SENTINŢA CIVILĂ NR. 1168
Prin cererea formulată la data de 12.08.2010, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti sub nr. 16411/303/13.08.2010, reclamanta Banca Comercială Română S.A. a chemat în judecată pe pârâtul CVG, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 11464 lei ( suma compusa din 11226 lei debit şi 238 lei cheltuieli de notificare ), precum şi la plata dobânzii legale .
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, la data de 29 octombrie 2007, a plătit suma de 11.226 lei către Banca Românească – Corpul executorilor bancari, suma pe care pârâtul o datora acestei societăţi bancare, în baza titlului executor, reprezentat de contractul de credit bancar nr. 88054338/09.12.2005 şi a adresei de înfiinţare a popririi emise în dosarul de nr.296/EB/2007 .
Reclamanta a precizat că în baza titlului executor, sus menţionat, Banca Românească, prin Corpul executorilor bancari a înfiinţat poprire asupra contului curent al pârâtului, deschis la BCR S.A. Sucursala Ştefan cel Mare – Bucureşti, iar conform art. 456 Cod procedură civilă, Banca Comercială Romana S.A. a virat suma de 11226 lei, reprezentând debitul acestuia către creditoarea Banca Româneasca la data de 29 .10.2007 .
A mai arătat reclamanta că la data înfiinţării popririi la data de 29.10.2007 contul curent avea un sold creditor în suma de 37839,87 lei, suma ce provenea din plata dosarului de dauna virată de asigurătorul B.C.R. Asigurări S.A. în temeiul raportului contractual RCC/MB/2427/2007, în vederea recuperării integrale de către BCR S.A. Sucursala Ştefan cel Mare a creanţei pârâtului, restante aferente contractului de credit pentru persoane fizice nr.610/25.05.2006.
De asemenea, a arătat reclamanta că în calitate de terţ poprit a plătit datoria pârâtului din prezenta acţiune în pretenţii reprezentată de suma de 11226 lei creditorului urmăritor Banca Româneasca Bucureşti prin Corpul executorilor bancari.
Totodată, aarătat reclamanta că în conformitate cu prevederile art. 720 indice 1 Cod procedură civilă a procedat la soluţionarea pe cale amiabila a litigiului, procedură rămasă fără obiect.
A precizat reclamanta că la data de 11.06.2010 a fost transmisă pârâtului prin poştă, cu confirmare de primire, notificarea şi convocarea la conciliere pentru data de 5 iulie 2010, corespondenţa fiind returnată cu menţiunea expirat termenul de avizare, destinatar lipsa domiciliu.
A mai arătat reclamanta că la data de 30.06.2010 au fost reluate procedurile privind concilierea directă, prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc Petre Cristian din Bucureşti, înregistrată sub nr. 111/30.06.2010, prin care s-au comunicat notificarea şi convocarea la conciliere pentru data de 2 august 2010, ora 11 la sediul B.C.R. S.A.. Conform dovezii de primire şi procesului verbal de predare instrumentat de judecătoresc în data de 01.07.2010 rezultă că actul a fost afişat pe uşa principala a locuinţei destinatarului, motivat de faptul că la domiciliu nu a fost găsită nicio persoana.
De asemenea, a arătat reclamanta că deşi pârâtul a solicitat amânarea concilierii pentru încă o săptămâna, respect pentru ziua de vineri, 6 august 2010, acesta nu s-a prezentat în vederea soluţionării pe cale amiabila a prezentului litigiu.
La data de 27.01.2011, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare cu privire la obiectul acţiunii de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 11.779 lei compusă din: 11.226 lei debit principal + 315,41 lei reprezentând actualizarea sumei în raport de indicele de inflaţie (2,81) pentru perioada 30.06.2010 (data notificării debitorului) -13.08.2010 (data introducerii acţiunii) + suma de 238 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu notificarea.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale (civile) de la data introducerii acţiunii (13.08.2010) şi până la plata efectivă a sumei datorate, precum şi la plata cheltuielilor de judecata.
Cu privire la cele menţionate, reclamanta a precizat că a solicitat actualizarea debitului de 11.226 lei cu suma de 333,41 lei, suma calculata în raport de valoarea indicelui preturilor de consum (102,81 )/ratei de inflaţie (2,81) pentru perioada iunie – august 2010 si formulele de calcul comunicate de Institutul Naţional de Statistica.
La data de 16.02.2011 pârâtul a depus la dosar note de şedinţă prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, arătând că există la dispoziţia reclamantei o altă acţiune în justiţie pentru realizarea dreptului său de creanţă, astfel cum este prevăzută în contractul de credit bancar încheiat cu persoanele fizice.
A mai arătat pârâtul că acţiunea întemeiată pe îmbogăţire fără justă cauză poate fi exercitată numai atunci când reclamanta nu are nicio altă acţiune în justiţie pentru valorificarea dreptului pretins, ori în situaţia de faţă între părţi există încheiat un contract de credit bancar pentru persoane fizice sub nr. 610/25.05.2006, prin urmare reclamanta are la îndemână exercitarea acţiunilor de recuperare a sumei pretinse prin măsurile impuse de clauzele contractului său.
