DOSAR NR 17511/303/2010
SENTINŢA CIVILĂ NR.2416
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 01.09.2010, reclamanta DM a chemat în judecată pe pârâta PA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună încuviinţarea de a avea legături personale cu minora AD, născută la data de 21.08.2004r, după următorul program: în săptămâna a cincea din lună, de vineri de la orele 18:00 până duminică la orele 18:00, cu dreptul de a o lua pe nepoata sa la domiciliul său şi de a putea părăsi localitatea; ziua Naţională a României (30 noiembrie, orele 18:00-2 decembrie, orele 18:00), la domiciliul său, cu dreptul de a părăsi localitatea; zilele de naştere şi onomastică ale sale: 22 iulie, 15 august, în intervalul orar 09:00-19:00, la domiciliul său; în fiecare săptămână pară din lună, în zilele de marţi şi joi, în intervalul orar 16:00-20:00, cu dreptul de a lua minora de la unitatea şcolară sau de la domiciliul pârâtei şi cu obligaţia de a o readuce la domiciliul mamei nepoatei sale; în timpul vacanţei şcolare de vară, două săptămâni, în perioada 1-15 august, la domiciliul său, cu dreptul de a părăsi localitatea împreună cu nepoata sa.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr.7754/05.12.2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr.13337/303/2006, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr.1678/18.10.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a III-a Civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, minora AD a fost încredinţată spre creştere şi educare pârâtei PA
În urma unor aspecte descoperite ulterior pronunţării sentinţei civile mai sus menţionate, pe cale de ordonanţă preşedinţială, câteva zile mai târziu, tot Judecătoria Sector 6 Bucureşti, a încredinţat fiului reclamantei, DGB, spre creştere şi educare minora AD, prin sentinţa civilă nr.8306/22.12.2006 pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr.14581/303/2006, până la soluţionarea în mod definitiv şi irevocabil a dosarului nr.13337/303/2006.
Drept urmare, în perioada decembrie 2006-ianuarie 2008, minora s-a aflat în grija tatălui şi a reclamantei, locuind cu aceştia şi beneficiind permanent şi de implicarea reclamantei în creşterea şi educarea nepoatei sale.
Reclamanta a menţionat că în urma materialului probator pe care îl va administra în cauză, se va constata că între minoră şi aceasta există relaţii afective puternice, vârsta fragedă a minorei nefiind un impediment în a beneficia din partea reclamantei de o educaţie şi creştere în propriul său interes.
De asemenea, reclamanta a arătat că în acest interval minora a fost principala sa prioritate, fetiţa crescând şi dezvoltându-se într-un mediu deosebit de armonios, fiind înconjurată nu numai de dragostea şi atenţia sa, dar şi de afecţiunea tatălui minorei şi a restului familiei paterne, menţionând că s-a ocupat de minoră încă de la naşterea acesteia, fiind alături de tatăl acesteia, persoanele cele mai prezente atât calitativ cât şi cantitativ în universul micuţei.
Supravegherea părintească, hrana compusă din alimente naturale corespunzătoare vârstei, programul regulat de joacă în aer liber, odihna şi pregătirea, programul de înot început de la vârsta de 7 luni, au contribuit la întărirea organismului copilei şi la întărirea organismului copilei şi la individualizarea unei personalităţi frumoase, caracterizată prin încredere în forţele proprii, siguranţă, preocupare faţă de cei din jur şi faţă de propria persoană, devenind cu aportul săi o fire sociabilă, veselă, curioasă, dornică de a afla cât mai multe despre tot ceea ce o înconjoară, de a se implica în activităţi care îi solicită creativitatea şi imaginaţia.
Minora a acumulat cunoştinţele noi din diverse domenii şi şi-a dezvoltat aptitudinile pentru desen şi dans datorită programelor de studiu cu „tati” şi cu „buni”, dar şi a lecturilor pe care le ascultă cu mult interes zilnic.
Ca urmare, după fiecare poveste citită, minora se identifică cu personajul pozitiv şi, în mod firesc , cel mult îi place să fie „prinţesă”.
Pentru lărgirea orizontului de cunoaştere, dar şi pentru a evita sau măcar a întârzia o intervenţie chirurgicală de extragere a polipilor, la recomandarea medicilor, reclamanta a călătorit împreună cu minora şi cu tatăl acesteia în zonele prielnice efectuării unor cure montane şi heliomarine pe Litoral, la Ocna Sibiului din judeţul Sibiu, în judeţul Maramureş (Bârsana, Rohia), la Poiana Braşov şi în staţiunea Amara din judeţul Ialomiţa.
