– Codul fiscal: art. 21 alin. (4) lit. c)
Nu sunt întrunite cerinţele art. 21 alin. (4) lit. c) C. fisc., deci nu au caracter deductibil cheltuielile cu renumeraţia acţionarilor participanţi la şedinţele Adunării Generale a Acţionarilor.
(Decizia civilă nr. 681 din 8 iunie 2010, Secţia administrativ şi fiscal, R.O.)
Prin sentinţa civilă nr. 130 din 27 ianuarie 2010 pronunţată în dosarul nr. 373/ 208/2009, Tribunalul Arad a admis acţiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta societate comercială în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Arad şi Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul DGFP Arad.
A anulat pct. 1 din dispoziţia privind măsurile obligatorii nr. 3136 din 14 mai 2008 emisă de Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul DGFP Arad şi decizia nr. 5449 din 12 august 2008 emisă de Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul DGFP Arad, a anulat parţial decizia de impunere nr. 147 din 14 mai 2008 emisă de Activitatea de Inspecţie Fiscală pentru suma de 6.607 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar, precum şi decizia nr. 382 din 30 iulie 23008 emisă de DGFP Arad.
A obligat pârâta Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul DGFP Arad să restituie reclamantei suma de 6.607 lei reprezentând impozit suplimentar stabilită prin decizia de impunere nr. 147 din 14 mai 2008.
Prin decizia civilă nr. 681 din 2010 pronunţată în dosarul nr. 373/208/2009, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat de pârâta DGFP Arad, a modificat sentinţa şi a respins ca nefondată acţiunea, reţinându-se că problema de drept dedusă judecăţii vizează faptul de a stabili dacă plăţile realizate de societatea reclamantă către acţionari drept indemnizaţie pentru participarea la şedinţele AGA sunt legale sau nu.
Societatea reclamantă susţine că aceste plăţi nu sunt interzise de prevederile Legii nr. 31/1990 republicată, iar în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 67 din
Legea nr. 31/1990 care se referă exclusiv la situaţia participării acţionarilor la distribuirea profitului, fiind altă situaţie decât cea analizată în cauză. Societatea reclamantă a decis ca acţionarii să fie remuneraţi pentru participarea la şedinţele adunării generale, deoarece o asemenea activitate a depăşit limitele unei exercitări normale a acestei calităţi, practic, adunarea generală funcţionând ca un Consiliu de supraveghere, respectiv ca un organ de decizie şi control permanent.
Curtea observă că, aşa cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de control financiar nr. 3130 din 14 mai 2008, în perioada septembrie 2005 – decembrie 2007 societatea a efectuat plăţi în sumă de 41.295 lei constând în remuneraţii lunare acordate acţionarilor pentru participarea la şedinţele AGA. Remuneraţia acţionarilor a fost stabilită prin actul adiţional la actul constitutiv al societăţii comerciale aprobat de AGA prin hotărârea nr. 2 din 27 februarie 2005 pentru perioada septembrie 2005 -aprilie 2007, iar pentru perioada mai 2007 – decembrie 2007 remuneraţia a fost stabilită de actul adiţional la actul constitutiv al societăţii comerciale.
Organele fiscale au stabilit că aceste plăţi sunt nelegale întrucât singura plată ce se cuvine fiecărui acţionar o constituie dividendul, iar nu cota-parte din salariul directorului.
Cheltuielile efectuate de societate cu aceste plăţi au fost considerate cheltuieli nedeductibile de la determinarea profitului impozabil, conform art. 21 alin. (4) lit. c) C. fisc., conform căruia nu sunt deductibile cheltuielile făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor, altele decât cele generate de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului la preţul de piaţă pentru aceste bunuri sau servicii.
Normele metodologice cuprinse în H.G. nr. 44/2004 cu referire la art. 21 alin. (4) lit. c) precizează la pct. 43 faptul că sunt considerate cheltuieli în favoarea participanţilor: a) cheltuielile cu amortizarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de transport utilizate de către participanţi, în favoarea acestora; b) bunurile, mărfurile şi serviciile acordate participanţilor, precum şi lucrările executate în favoarea acestora; c) cheltuielile cu chiria şi întreţinerea spaţiilor puse la dispoziţie acestora; d) cheltuielile reprezentând diferenţa dintre preţul de piaţă şi preţul de cumpărare preferenţial, în cazul tranzacţiilor cu acţiuni efectuate în cadrul sistemului stock options plan, precum şi cheltuielile cu remunerarea în instrumente de capitaluri proprii acordate salariaţilor; e) alte cheltuieli în favoarea acestora; f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor.