A fost încuviinţată şi s-a administrat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, sens în care s-au depus la dosar fotocopii de pe : notificarea nr. DJ 1713/I/11.06.2010, extras de cont din data de 11.06.2010, adresa de înfiinţare a popririi, ordin de plată nr.5892/26.10.2007, confirmări de primire, cartea de identitate a pârâtului, factura nr.00239/30.06.2010, ordin de plată nr. 5200401704248320/30.06.2010, convocare la conciliere şi dovada comunicării, contract de credit bancar pentru persoane fizice nr.610/25.05.2006, adresa nr.19049/24.11.2010, cerere de propunere de eşalonare nr.1607/17.11.2010, adresa nr.10343/14.10.2010.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:
Prin adresa nr.1149/19.10.2010 ( fila 26 dosar) s-a înfiinţat poprirea fără somaţie asupra sumelor de bani deţinute de pârâtul CVG la oricare din unităţile reclamantei, până la concurenţa sumei de 11.226 lei reprezentând credit restant şi dobânzi neîncasate la data de 02.10.2010, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar nr. 88054338/09.12.2005 pe care pârâtul l-a încheiat cu Banca Românească S.A..
La data de 29 octombrie 2007, potrivit extrasului de cont aflat la fila 20 dosar reclamanta a plătit suma de 11.226 lei către Banca Românească S.A..
Suma pe care reclamanta a plătit-o în calitate de terţ poprit la data de 29.10.2007 către creditoarea pârâtului, Banca Românească S.A., o primise de la asigurătorul BCR Asigurări S.A. la data de 26.10.2007, potrivit extrasului de cont aflat la fila 11 dosar.
Suma primită de reclamantă de la asigurătorul BCR Asigurări S.A. reprezenta despăgubirea din asigurarea RCC/MB/2427/2007, care se încheiase pentru contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.610/25.05.2006.
La data plăţii sumei de 11.226 lei de către BCR Asigurări S.A către reclamantă, BCR Asigurări S.A s-a subrogat, conform art.22 din Legea nr.136/1995 în drepturile reclamantei pentru creanţa rezultând din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.610/25.05.2006. Prin urmare, contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.610/25.05.2006 nu mai este titlu executoriu pentru reclamantă, ci pentru BCR Asigurări S.A. .
Faţă de considerentele arătate, instanţa reţine că reclamanta are drept la actio de in rem verso deoarece nu are o altă acţiune în justiţie pentru valorificarea dreptului său şi nu există o cauză legitimă pentru mărirea patrimoniului pârâtului în detrimentul reclamantei, fiind îndeplinite în speţă condiţiile juridice ale acţiunii în restituire.
Mai reţine instanţa că sunt îndeplinite şi condiţiile materiale ale intentării acţiunii în restituire, patrimoniul pârâtului s-a îmbogăţit prin folosirea sumei de 11226 lei cu care a acoperit datoria către Banca Românească, iar reclamanta la rândul său a suferit o sărăcire corelativă a patrimoniului, iar mărirea şi respectiv diminuarea patrimoniilor au o cauză unică.
Ca urmare a creării dezechilibrului patrimonial prin mărirea patrimoniului pârâtului în detrimentul reclamantei, s-a născut un raport juridic obligaţional în temeiul căruia, pârâtul devine debitorul obligaţiei de restituire, iar reclamanta la rândul său devine creditor al aceleiaşi obligaţii.
Obligaţia de restituire are o dublă limită – cel care şi-a mărit patrimoniul nu poate fi obligat să restituie decât în măsura creşterii patrimoniului său, iar această creştere trebuie apreciată la momentul introducerii acţiunii, iar cel care şi-a micşorat patrimoniul nu poate pretinde mai mult decât diminuarea patrimoniului său.
Instanţa reţine că prin cererea de chemare judecată reclamanta nu a pretins mai mult decât suma cu care şi-a micşorat patrimoniul şi fiind îndeplinite şi celelalte condiţii ale acţiunii în restituire întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză se va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 11226 lei, reprezentând suma plătită de asigurătorul BCR Asigurări S.A. reclamantei, în temeiul contractului de credit nr.610/25.05.2006 şi care a fost virată către Banca Românească la data de 29.10.2007, în baza titlului reprezentat de contractul de credit 88054338/09.12.2005 şi a adresei de înfiinţare a popririi în dosarul de executare nr.296/EB/2007.
Reclamanta a încercat soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului, invitându-l pe pârât la conciliere, iar potrivit adresei de la fila 45 dosar acesta a recunoscut datoria pe care o are faţă de reclamantă, solicitând eşalonarea acesteia .
Instanţa având în vedere dispoziţiile art.1088 Cod civil, art.3 alin.3 din OG nr.9/2000 şi art.1079 alin.1 Cod civil, va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 315,41lei reprezentând actualizarea cu indicele de inflaţie a sumei de 11226 lei pentru perioada 30.06.2010-13.08.2010, precum şi la plata dobânzii legale civile calculate de la data de 14.08.2010 şi până la data achitării integrale a debitului de 11226 lei.
Astfel cum rezultă din dovada aflată la fila 31 dosar, la data de 30.06.2010 pârâtul a fost notificat să plătească datoria pe care o avea faţă de reclamantă, iar potrivit facturii şi ordinului de plată aflate la filele 29 şi 30 dosar reclamanta a achitat pentru notificare un onorariu de 238 lei.
În temeiul art.274 din Codul de procedură civilă, reţinând culpa procesuală a pârâtului se va obliga acesta la plata către reclamantă a sumei de 1069,84 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru (828,84 lei), timbru judiciar(3 lei) şi onorariu de notificare (238 lei).
Pentru considerentele arătate, instanţa va admite cererea, astfel cum a fost precizată.