Cursurile de înot la care minora participă de la vârsta de 7 luni au fost urmate în mod riguros, în tot acest timp, mergând o dată sau de două ori pe săptămână la o piscină special amenajată şi fiind însoţită permanent de tatăl minorei şi ocazional de către reclamantă.
La începutul lunii septembrie 2007, minora a fost membră a Taberei de Dans organizată pentru copii în localitatea Azuga, timp de 10 zile, ocazie cu care a aflat că are aptitudinile necesare pentru a urma cursuri de dans şi pe care urma să le frecventeze din anul 2008.
Cu ocazia redecorării camerei sale de la domiciliul comun din strada Istriei, minora a participat în mod activ, o parte din decoraţiuni fiind confecţionate, iar altele fiind alese de ea, insistând să aibă şi un „mini atelier de pictură”, o parte a camerei acesteia fiind amenajată cu birou şi toate ustensilele necesare picturii.
Reclamanta a precizat că în locuinţa de vacanţă a familiei sale din comuna Poiana Lacului de lângă Piteşti, minora are micul său univers, cu jucării specifice vârstei şi în care desenele sale cu flori, fluturi şi oameni sunt un loc de cinste. Tot acolo, minora are amenajată o cameră de joacă, aceasta povestind tuturor cu o deosebită încântare despre „căsuţa roşie” (astfel cum a numit într-o clipă de inspiraţie casa de vacanţă) şi „camera ei frumoasă” (aceasta fiind camera sa din Bucureşti).
A mai menţionat reclamanta că în timpul petrecut în Bucureşti, ieşea cu minora zilnic în parc, la joacă, unde se juca împreună cu alţi copii de vârsta acesteia. Una din sarcinile importante pe care fetiţa le-a îndrăgit în timpul petrecut la ţară şi de care s-a ocupat cu multă seriozitate şi bucurie, împreună cu „Tati”, a fost aceea de a îngriji doi căţeluşi, botezaţi de aceasta Lord şi Linda şi de care s-a ataşat foarte tare.
Aproape la fiecare sfârşit de săptămână în care fetiţa nu avea program de vizitare cu mama ei şi cu excepţia perioadei în care a trebuit să urmeze curele heliomarine şi montane, reclamanta mergea cu nepoata sa fie în localitatea X, unde se afla casa de vacanţă a cuscrilor săi, fie la Y, beneficiind în ambele locaţii de un cadru natural pentru copil, de un mediu ideal şi sănătos, nepoluat, care oferea condiţii excelente de petrecere a timpului liber.
Mama minorei, pârâta PA, refuză categoric să permită tatălui şi familiei paterne să beneficieze de programul de legături personale. Continuitatea zilelor de vizitare ar asigura, prin posibilitatea de a rămâne peste noaptea dintre ele la domiciliul reclamantei, o desfăşurare firească a relaţiei nepoată-bunică. Influenţarea în sens negativ a minorei de către mamă rezultă din comportamentul schimbat pe care în prezent îl are minora, aceasta devenind nesigură, lipsită de încredere, tăcută şi tristă, fiind mai mult decât evident faptul că mama minorei încearcă să îi creeze acesteia sentimentul că reclamanta reprezintă un pericol pentru aceasta, urmărind să destrame ataşamentul minorei faţă de reclamantă şi să o pună într-o lumină negativă.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Codului familiei şi ale Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
În dovedirea cererii sale, reclamanta a depus la dosar în copie procura specială autentificată sub nr.786/25.08.2010 la Biroul Notarial
Prin serviciul registratură, la data de 22.10.2010, s-a depus la dosar referatul de anchetă socială efectuat în cauză de Primăria Sector 3 Bucureşti Serviciul Autoritate Tutelară-fila 18.
