– Codul de procedură civilă: art. 304 pct. 3, art. 399, art. 452-462
– Legea nr. 554/2004: art. 1
Revine spre competentă soluţionare judecătoriei, acţiunea având ca obiect cererea de restituire a unei sume băneşti reţinută de angajator cu titlu de de întreţinere.
(Decizia civilă nr. 1210 din 16 noiembrie 2010, Secţia administrativ şi fiscal, R.O.)
Prin sentinţa civilă nr. 874 din 5 mai 2010 pronunţată în dosarul nr. 4826/ 108/2009, Tribunalul Arad a admis în parte acţiunea reclamantului, persoană fizică angajată împotriva pârâtului Penitenciarul Arad şi a constatat că pârâtul a reţinut nelegal suma de 7369 lei cu titlu de plată a pensiei legale de întreţinere către chemata în garanţie B.B.M. în perioada martie 2008 – iunie 2009.
A compensat în parte suma de 7.369 lei cu suma de bani datorată de reclamant chematei în garanţie în baza sentinţei civile nr. 1440 din 16 februarie 2010, promovată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 14601/55/2009 şi a Ordonanţei de poprire dată în Camera de consiliu la 18 februarie 2010 de către Judecătoria Arad, respectiv asupra cotei de 1/3 părţi din veniturile nete realizate lunar de debitor în perioada 26 octombrie 2009 – 16 februarie 2010 ulterior datei de 16 februarie 2010 asupra cotei de 1/6 din veniturile nete ale debitorului datorate chematei în garanţie până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.
A obligat chemata în garanţie la restituirea diferenţei de bani încasată necuvenit către reclamant, până la restituirea sumei totale în cazul încetării efectelor sentinţei civile nr. 1440 din 16 februarie 2010 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 14601/55/2009 şi a Ordonanţei de poprire subsecventă.
Prin decizia civilă nr. 1210 din 16 noiembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 4826/ 108/2010, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul reclamantului, a casat sentinţa cu aplicarea art. 304 pct. 3 C. pr. civ. şi a trimis cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă la Judecătoria Arad.
Curtea a reţinut că litigiul are ca obiect cererea formulată de reclamantul persoană fizică de obligare a pârâtului Penitenciarul Arad – al cărui angajat este acesta – la plata unor sume de bani care au fost reţinute din salariul cuvenit reclamantului şi plătite fiicei reclamantului, B.B.M., cu titlul de contribuţie de întreţinere datorată în temeiul unui hotărâri judecătoreşti irevocabile, respectiv în baza sentinţei civile nr. 5140 din 20 septembrie 2000, pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 7825/2000.
în motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că obligaţia de plată a pensiei de întreţinere, stabilită prin sentinţa civilă nr. 5140 din 20 septembrie 2000 a Judecătoriei Arad, a încetat la data de 8 februarie 2008, când fiica sa a devenit majoră.
Examinând cu prioritate problema competenţei materiale de soluţionare a cauzei, faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. pr. civ. – în condiţiile în care o eventuală necompetenţă a instanţei de contencios administrativ ar face de prisos examinarea fondului litigiului – Curtea constată că prezentul litigiu a fost ocazionat de o pretinsă eronată a unei sentinţe civile irevocabile prin pretinsa menţinere a unei popriri dincolo de termenul pentru care fusese stabilită de instanţa de judecată.
Astfel, Curtea reţine că prin sentinţa civilă nr. 5140 din 20 septembrie 2000 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 7125/2000, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 1888 din iunie 2000, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6179/A/2000, reclamantul a fost obligat la plata unei contribuţii de întreţinere către fiica sa, B.B.M., contribuţie de întreţinere redusă de la 25% la 18% din venitul lunar net al acestuia şi care trebuia plătită până la majoratul minorei.
în privinţa dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea reţine că poprirea – ca modalitate de executare silită asupra sumelor datorate de un terţ debitorului menţionat în titlul executoriu – este reglementată de în art. 452-462.
Conform art. 452 alin. (1) C. pr. civ., „sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporate urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente’’.