Curtea a reţinut că într-adevăr plăţile remuneratorii pentru participarea la şedinţele AGA nu au legătură cu dreptul acţionarilor la plata dividendelor ca şi cotă-parte din profit, conform art. 67 din Legea nr. 31/1990, în varianta în vigoare la data efectuării controlului fiscal (14 mai 2008), dar nici organele fiscale nu au făcut afirmaţii în acest sens, ci au apreciat că dividendele reprezintă singura formă de plată de care beneficiază acţionarii în cadrul societăţilor pe acţiuni.
Această susţinere este împărtăşită şi de către instanţa de recurs, întrucât, chiar dacă plata pentru participarea la şedinţele AGA nu constituie dividend conform art. 67 din Legea nr. 31/1990 republicată, ea reprezintă pentru societate o cheltuială făcută în favoarea acţionarilor participanţi şi urmează a se stabili dacă este deductibilă de la calculul profitului impozabil conform art. 21 alin. (4) C. fisc.
Curtea a reţinut astfel că reclamanta a justificat plata indemnizaţiilor acordate acţionarilor pentru participarea la şedinţele adunării generale pe considerentul că aceasta a acţionat ca şi un Consiliu de supraveghere, organ de deciziei şi control permanent, iar o asemenea activitate depăşeşte limitele unei exercitări normale a calităţii de acţionar.
O asemenea susţinere nu poate constitui o bază legală pentru indemnizaţia acordată acţionarilor, întrucât, potrivit Legii nr. 31/1990, adunarea generală este organul de deliberare şi de decizie al societăţii, formată din totalitatea acţionarilor. Potrivit legii, adunarea generală exprimă voinţa socială care decide în toate problemele esenţiale ale activităţii societăţii şi apare astfel ca organul suprem de conducere a societăţii. Participarea acţionarilor la şedinţele adunării generale reprezintă în drept şi o obligaţie reglementată de Legea nr. 31/1990, acţionarii putând participa şi vota în adunarea generală personal sau prin reprezentant, conform art. 125 din Legea nr. 31/1990. Rezultă aşadar, că doar pentru exercitarea unui drept recunoscut de lege acţionarilor, şi anume acela de a participa la adunarea generală ca organ de deliberare a societăţii în care se formează voinţa socială, aceştia nu pot fi îndreptăţiţi la plata unei indemnizaţii de 25% din salariul directorului nici chiar pe considerentul unei activităţii laborioase depuse în acest sens.
Acţionarii pot avea calitatea de membri ai Consiliului de administrare, directoratului sau consiliului de supraveghere, aşa cum rezultă implicit din cuprinsul art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, iar exclusiv în această calitate pot fi remuneraţi conform art. 15318 din Legea nr. 31/1990, această remuneraţie fiind stabilită prin actul constitutiv sau hotărâre a adunării generale a acţionarilor. In speţă însă, remunerarea imputată societăţii reclamante nu a vizat activitatea acţionarilor din cadrul Consiliului de administraţie sau a consiliului de supraveghere, ci pe cea desfăşurată în cadrul adunării generale, activitate ce nu reprezintă o obligaţie suplimentară ce se impune a fi remunerată, ci reprezintă însăşi esenţa modului de manifestare a voinţei acţionarilor care împreună formează voinţei societăţii exprimată prin adunarea generală.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 15318 alin. (1)-(3) din Legea nr. 31/1990 şi câtă vreme nu este vorba despre remuneraţia sau alte avantaje acordate membrilor consiliului de administraţie sau ai consiliului de supraveghere, orice plată făcută acţionarilor pentru participarea la şedinţele adunării generale apare ca reprezentând o cheltuială realizată în favoarea acţionarilor participanţi în sensul prevăzut de art. 21 alin. (4) lit. e) C. fisc. coroborat cu pct. 43 din Normele metodologice de aplicare a acestor dispoziţii iar în consecinţă aceste cheltuieli nu sunt deductibile de la calculul profitului impozabil cum în mod corect au stabilit organele fiscale.
Soluţia pronunţată de prima instanţă care a admis în integralitate acţiunea reclamantei apare ca fiind dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii astfel încât fiind în prezenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ. şi văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (3) C. pr. civ., Curtea a admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad şi a modificat în tot sentinţa recurată în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