La termenul de judecată din data de 26.10.2010, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii promovată de reclamantă ca fiind neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că prin cererea de chemare în judecată promovată de reclamantă pe rolul acestei instanţe, aceasta a solicitat ca prin hotărârea c e se va pronunţa să se dispună încuviinţarea de a avea legături personale cu minora AD, născută la data de 21.08.2004, după următorul program: în săptămâna a cincea din lună, de vineri de la orele 18:00 până duminică la orele 18:00, cu dreptul de a o lua pe nepoata sa la domiciliul său şi de a putea părăsi localitatea; ziua Naţională a României (30 noiembrie, orele 18:00-2 decembrie, orele 18:00), la domiciliul său, cu dreptul de a părăsi localitatea; zilele de naştere şi onomastică ale sale: 22 iulie, 15 august, în intervalul orar 09:00-19:00, la domiciliul său; în fiecare săptămână pară din lună, în zilele de marţi şi joi, în intervalul orar 16:00-20:00, cu dreptul de a lua minora de la unitatea şcolară sau de la domiciliul pârâtei şi cu obligaţia de a o readuce la domiciliul mamei nepoatei sale; în timpul vacanţei şcolare de vară, două săptămâni, în perioada 1-15 august, la domiciliul său, cu dreptul de a părăsi localitatea.
Pârâta a menţionat că reclamanta şi-a motivat prezenta cerere şi a reclamat încuviinţarea de a avea legături personale cu minora întrucât, în perioada decembrie 2006-ianuarie 2008, minora s-a aflat în grija fiului acesteia, DGB, ocupându-se îndeaproape de minoră în acea perioadă, întreruperea activităţilor curente ale minorei, schimbarea domiciliului şi nerespectarea programului de vizitare de către pârâtă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti sub nr.13337/303/2006 la data de 06.11.2006, pârâta a solicitat în contradictoriu cu fiul reclamantei, DGB, desfacerea căsătoriei, încredinţarea spre creştere şi educare a minorei DA născută la data de 21.08.2004 şi obligarea pârâtului de a contribui la cheltuielile de creştere şi educare, învăţătură şi pregătire profesională a minorei.
Prin sentinţa civilă nr.7754 pronunţată de aceeaşi instanţă la data de 05.12.2006, s-a admis acţiunea, iar pe fond s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa comună a soţilor, minora fiind încredinţată spre creştere şi educare pârâtei, pârâtul fiind obligat la plata sumei de 300 USD, lunar, cu titlu de de întreţinere în favoarea minorei, începând cu data introducerii acţiunii până la majoratul acesteia, stabilind totodată programul conform căruia pârâtul putea avea legături personale cu minora.
Împotriva acestei sentinţe, fiul reclamantei, DGB, a declarat apel, respins de Tribunalul Bucureşti Secţia a III-a Civilă prin decizia civilă nr.616A pronunţată în şedinţa publică din data de 10.05.2007, decizie împotriva căreia acesta a formulat recurs motivat pe aceleaşi aspecte, care însă a fost anulat prin decizia civilă nr.1678 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a III-a Civilă în dosarul nr.13337/303/2006.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.2814/303/2008 pe rolul Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, fiul reclamantei, DGB, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună încredinţarea spre creştere şi educare a minorei DA născută la data de 21.08.2004. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreţinere în cuantum legal, în funcţie de veniturile pe care pârâta le realiza, iar în subsidiar, a solicitat modificarea şi extinderea programului de vizitare stabilit ca urmare a încuviinţării dreptului de a avea legături personale cu minora A prin sentinţa civilă nr.7754 pronunţată de Judecătoria Sector 6 în şedinţa publică din data de 05.12.2006, în dosarul nr.13337/303/2006, conform programului solicitat prin cererea de chemare în judecată.
Totodată, fiul reclamantei a solicitat încuviinţarea dreptului de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a minorei materializat prin accesul neîngrădit la informaţiile privind sănătatea copilului, activitatea preşcolară şi şcolară aferentă formelor de învăţământ pe care le urmează copilul, consultarea sa prealabilă înscrierii copilului la unităţile de învăţământ preşcolar şi şcolar, precum şi prin acordul său prealabil cu privire la deplasările în străinătate ale minorei.
Prin sentinţa civilă nr.5822/22.09.2008 pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti, a fost respinsă acţiunea formulată de DGA, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe civile, DGB, a formulat apel în termen legal, admis prin decizia civilă nr.932/24.06.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a V-a Civilă, decizie care în prezent este definitivă, fiind pusă în de fiul reclamantei.
Dispoziţiile Legii nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului prevăd că toate măsurile luate de instanţă trebuie să se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Raportat la vârsta minorei şi la programul încuviinţat de instanţa de judecată fiului reclamantei, tatăl minorei, precum şi datorită stărilor conflictuale existente între pârâtă, pe de o parte, şi tatăl minorei şi reclamantă, pe de altă parte, pârâta apreciază că acţiunea este neîntemeiată.
