– Legea nr. 554/2004, art. 4;
– României art. 148 alin.2;
Prioritatea dreptului UE în raport cu dreptul naţional nu înseamnă înlăturarea dispoziţiilor acestuia din urmă, ci numai că în caz de conflict are câştig de cauză norma europeană, în raport cu norma de drept intern.
În dreptul UE, caracteristic excepţiei de nelegalitate este reglementarea acesteia, ca o procedură accesorie cererii principale, de anulare a respectivului act administrativ individual, care nu mai putea fi contestat pe calea unei acţiuni directe în anulare, deoarece a expirat termenul legal.
Tribunalul a interpretat corect disp. art. 4 din Legea 554/2004, în sensul că nelegalitatea unui act administrativ nu poate fi invocată în acelaşi timp, în cadrul aceluiaşi litigiu şi pe calea acţiunii directe şi pe cale incidentă, această interpretare fiind concordantă cu dispoziţiile şi principiile legale din Tratatul UE.
Decizia nr. 1215/18 august 2010 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Administrativ
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ sub nr. 2311/120/2010 reclamantul D. A. a chemat în judecată Statul Român, prin , Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa, Administraţia Finanţelor Publice Târgovişte şi Administraţia Fondului pentru Mediu, solicitând a se anula decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 31676/11.12.2008 emisă de AFP Târgovişte şi decizia DGFP Dâmboviţa prin care s-a respins contestaţia formulată de acelaşi reclamant privind restituirea sumei de 14240 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare.
Prin aceeaşi acţiune, reclamantul a invocat şi excepţia de nelegalitate a deciziei de calcul a taxei pe poluare nr.31676/11.12.2008 emisă de AFP Târgovişte,apreciind că o asemenea decizie contravine flagrant dreptului comunitar/UE, întrucât România, ca stat membru al Uniunii Europene , este obligată să respecte normele impuse de Tratatul de aderare.
Prin încheierea de la termenul din 29 iunie 2010, tribunalul a respins excepţia de nelegalitate a deciziei de calcul a taxei de poluare.
În motivare, tribunalul a reţinut că potrivit art.4 alin.1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu, sau la cererea părţii interesate, excepţia de nelegalitate reprezentând o modalitate de apărare a unei părţi dintr-un proces, faţă de efectele unui act administrativ ilegal.
Prima instanţă a constatat că excepţia de nelegalitate nu poate fi invocată, în acelaşi timp, pe calea acţiunii directe, dar şi pe cale incidentală, având în vedere principiul electa una via, potrivit căruia odată aleasă o cale procedurală, partea nu mai poate reveni asupra ei.
Pe fondul excepţiei, tribunalul a stabilit că petiţionarul a criticat decizia de calcul a taxei pe poluare nu prin raportarea emiterii ei la norma legală internă a OUG 50/2008, ci doar din perspectiva dreptului comunitar şi a efectului direct al prevederilor art.90 din Tratatul CE .
Asupra legalităţii OUG 50/2008, în sensul conformităţii ei cu dispoziţiile Constituţiei, s-a pronunţat Curtea Constituţională, prin mai multe decizii, astfel că s-a apreciat că nu poate fi reţinută în sarcina pârâtelor emiterea deciziei de calcul a taxei pe poluare cu încălcarea prevederilor acestei ordonanţe, întrucât autorităţile administraţiei locale au obligaţia de a respecta normele legale interne, ele neavând abilitarea de a da prioritate dreptului comunitar, atunci când reglementarea internă intră în contradicţie cu norma comunitară .
Împotriva încheierii pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa la data de 29 iunie 2010 a formulat recurs reclamantul D. A..
Recurentul a criticat încheierea pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că prima instanţa a interpretat greşit excepţia si a schimbat natura şi înţelesul acesteia, încheierea atacată fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
Recurentul a susţinut că achitarea taxei de poluare stabilita prin decizia de calcul nr. 31676/11.12.2008 a DGFP Dâmboviţa pentru suma de 14240 lei s-a făcut în scopul înmatriculării autovehiculului, altfel acesta nu putea fi înmatriculat.
Recurentul a susţinut că plata taxei se face cu ocazia primei înmatriculări, OUG 50/2008 în preambulul său justificând aceasta taxă ca fiind creată pentru protecţie selectivă, prin OUG 208/2008 exceptându-se de la plata taxei de poluare autovehiculele care se înmatriculează pentru prima data în România, creându-se o diferenţa de tratament fiscal între maşinile noi şi cele vechi cu încălcarea principiului „ poluatorul plăteşte”.
S-a mai învederat ca practica judiciară a instanţelor interne a confirmat faptul că această taxă este contrară art.90 din Tratatul constitutiv UE, deşi potrivit art. 148 din Constituţie acesta are prioritate în raport cu dispoziţiile contrare din legislaţia internă, obligaţie asumată a fi respectată de statul român şi prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la UE.
S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate invocată de către recurentul reclamant.
