Data: 08.02.2011
Obiect: pretentii
Prin cererea înregistrată la data de 25.08.2010 sub nr. 1211/199/2010 formulată de reclamanta SC A. SA Bucureşti i-a chemat în judecată pe pârâtele S. E.şi C. M.prin care se solicita obligarea acestora , în solidar, la plata sumei de 39.270 lei reprezentând suma achitată de reclamantă ca despăgubiri şi obligarea la dobânda legală precum şi suma de 2187 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că în data de 04.12.2008, a avut loc un incendiu la locuinţa asiguratului ei, B. N..
În baza poliţei de s-a deschis dosarul de daună nr. BC1009IM002991, având ca obiect acordarea despăgubirii datorate ca urmare a distrugerii locuinţei asiguratului.
Prin procesul verbal de intervenţie s-au evidenţiat în concret distrugerile şi s-a învederat faptul că producerea incendiului a fost posibilă ca urmare a „propagării de la un alt incendiu”, fără a evidenţia în mod concret locuinţa de la care a fost posibilă producerea şi propagarea incendiului.
La data de 24.12.2008, unitatea I.S.U. Bacău aduce la cunoştinţă faptul că sursa de aprindere în cazul producerii incendiului ce a afectat locuinţa asiguratului a fost „efectul termic” (căldura prin contact), mijlocul de aprindere fiind coşul de fum, iar împrejurarea determinată de producere a acestuia fiind „coşul de fum amplasat necorespunzător ori neprotejat termic faţă de materialele combustibile”.
Prin aceeaşi adresă unitatea de pompieri se mai comunica faptul că incendiul a izbucnit la locuinţa numitei C. M., amplasată în acelaşi imobil din strada Libertăţii, nr. 161, şi s-a propagat la locuinţa numitului B. N.. Societatea, la data de 24.03.2009, a plătit asiguratului suma de 39270 lei, reprezentând despăgubirea cuvenită ca urmare a producerii incendiului, iar după plata efectuată, societatea a formulat adresa nr. 1181/16.07.2009, către C. M. cât şi S. E. (proprietatea unde a izbucnit incendiul), având ca obiect concilierea directă, procedură anterioară cererii de chemare în judecată.
Formularea în conformitate cu legea, în speţă art. 7201 din Codul de procedură civilă, a adresei de conciliere directă a rămas fără rezultat, debitul datorat de către acestea societăţii rămânând neachitat.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoz. art.42, Cod Comercial,1000 al.1,1003 C.Civ şi art.720 ind 1,art.112 C.P.Civ.
În susţinerea acţiunii reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri Părţile, au fost legal citate.
La termenul din 11.01.2011 pârâta C.M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care, în temeiul art. 137 şi 161 Cod procedură civilă invocă excepţia lipsa calităţii de reprezentant a Sucursalei A. SA Bacău care a formulat şi promovat prezenta acţiune în numele SC A. SA Bucureşti, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C. M.. Astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare, aceasta nu este proprietarul imobilului situat în strada Libertăţii, nr. 161, neputându-i fi aplicate dispoziţiile legale invocate de reclamantă privind răspunderea civilă întemeiată pe dispoziţiile art. 1000 al. 1 Cod civil.
De asemenea, invocă stabilirea caracterului civil a prezentei cauze. Raportul dintre asigurat şi terţul considerat a fi produs paguba este un raport obligaţional născut dintr-un delict civil, astfel încât raportul dintre asigurator (care se subrogă în dreptul victimei) şi terţ este tot un raport obligaţional civil, acesta nerezultând din contractul de asigurare, astfel încât litigiul are caracter civil şi nu comercial.
În ceea ce priveşte fondul cauzei arată că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor pentru a opera răspunderea civilă.
Astfel, pentru antrenarea răspunderii prevăzută de art. 1000 al. 1 trebuie să fie prezente trei condiţii: prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre lucru şi prejudiciu şi lucrul să se afle în paza juridică a unei persoane. Referitor la raportul de cauzalitate acesta este necesar să existe între lucru şi aşa zisul „comportament” al lucrului şi prejudiciu.
Ori în cauza de faţă nu se face dovada existenţei unui astfel de raport de cauzalitate. Din întreg materialul probator efectuat în dosarul penal nr. 1039/P2008 rezultă cu certitudine că mijlocul de aprindere al incendiului îl constituie cablul electric din compunerea instalaţiei electrice se deservea construcţia, iar primul material care s-a aprins a fost izolaţia acestuia din material plastic.
Este revelator în acest sens raportul de expertiză care la pct. 4 stabileşte cauza incendiului. Această expertiză ca şi rezoluţia procurorului, au avut în vedere toate probele efectuate în această cauză, iar solicitarea reclamantei şi argumentaţia sa au în vedere doar o singură adresă nr. 364507/24.12.2008 a ISU Bacău. Trebuie însă să se reţină că, ulterior ISU Bacău, prin adresa nr. 45108/18.09.2009, precizează că, drept urmare a cercetărilor efectuate de către o comisie desemnată în acest sens, nu exclude posibilitatea existenţei unei alte surse de aprindere, de exemplu „de natură electrică sau foc deschis”.