De asemenea, pârâta apreciază că reclamanta nu justifică un interes real în promovarea pe rolul instanţei a acestei acţiuni, convinsă fiind că aceasta reprezintă mai degrabă o modalitate de a o şicana, cu atât mai mult cu cât între aceasta şi tatăl minorei au existat nenumărate procese promovate de acesta.
În sprijinul bunei credinţe şi al înţelegerii şi în interesul superior al minorei, pârâta a încercat să manifeste o disponibilitate maximă şi o cooperare deplină, încercând să lase deoparte şicanele şi stresul provocat de fiul reclamantei şi, în anumite situaţii şi de aceasta, de aşa manieră încât copilul să se bucure de prezenţa, afecţiunea, grija şi de creşterea din partea tatălui şi a familiei paterne, disponibilitate existând numai din partea pârâtei.
În sensul prevederilor legale primează starea de bine, echilibrul necesar copilului, acesta fiind sensul interesului superior al minorului.
Interesul superior al minorului în accepţiunea Legii nr.272/2004 şi care se regăseşte, în egală măsură, în Codul familiei, se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi normală, la echilibrul socio-afectiv, la viaţa de familie, drept afirmat şi prin art.8 din Convenţia Europeană.
În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art.115-118 Cod procedură civilă.
Prin încheierea de şedinţă din data de 16.11.2010, instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri, proba cu interogatorii reciproce şi proba testimonială în cadrul căreia să fie audiaţi câte doi martori pentru fiecare parte.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus la dosar în copie un set de înscrisuri, constând în procesele verbale încheiate de către DGPMB Poliţia Sectorului 6 Bucureşti-filele 38-48.
În cadrul probei cu înscrisuri, pârâta a depus la dosar în copie un set de înscrisuri, constând în citaţii, extras de pe portalul Tribunalului Argeş cu privire la dosarul nr.7443/280/2010, declaraţie datată 10.03.2008, adresa nr.19/21.05.2008, adresa nr.19639/04.12.2006, adresa nr.11883/04.12.2006, adresa nr.19600/04.12.2006, notificare din data de 23.08.2010, rezoluţia din data de 25.11.2009 pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti în dosarul penal nr.181/P/2008, rezoluţia din data de 10.05.2010 pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul penal nr.6983/P/2008.
Interogatoriile părţilor au fost administrate, întrebările şi răspunsurile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar la filele 49-50 şi 51-62.
Urmare solicitării instanţei, la data de 03.02.2011, prin serviciul registratură, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a înaintat dosarele nr. C/6239/19.07.2010-filele 113-226, nr. C/11527/24.12.2009-filele 227-328 şi nr. C/3816/20.05.2008-filele 329-441.
La termenul de judecată din data de 15.03.2011, reclamanta a depus la dosar în copie sentinţa civilă nr.1640/03.03.2011 pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr.385/303/2011, notificările nr.63, 64 şi 65 din data de 14.03.2011, procesele verbale nr.994/13.03.2011, 995/05.03.2011, 968/04.03.2011 şi nr.920/09.03.2011.
La solicitarea instanţei, la data de 07.02.2011, Direcţia generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a înaintat la dosar raportul de evaluare psihologică a minorei DA-filele 442-443.
La dosarul cauzei a fost depus un set de înscrisuri, în copie-filele 447-760.
În şedinţa publică din data de 08.02.2011, instanţa a procedat la administrarea probei testimoniale, în cauză fiind audiaţi martorii XXX propuşi de reclamantă, şi YYYY, propuşi de pârâtă, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei la filele 701, 702 şi 703, 704.
La data de …s-a întocmit un proces verbal de cerecetare la faţa locului, instanţa percepând în mod direct comportamentul minorei în prezenţa bunicii paterne , dar şi reacţiile acesteia în prezenţa părinţilor şi a buniciloe materne şi paterne.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.7754/05.12.2006 pronunţată în dosarul nr13337/303/2006 minora A a fost încredinţată pârâtei.
Se reţine că imediat după pronunţarea sentinţei civile de Judecătoria sector 6, aceeaşi Judecătorie a dispus ,prin măsură provizorie, încredinţarea minorei către tatăl său, astfel că o bună perioadă de timp, respectiv decembrie 2006-ianuarie 2008 minora A s-a aflat în grija tatălui şi a bunicii paterne.
