În cazul atacării actelor emise în procedura specială privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, reglementată prin O.U.G. nr. 34/2006, nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004, rep. Derogarea este expres statornicită prin disp. art. 2561 alin. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, text de lege conform căruia lipsa „notificării” prealabile nu împiedică ofertantul să sesizeze instanţa de judecată.
Raportul de informare privind rezultatul procedurii de atribuire, ca act ce conţine inclusiv concluziile etapei de negociere, este prevăzut de lege, însă nu marchează finalul procedurii – fiind urmat de decizia conducătorului autorităţii contractante -, nu confirmă faptul că persoana cu care s-a negociat este cea desemnată ca fiind câştigătoarea procedurii şi nici nu obligă autoritatea contractantă, în mod automat, la încheierea contractului de achiziţie publică.
Prin sentinţa nr. 57 din 19 ianuarie 2010, Tribunalul Mureş , Secţia Administrativ şi Fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii G. N. şi G. V. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de şi Publicitate Imobiliară Mureş, având ca obiect anularea deciziei de anulare a procedurii de atribuire a contractului de închiriere a unui imobil construcţie cu destinaţia „sediul BCPI Reghin”, comunicată reclamanţilor prin adresa nr. ….. din 4 septembrie 2009, obligarea pârâtului la încheierea cu reclamanţi a contractului de închiriere a imobilului situat în Reghin, str….., nr. ….., judeţul Mureş, conform clauzelor negociate prin procesul verbal de negociere nr. 3401 din 30 iunie 2009, obligarea aceluiaşi pârât la plata sumei de 1473,06 Euro inclusiv TVA cu titlu de despăgubiri pe fiecare lună începând cu 6 iulie 2009 şi până la data încheierii contractului, cu cheltuieli de judecată.
Prima instanţă a reţinut că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile OUG nr. 34/2006, mai precis dispoziţiile art. 13 şi 286 alin. 1, în baza acestora fiind emis şi Ordinul 913 din 5 decembrie 2007 al Directorului general al ANCPI.
În soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii invocată de pârât, instanţa a avut în vedere că OUG nr. 34/2006 nu condiţionează sesizarea instanţei de îndeplinirea vreunei proceduri prealabile, de altfel reclamanţii notificând pârâtul la 9 septembrie 2009 despre intenţia lor de a-l acţiona în judecată în conformitate cu prevederile art. 2561 din OUG nr. 34/2006.
S-a mai avut în vedere că reclamanţii nu au atacat adresa prin care au fost încunoştinţaţi despre anularea procedurii de atribuire, ci decizia luată de conducătorul unităţii cu privire la anulare.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut că pârâtul în calitate de autoritate contractuală a declanşat procedura de atribuire a contractului de închiriere a unui imobil – construcţie – cu destinaţie de sediu al BCPI Reghin, procedura s-a desfăşurat în condiţiile aprobate prin ordinul nr. 913/2007 şi 175/2008, iar prin procesul verbal de deschidere al ofertelor din 22 iunie 2009, ofertele depuse, printre care şi a reclamanţilor, au fost declarate calificate, oferta reclamanţilor fiind considerată admisibilă şi după vizitarea imobilului, conform procesului verbal din 24 iunie 2009, de altfel fiind singura declarată admisibilă. S-a întocmit apoi raportul de informare privind rezultatul procedurii de atribuire, raport în care, colectivul de coordonare pentru aplicarea procedurii în baza prevederilor art. 25 alin. 1 lit. „b” din Regulament, pentru considerentul că în documentaţia de atribuire a fost solicitată o suprafaţă utilă între 138-250 mp/245,51 mp oferiţi spre închiriere cu 6 euro/mp, iar 95,71 mp oferiţi gratuit) a constatat că prin acceptarea acestei oferte se încalcă principiul eficienţei utilizării fondurilor publice având în vedere cheltuielile mai mari cu costurile viitoare de întreţinere şi utilităţile aferente spaţiului suplimentar. Directorul ANCPI a aprobat acest raport şi a transmis către OCPI Mureş solicitarea privind publicarea deciziei de anulare.
Instanţa a apreciat că decizia de anulare nu poate fi considerată arbitrară sau abuzivă, deoarece în documentaţia de atribuire au fost prevăzute expres caracteristicile tehnice cerute, între care şi suprafaţa utilă, iar suprafaţa utilă ofertată de reclamanţi a depăşit suprafaţa cerută. Chiar dacă diferenţa de suprafaţă este oferită gratuit la momentul actual nu pot fi prevăzute toate cheltuielile ce pot apărea în legătură cu acest spaţiu, astfel că se încalcă principiul eficienţei utilizării fondurilor publice.
Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu recurs de către reclamanţii G. N. şi G. V., aceştia solicitând modificarea în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea recursului reclamanţii au precizat că Raportul de informare al colectivului de coordonare nici nu există în cadrul procedurii de atribuire a contractului şi că Raportul final al colectivului de coordonare existent în procedura reglementată este cel privind rezultatul negocierii directe întocmit la 30 iunie 2009, conform art. 23 din regulament. Recurenţii au considerat că prin aprobarea unui „raport fantomă” de informare, neprevăzut de lege, printr-o simplă semnătură a fost anulată o procedură de atribuire şi că, oferta nu poate fi în mod logic, inacceptabilă pe baza faptului că s-a oferit cu titlu gratuit pe lângă suprafaţa utilă de 245,51 mp şi o suprafaţă suplimentară de 95,n71 mp, suprafaţă compusă din subsolul imobilului oferit spre închiriere, pivniţa acestuia compusă din 3 încăperi cu acces separat spre exterior, care este izolată practic de restul spaţiului şi care nu necesită nici un fel de întreţinere, nefiind dotată cu instalaţii de încălzire centrală.
