în fata lor daca respectiva chestiune nu este pertinenta, adica în cazul în care raspunsul la întrebarea respectiva, indiferent care ar fi el, nu ar putea avea nicio influenta asupra solutionarii litigiului”, deoarece un asemenea incident procedural- sesizarea CJUE cu o cerere de pronuntare a unei hotarâri preliminare- nu s-ar putea realiza decât într-un proces national demarat cu respectarea regulilor de procedura aplicabile, nu într-o cerere de ordonanta presedintiala ce nu îndeplineste conditiile de admisibilitate prevazute la art. 581 C.proc.civ. în baza caruia este formulata.