Potrivit dispoziţiilor art.2 alin.(3) din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti”. Stabilirea modalităţii de exercitare a dreptului bunicii, reclamantă în prezenta, de a avea relaţii personale cu minora urmează să se subordoneze principiului interesului superior al copilului.
Potrivit art. 14 alin.3 din legea nr. 272/2004, un parinte nu poate împiedica relatiile personale ale copilului cu bunicii ori cu persoanele alaturi de care acesta s-a bucurat de viata de familie decât în cazurile în care instanta decide în acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.
Dacă în Codul familiei nu sunt reglementate expres, cu lux de amanunte relatiile personale bunici-nepoti sau dreptul bunicilor de a li se stabili un program de vizitare a nepotilor, nu înseamna ca aceste relatii nu sunt protejate de lege.
Pe de o parte, este logic si de bun simt ca în notiunea de familie intra si relatiile bunici/nepoti si ca si aceste relatii trebuie sa se bucure de protectie din partea statului.
In art. 14 din Legea 272/2004 se prevede expres dreptul copiilor de stabili si de a mentine relatii si cu rudele, inclusiv sub forma programelor de vizitare, iar toate drepturile reglementate de aceasta lege nu trebuie privite numai ca drepturi litigioase, adica ca drept al copilului de a actiona in instanta in vederea protejarii intereselor sale, dar si ca drepturi subiective care trebuie sa îi fie asigurate de familie, iar, la nevoie, si de catre stat.
Art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului reglementeaza dreptul oricarei persoane la respectarea vietii sale de familie iar Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca, în sensul art. 8 din Conventie, in viata de familie intra si relatiile dintre rude apropriate “care pot avea un rol considerabil în materie, cum ar fi, spre exemplu, cele între bunici si nepoti (…) ceea ce implica pentru stat obligatia de a actiona în asa fel incât sa asigure rezolvarea normala a acestor raporturi” (cauza Marckx v/Belgia, hotarâre din 13 iunie 1979, cauza Scozzari Giunta c. Italiei, hotarârea din 13 iulie 2000).
In aceste conditii, fata de dispozitiile art. 8 din CEDO, aplicabile în plan intern în conditiile art. 20 din Constitutie, rezulta ca si bunicii au dreptul de a mentine relatii personale cu nepotii lor si dreptul la protectie din partea statului în cazul în care sunt împiedicati in stabilirea acestor relatii de alte persoane particulare.
Eventuala interzicere a acestor relatii si neacordarea de catre stat a asistentei juridice bunicii în vederea restabilirii unei legaturi efective cu nepoata poate fi dispusa conform jurisprudentei constante a CEDO numai in masura in care: o astfel de solutia ar fi prevazuta de lege, (ar urmari un scop legitim, ar fi necesara intr-o societate democratica, adica daca ar exista motive presante sau nevoi sociale imperioase si numai daca ingerinta ar fi proportionala cu scopul legitim urmarit.
Instanta retine ca, în plan intern, exista lege care permite instantelor sa limiteze sau chiar sa interzica relatiile dintre bunici si nepoti si anume Legea nr. 272/2004.
In acelasi timp, acest text de lege urmareste un scop legitim, protejarea interesului superior al copilului, art. 14 stabilind ca aceste relatii pot fi interzise in masura in care exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.
Între bunica paternă si minoră a existat o viata de familie efectiva, minora aflându-se în grija tatălui şi a bunicii paterne aproximativ 2 ani până la rămânerea irevocabilă a sentinţei de divorţ, după care, orice încercare a tatălui de intra în contact cu minora şi, binenţeles şi a bunicii paterne, a fost un eşec.
Instanţa nu poate fi de acord cu cele precizate de pârâtă în întâmpinare în sensul că aceasta ar fi încercat să manifeste o disponibilitate maximă şi o cooperare deplină, încercând să lase deoparte şicanele şi stresul provocat de fiul reclamantei şi, în anumite situaţii şi de aceasta, de aşa manieră încât copilul să se bucure de prezenţa, afecţiunea, grija şi de creşterea din partea tatălui şi a familiei paterne, indisponibilitate existând numai din partea pârâtei, deoarece pe parcursul cerecetării la faţa locului instanţa a perceput o situaţie total contrară, respectiv o lipsă totală de disponibilitate a mamei în relaţiile minorei atât cu bunica paternă cât şi cu tatăl copilei.