Intimatul OCPI Mureş a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, deoarece susţinerile recurenţilor sunt nefondate. În motivare, s-a precizat că potrivit art. 7 din Regulamentul aprobat prin Ordinul 913 din 5 decembrie 2007 procedura de atribuire se desfăşoară în 5 etape, că primele trei etape: deschiderea ofertelor, vizitarea imobilelor oferite şi evaluarea ofertelor sunt cele în care se apreciază asupra admisibilităţii ofertelor şi că în urma parcurgerii lor oferta se declară admisibilă nu câştigătoare, apoi urmează etapa de negociere a aspectelor financiare, tehnice şi juridice ale contractului şi finalizarea procedurii.
Intimatul a făcut precizarea că, s-au făcut negocieri, s-a întocmit procesul verbal de negociere nr. 3401 din 30 iunie 2009 şi că, după analiza elementelor conţinute în raportul privind rezultatul negocierii şi a celui de informare, decizia conducătorului autorităţii contractante a fost aceea de anulare a procedurii.
Intimatul a înlăturat şi susţinerea recurenţilor potrivit cărora nu există în cadrul procedurii un raport de informare, prin indicarea prevederilor art. 15 din Instrucţiunile aprobate prin Ordinul 270 din 16 mai 2008, text care prevede şi elementele pe care trebuie să le conţină Raportul de informare. În ceea ce priveşte legalitatea emiterii deciziei contestate, intimatul a făcut trimitere la art. 16 din Instrucţiuni.
În esenţă, intimatul a subliniat că, potrivit art. 24 alin. 2 din Regulament după analiza elementelor conţinute în raportul privind rezultatul negocierii, autoritatea contractantă, prin conducătorul acesteia, are obligaţia de a lua o decizie referitoare la atribuirea contractului, cu precizarea ofertantului câştigător. S-a dorit să se precizeze necesitatea consimţământului prealabil încheierii angajamentului legal, manifestat prin aprobarea raportului privind rezultatul negocierii şi câtă vreme acest raport nu a fost aprobat, nu s-a născut consimţământul, iar autoritatea publică nu poate fi obligată să accepte o ofertă ce nu corespunde documentaţiei de atribuire.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ţinând cont şi de incidenţa prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, in stanţa constată că recursul este nefondat.
Criticile recurenţilor vizează faptul că în cadrul procedurii de atribuire nu există vreo reglementare privind întocmirea raportului de informare şi că, ar fi nelegală anularea procedurii pe considerentul că s-a oferit gratuit o suprafaţă suplimentară faţă de cea solicitată.
Instanţa de recurs nu poate accepta argumentele recurenţilor, deoarece acestea practic sunt înlăturate de actele normative care reglementează procedura de atribuire, acte invocate de autoritatea contractantă în apărare.
În primul rând una dintre caracteristicile solicitate este suprafaţa utilă între 130 mp şi 250 mp, iar reclamanţii recurenţi au oferit spre închiriere o suprafaţă utilă de 245,51 mp şi o suprafaţă desfăşurată de aferentă celei utile de 95,71 mp.
Întocmirea raportului privind rezultatul negocierii aspectelor financiare, tehnice şi juridice desfăşurată în cadrul procedurii de atribuire, este doar una dintre etapele prevăzute în Regulamentul aprobat prin Ordinul 913 din 5 decembrie 2007, iar în art. 23 alin. 2 se prevede în mod expres că raportul prevăzut la alin. 1 se înaintează spre aprobare conducătorului unităţii contractante. Mai mult decât atât, la art. 24 din Regulament se prevede în mod expres că finalizarea procedurii de atribuire se realizează prin decizia conducătorului autorităţii contractante. Acesta, poate, fie să atribuie contractul cu precizarea ofertantului declarat câştigător, fie şi după caz, să anuleze procedura de atribuire.
În Instrucţiunile privind aplicarea procedurii de atribuire a contractelor care au ca obiect cumpărarea sau închirierea de imobile, la art. 14 alin. 1 se prevăd care sunt elementele ce se comunică în raportul privind rezultatul negocierii, iar la art. 15 se stipulează în mod expres că în urma încheierii etapei de negociere, colectivul de coordonare prezintă Directorului General al ANCPI un raport de informare privind rezultatul procedurii de atribuire care, printre altele trebuie să cuprindă şi concluziile aferente etapei de negociere. Prin urmare, contrar susţinerilor recurenţilor, întocmirea unui raport de informare este necesară şi legală, întocmirea Raportului privind rezultatul negocierii directe din 30 iunie 2009, nu obligă automat la încheierea contractului de închiriere şi nu verifică faptul că cel cu care s-a negociat este declarat câştigător şi se atribuie contractul, aşa cum înţeleg recurenţii.
Prin urmare, nu este vorba de un refuz nejustificat de încheiere a contractului de închiriere ci de rezultatul parcurgerii tuturor etapelor procedurii, aşa cum sunt ele reglementate în Regulament şi Instrucţiuni şi în final, decizia Directorului General al ANCPI care a fost în sensul anulării procedurii, justificată de diferenţa de suprafaţă solicitată şi ofertată, chiar şi în condiţiile în care 95,71 mp au fost oferiţi gratuit. Interpretarea dată de autoritatea contractantă şi acceptată de instanţă, este logică, justificată prin prisma exigenţei în ceea ce priveşte respectarea principiului eficienţei utilizării fondurilor publice, neputând fi prevăzute eventualele cheltuieli ce pot apărea în legătură cu întreţinerea respectivului spaţiu, argumentele recurenţilor nefiind în măsură să dea siguranţa inexistenţei vreunei asemenea cheltuieli.
Faţă de cele ce preced, recursul a fost respins ca nefondat.
