Materie: RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. CONTESTAŢIE LA TABELUL DEFINITIV DE CREANŢE. NEÎNDEPLINIREA CONDIŢIILOR PREVĂZUTE DE ART.75 ALIN.1 DIN LEGEA NR.85/2006..
-art.73 alin.2 şi art.75 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.253/C/30.04.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr. 1771/F/2011 pronunţată de Tribunalul S. M., a fost respinsă contestaţia formulată de contestatoarea SC R. L. IFN SA B. , în contradictoriu cu E. I. SPRL, cu sediul în S. M. lichidator judiciar al SC T. SRL, împotriva tabelului definitiv al creanţelor şi înscrierea contestatoarei în acest tabel cu suma de 386.694,61 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
Faţă de probele de la dosar instanţa a apreciat că, contestaţia formulată de SC R. L. IFN SA nu este întemeiată.
Din actele de la dosar a rezultat că, contestatoarea a solicitat modificarea tabelului definitiv al creanţelor în sensul înscrierii în acest tabel cu suma de 386.694,61 lei, debit restant, capital şi valoare reziduală, considerând că debitoarea în faliment SC T. SRL datorează această sumă în baza contractului încheiat între părţi care prevede pe lângă sancţiunea cu restituirea imediată şi plata tuturor ratelor restante şi a valorii reziduale.
Faţă de toate probele de la dosar instanţa a apreciat că nu este întemeiată contestaţia din mai multe motive. Din actele de la dosar rezultă că, contestatoarea a fost înscrisă doar parţial în masa credală, în urma rezilierii contractului de leasing. În urma rezilierii contractului bunul a reintrat în proprietatea deplină a proprietarului iniţial, respectiv finanţatorul care îl poate utiliza din nou imediat şi va putea obţine venituri în continuare chiar dacă autovehiculul este deja folosit. Instanţa a apreciat că prin plata întregii chirii şi a valorii reziduale, împreună cu mai multe penalităţi şi dobânzi, s-ar crea atât un dezechilibru în restituirea banilor, cât şi o îmbogăţire fără just temei pentru finanţator iar pentru ceilalţi creditori s-ar crea o situaţie de inferioritate.
Instanţa a apreciat că nu sunt îndeplinite prevederile art.75 alin.1 din Legea nr.85/2006 întrucât nu s-a constatat existenţa vreunui sau eroare esenţială la întocmirea atât a debitului preliminar cât şi a celui definitiv al creanţelor.
În consecinţă, instanţa a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatoarea SC R. L. IFN SA.
Împotriva acestei sentinţe, în termen şi legal timbrat a declarat recurs creditoarea SC R. L. IFN SA B., solicitând modificarea în tot a acesteia, şi admiterea contestaţiei formulate şi înscrierea în tabelul creanţelor cu suma de 386.694 lei reprezentând debit restant, capital şi valoare reziduală.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, potrivit contractului de leasing financiar debitoarea îi datorează suma de 34.247,11 euro fără TVA, reprezentând capital şi valoare reziduală şi suma de 22.025,85 lei debit neîncasat, iar potrivit contractului de leasing financiar nr.22702/20.12.2009 debitoarea îi datorează 34.247,11 euro fără TVA reprezentând capital şi valoare reziduală şi suma de 22.024,92 lei debit neîncasat.
Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre de respingere a contestaţiei recurentei, fără a detalia motivele care au condus la această soluţie limitându-se să statueze că prin restituirea obiectelor leasingului, recurenta le poate utiliza imediat şi obţine astfel foloase materiale, însă contractele de leasing au fost reziliate, astfel că, potrivit art.8.2 din contractele de leasing, în caz de reziliere utilizatorul s-a obligat cumulativ să restituie finanţatorului obiectul leasingului în termen de trei zile lucrătoare de la notificarea rezilierii, să plătească ratele de leasing scadente neachitate până în acel moment, inclusiv penalităţile şi o indemnizaţie de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat şi valoarea reziduală, datorând de asemenea TVA, taxe vamale, accize şi orice alte costuri aferente încetării contractului de leasing financiar.
Raportat la aceste dispoziţii contractuale, a solicitat a se avea în vedere dispoziţiile art.969 potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
Astfel, art.8.2 lit.b din contractul de leasing reprezintă o clauză penală, prin care părţile stabilesc de comun acord, anticipat şi prin apreciere cuantumul despăgubirilor ce se vor datora de partea în culpă în cazul neîndeplinirii ori îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor asumate, clauză penală ce prezintă pentru creditor avantajul că acesta nu mai trebuie să dovedească existenţa şi cuantumul prejudiciului, în cazul în care debitorul nu-şi execută obligaţiile conform prevederilor contractuale.
În drept au fost invocate prevederile art.304 pct. 7 şi 9 şi art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, lichidatorul judiciar al debitoarei a solicitat respingerea recursului ca netemeinic şi nelegal.
Verificând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu conform art. 304 şi 304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:
Ca urmare a verificării declaraţiei de creanţă formulată de recurentul creditor, a documentelor puse la dispoziţie de către debitorul SC T. SRL, administratorul judiciar a înscris recurentul creditor la masa credală doar cu suma de 44.049,75 lei, reprezentând ratele de leasing neachitate până la data predării bunurilor ce au făcut obiectul contractului de leasing, în loc de 386.694,61 lei.
Împotriva tabelului preliminar recurentul creditor a formulat contestaţie, respinsă prin sentinţa 1019/28.06.2010, irevocabilă.
Ulterior întocmirii tabelului definitiv de creanţe recurentul creditor a formulat o nouă contestaţie împotriva tabelului definitiv de această dată, criticând înscrierea acesteia în tabel doar cu o parte din creanţa pretinsă şi invocată, invocând aceleaşi aspecte ca şi în contestaţia iniţială, această nouă contestaţie fiind respinsă de judecătorul sindic prin hotărârea atacată cu recurs.
Dispoziţiile art.75 alin.1 din prevăd că, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor împotriva tabelului preliminar de creanţe, prevăzut de art.73 alin.2 şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv în cazul descoperirii unui fals, dol sau unei erori esenţiale, care a determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.
În speţă, judecătorul sindic a stabilit corect că nu suntem în situaţia reglementată de dispoziţiile art.75 alin.3, nefiind invocată nici un caz dintre cele reglementate de acest text de lege şi care dă dreptul părţii de a formula contestaţie împotriva tabelului definitiv, situaţie în care în mod legal a respins contestaţie formulată de recurentă.
Pentru aceste aspecte, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate, prevăzute de art.304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă, a fost respins ca nefondat recursul şi păstrată hotărârea atacată în baza art.312 Cod procedură civilă, fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate de intimat.