De menţionat că cercetarea la faţa locului s-a realizat la domiciliul minorei în prezenţa completului, a mamei, a unui psiholog din cadrul DGASPC sector 6 şi al managerului de caz, deoarece minora AD este monitorizată de mult timp de această instituţie.
Deşi, încă de la intrarea în imobil minora a încercat să ridice un zid între ea şi bunica paternă demonstrând o “pregătire” anterioară pe această temă, încet, pe parcursul vizitei, într-o cameră separată, în prezenţa psihologului şi a bunicii, relaţia s-a detensionat şi a permis comunicarea, însă la momentul revenirii în aceeaşi cameră cu mama sa, tatăl şi ceilalţi participanţi la cercetare, reacţiile copilului au fost de închidere.
Instanţa a descoperit un copil matur, aparanet liniştit, dar cu ieşiri uşor isterice, cu gestică adultă, dincolo de vârsta biologică .
Impresia finală a fost a unui copil obosit-în adevăratul sens al cuvântului- de tensiunile existente de prea multă vreme în familia sa, a unui copil aflat într-o legătură de afectiune puternică faţă de mama sa, a unui copil care aşteaptă de la mama sa confirmarea oricărei decizii, un copil căruia I se menţin vii anumite amintiri de la vârsta de 2 ani, amintiri ce nu au fost tocmai fericite în copilărie .
Este adevărat că singurul mediu cunoscut ca şi stabil este cel de lângă mama sa, însă asta pentru că aşa s-a dorit a se construi un zid între mamă şi copil, pe de o parte, şi ceilalţi, de cealaltă parte.
Fără a avea pretenţia unei păreri specialiste este greu de crezut că a ţine un copil departe de tatăl său, prin orice mijloace, este o alegere potrivită.
Nu negăm că situaţia copilului este una extrem de delicată, că relaţia copilului cu oricare membru al familiei paterne trebuie să se realizeze la început cu paşi mici, extremi de mici, care să ofere copilului încredrere şi siguranţă, însă această relaţie, pentru sănătatea psihică a viitorului adolescent trebuie să înceapă să existe, deja este întârziată, iar nu peste mult timp la unele întrebări, mama ,care acum consideră că-şi protezează în acest mod copilul, nu va putea răspunde .
În stabilirea programului de vizitare, instanţa va avea în vedere, un aspect esenţial pentru stabilirea modalităţii de exercitare a dreptului bunicii de a avea legături personale cu minora, şi anume acela că relaţiile dintre părţi sunt tensionate, între acestea existând neînţelegeri cu privire la această chestiune, dar şi cu privire la viaţa privată.
Faţă de aceste aspecte, instanţa apreciază că în vederea desfăşurării programului de vizitare în condiţii corecte, clare şi pentru a evita eventualele stări conflictuale ce ar putea apărea între părţi în cadrul derulării programului, se impune stabilirea acestuia cu mai mare precizie, prin indicarea zilelor, orelor şi perioadelor exacte în care se derulează ţinând cont, în toate acestea, de vârsta fragedă a minorei şi interesul major al acesteia.
Instanta isi exprima convingerea ca, cel putin in scurta perioada de timp cat bunica paternă se va afla in prezenta copilului, fiecare parte va trece peste problemele care i-au separat si va întelege ca este in interesul copilului ca acesta sa se bucure de prezenta si dragostea intregii familii extinse (mama, tata, sora, bunici de pe mama, bunici de pe tata) fara a se alimenta tensiunile, fara a încerca să îi creeze o anumite imagine proasta despre bunică,si respectiv mama, ci dimpotriva.
Cu argumentele expuse mai sus, urmează a admite în parte cererea reclamantei şi a încuviinţa ca bunica paternă să aibă legături personale cu minora A în mod treptat pe parcusrul unei perioade de timp care să asigure posibilitatea ca minora să se reobişnuiască cu bunica sa,astfel: în primele trei luni de la data pronunţării prezentei în prima şi a treia sâmbătă şi duminică din lună de la ora 10,00 până la ora 18,00 cu luarea minorei de la domiciliul mamei şi întoarcerea acesteia seara în domiciliul mamei;începând cu luna iulie 2011- în prima şi a treia săptămână din lună de sâmbăta de la ora 10,00 până duminica la ora 17,00 ;
Cum, pârâta se află în culpă procesuală, urmează a respinge pretenţiile acesteia privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