în privinţa popririi pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere, art. 453 alin. (2) C. pr. civ. prevede că „pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii, precum şi în cazul sumelor datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, când executarea se face asupra salariului sau asupra altor venituri periodice cunoscute realizate de debitor, înfiinţarea popririi se dispune de instanţa de fond, din oficiu, de îndată ce hotărârea este potrivit legii”.
Curtea reaminteşte că litigiul priveşte modalitatea în care un terţ poprit -respectiv Penitenciarul Arad – a procedat la executarea unei popriri în temeiul unui titlul executoriu constând în plata unei contribuţii de întreţinere datorată de un funcţionar public care este angajatul său.
Curtea subliniază, totodată, că este vorba despre un titlu executoriu care nu a fost emis de o instanţă de contencios administrativ, ci de o instanţă judecătorească de drept comun.
Or, de vreme ce litigiul vizează legalitatea punerii în executare a unui titlu executoriu emis de o instanţă judecătorească de drept comun, Curtea reţine incidenţa dispoziţiilor art. 399 şi urm. C. pr. civ., care reglementează contestaţia la executarea silită
– cale de atac recunoscută debitorului care invocă nelegalitatea executării silite – sub orice formă, inclusiv a executării silite sub forma popririi – sau nelegalitatea unuia dintre actele de executare silită. Astfel, conform art. 399 alin. (1) C. pr. civ., „împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege”.
Curtea constată, aşadar, că nu există niciun element care să atragă o competenţă specială a instanţelor de contencios administrativ.
Sub acest aspect, Curtea reţine ca nefiind relevant faptul că terţul poprit este o autoritate publică şi că reclamantul are calitatea de funcţionar public, de vreme ce litigiul are ca obiect legalitatea executării silite a unui titlul executoriu care nu a fost emis de o instanţă de contencios administrativ, ci de o instanţă judecătorească de drept comun.
Curtea observă că Penitenciarul Arad – deşi a avut calitatea de pârât în prezenta cauză – nu are calitate de debitor, ci de terţ poprit şi că sumele reţinute de Penitenciarul Arad din salariul reclamantului au fost plătite unei terţe persoane -respectiv fiicei reclamantului.
Aşadar, niciun element din acest raport juridic nu are legătură cu exercitarea de către Penitenciarul Arad a unor atribuţii în regim de putere publică, pârâtul acţionând ca orice alt angajator având calitatea de terţ poprit obligat la executarea unei sentinţe civile irevocabile.
în această privinţă, Curtea subliniază că dispoziţiile legale care reglementează competenţa instanţelor de contencios administrativ sunt de strictă interpretare, competenţa instanţelor de contencios administrativ fiind una care derogă de la regulile dreptului comun. De aceea, un litigiu este de competenţa instanţelor de contencios administrativ numai în măsura în care vizează legalitatea actelor administrative emise de autorităţile publice (iar nu orice acte emise de aceste autorităţi), precum şi în cazurile special prevăzute de lege.
în speţă, Curtea observă că este lipsită de relevanţă calitatea reclamantului de funcţionar public, în condiţiile în care raportul juridic dedus judecăţii nu vizează raportul de serviciu dintre reclamant şi autoritatea publică angajatoare, ci modul în care aceasta a executat o poprire dispusă în temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. în speţă, Penitenciarul Arad nu a reţinut vreo sumă de bani pentru acoperirea vreunei obligaţii a reclamantului către această autoritate publică, aşadar nu este vorba despre o diminuare a drepturilor salariale ale reclamantului ca urmare a unei pretenţii a Penitenciarului Arad sau ca sancţiune disciplinară. în consecinţă, Curtea nu poate reţine că aceste reţineri din salariul reclamantului au la bază o sancţiune disciplinară sau vreo altă formă de răspundere juridică a reclamantului faţă de Penitenciarul Arad, ci necesitatea executării silite a unei hotărâri judecătoreşti emise de o instanţă de drept comun.
în raport cu aceste argumente, Curtea consideră că prezentul litigiu este de competenţa instanţei de drept comun, iar nu a instanţei de contencios administrativ, hotărârea Tribunalului Arad fiind dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, acţiunea reclamantului având natura juridică a unei contestaţii la executare.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. pr. civ., conform cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere „când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe”.