Analizând încheierea atacata prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum si de dispoziţiile legale incidente, Curtea a constatat că nu este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru următoarele motive:
Criticile recurentului vizează pe de o parte pretinsa instituită prin dispoziţiile OUG 50/2008 între autoturismele care nu se află la prima înmatriculare şi pentru care nu se plăteşte taxă de poluare, deci maşinile mai vechi, second hand şi cele noi, precum şi încălcarea dreptului comunitar, respectiv al principiului liberei circulaţii a mărfurilor în spaţiul comunitar.
Aceste motive nu privesc însă legalitatea actului administrativ, reprezentat de decizia de calcul a taxei de poluare nr. 31676/2008, respectiv conformitatea acestuia cu legislaţia internă, ce poate fi invocată în cadrul excepţiei de nelegalitate reglementată de art. 4 din Legea 554/2004, motivele invocate de recurent reprezentând de fapt situaţiile care l-au determinat pe acesta să solicite instanţei de contencios administrativ anularea aceluiaşi act administrativ, constând în decizia de calcul a taxei de poluare.
Scopul invocării excepţiei de nelegalitate este înlăturarea actului administrativ din proces şi nu obţinerea unui răspuns favorabil la cererea de restituire a taxei de poluare formulată în speţă,ceea ce ar induce ideea obligării autorităţii publice,prin soluţia dată asupra excepţiei,de a acţiona într-un anumit mod.
Prin urmare,nelegalitatea unui act administrativ nu poate fi invocată, în acelaşi timp,în cadrul aceluiaşi litigiu,atât pe calea acţiunii directe de contencios administrativ,cât şi pe calea incidentă a excepţiei de nelegalitate,atâta timp cât refuzul pretins nejustificat de restituire a taxei de poluare constituie şi obiectul acţiunii principale,fiind incident principiul „electa una via”…
De altfel,în materie fiscală,persoana care se consideră lezată în drepturile sau interesele sale legitime prin refuzul explicit sau tacit de rezolvare a unei cereri,are la îndemână procedura specială de contestare reglementată de Titlul IX,art.205 Cod procedură fiscală,care a şi fost urmată de reclamant.
Pe de altă parte, nu se poate susţine că OUG 50/2008 în baza căreia s-a emis decizia de calcul a taxei de poluare contestată de recurent este nelegală, din moment ce Curtea Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate a acestui act normativ.
Se constată deci că organele administrativ fiscale nu au făcut altceva decât să respecte legislaţia internă prin emiterea deciziei de calcul a taxei de poluare, motivele invocate de recurent în cadrul susţinerii excepţiei de nelegalitate fiind identice cu cele pentru care a solicitat anularea respectivei decizii, asupra căreia urmează a se pronunţa instanţa de fond.
Prioritatea dreptului U.E. faţă de dreptul naţional, nu înseamnă că prevederile naţionale nu se aplică sau sunt inexistente, ci numai că în baza principiului priorităţii de aplicare, norma comunitară are câştig de cauză în cazul unui conflict cu normă internă, aceasta din urmă continuând să se aplice în toate situaţiile, dacă nu există un asemenea conflict.
În speţă, nu se poate susţine că reglementarea art. 4 din legea naţională se află în conflict sau este contrară normelor prevăzute de art. 241, cu raportare la art. 230 din Tratatul U.E.,prin care s-a prevăzut posibilitatea invocării excepţiei de nelegalitate de către destinatarii actelor cu caracter individual emise de instituţiile UE.
Este adevărat că, atât în dreptul naţional cât şi în dreptul U.E., excepţia de nelegalitate este reglementată ca un mijloc de apărare, însă în cadrul Tratatului aceasta are un obiect specific şi anume particularităţi de reglementare,aplicându-se actelor individuale, ca o procedură accesorie cererii principale, de anulare a deciziei individuale, care nu poate mai poate fi invocată de persoanele particulare, întrucât actul nu mai putea fi contestat pe calea acţiunii directe în anulare, ca urmare a expirării termenului legal.
Prima instanţă a apreciat corect că prin invocarea excepţiei de nelegalitate a actului administrativ unilateral cu caracter individual reprezentat de decizia de calcul a taxei de poluare, nu se poate tinde la obţinerea unui răspuns la o solicitare, respectiv la obligarea autorităţii publice la a acţiunea într-un anume fel, aşa încât nu se poate susţine că norma europeană este contrazisă, în conţinutul sau în spiritul său.
Constatând că în mod corect tribunalul a concluzionat că nelegalitatea unui act administrativ, raportat la art. 4 din Legea 554/2004 nu poate fi invocată, în acelaşi timp în cadrul aceluiaşi litigiu şi pe calea acţiunii directe şi pe cale incidentă, prin decizia nr. 1215/18.08.2010, Curtea a respins recursul reclamantului ca nefondat, în temeiul art. 312 Cod proc. civ., constatând că încheierea atacată nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod proc civ .