Rezultă deci că reclamanta nu face dovada stabilirii raportului de cauzalitate. Ba mai mult, din analiza raportului de expertiză rezultă că respectivul coş de fum era comun pentru ambele locuinţe (a asiguratului B. şi pârâtei S.) şi că nu s-a făcut nici o verificare cu privire la sobele şi sursa de foc în ceea ce priveşte familia B..
În ceea ce priveşte prejudiciul, reclamanta nu face dovada achitării acestuia către asigurat, condiţie prevăzută de Legea nr. 136/1995 modificată, pentru a opera subrogarea în dreptul la acţiune al victimei evenimentului.
O dată cu aceasta au fost depuse şi următoarele înscrisuri: adresa Parchet Judecătoria Buhuşi nr. 1039/P/2008, contract de împrumut nr. 1513/15.12.1992, proces verbal nr. 2167/18.02.1993, raport de expertiză tehnică.
La termenul din 08.02.2011, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţii ridicate de pârâta C. M. prin întâmpinare,respectiv excepţia lipsei calităţii de reprezentant a sucursalei SC A.SA Bacău,a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C. M. şi caracterul civil al cauzei.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele.
În temeiul art.137 C.P.Civilă” instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau în parte, cercetarea fondului.”
Potrivit art. 1432 din Lg. 31/1990 consiliul de administratie, prin presedintele sau, reprezinta societatea în raport cu tertii si în justitie. Potrivit art. 45 reprezentantii societatii, ca si conducatorii sucursalelor, sunt obligati sa depuna la registrul comertului semnaturile lor în termen de 15 zile de la alegere, înscrierea în registru a mentiunilor privind desemnarea unui nou reprezentant fiind ceruta tocmai pentru a se asigura opozabilitatea fata de terti.
Potrivit art.43 din Legea nr.31/1990 sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale, având un patrimoniu propriu, un scop de sine stătător şi organe proprii de conducere, precum şi o anumită autonomie faţă de societatea mamă.
În virtutea caracteristicilor lor şi a actelor constitutive sau regulamentelor de organizare, sucursalele pot avea anumite drepturi de reprezentare în raporturile cu terţii, în virtutea unei delegări de atribuţii de reprezentare date de directorul societăţii mamă. Această delegare şi limitele ei trebuie să rezulte fie din actul constitutiv, fie dintr-un mandat dat separat.
Ca atare, capacitate de folosinţă şi de exerciţiu are societatea mamă, ca persoană juridică, iar aceasta poate delega exerciţiul drepturilor reprezentanţilor sucursalelor, pentru exerciţiul şi apărarea drepturilor şi intereselor acestora implicit ale persoanei juridice – societatea mamă.
Cum capacitatea procesuală ţine de capacitatea de exerciţiu, acţiunea trebuie formulată de societatea mamă, ca entitate cu personalitate juridică.
În cauza de faţă,deşi reclamant este SC A.SA Bucureşti reprezentată prin director general R.M.,acţiunea este semnată de F. M.,directorul sucursalei Bacău a acestei societăţi.Însă o dată cu depunerea acestei acţiuni nu s-a depus nici un document prin care să se ateste că sucursala prin reprezentantul său are dreptul de a promova prezenta acţiune.
Or,semnarea şi depunerea unei acţiuni în justiţie reprezintă un act de dispoziţie.Aşa după cum am arătat sucursala nu are personalitate juridică.Aşa fiind,în lipsa unui mandat special nu se poate angaja rerezentarea societăţii mamă.
La termenul din 08.02.2011 consilierul juridic al sucursalei a depus un înscris prin care se arată că societatea mamă îşi însuşeşte prezenta acţiune.
Pentru a avea putere juridică acest înscris trebuia să emane de la directorul general al societăţii,de la preşedintele consiliului de aministraţie,adică de la o persoană care are atribuţia de a reprezenta persoana juridică în relaţia cu terţii.
Or,respectivul înscris este semnat de A. I.,în calitate de coordonator Serviciu Contencios.Mai mult,ştampila de pe înscris aparţine Departamentului Juridic şi nu este nici datat.Prin urmare nici acest document nu este semnat de o persoană care să reprezinte în mod legal şi statutar societatea.
În ceea ce priveşte celelalte excepţii instanţa consideră că nu mai este necesar să le analizeze.
Faţă de considerentele de mai sus,instanţa va admite excepţie lipsei calităţii de reprezentant a sucursalei SC A. SA Bacău şi va anula cerere ca fiind introdusă de o persoană fără calitate de reprezentant.
Red. A.N.T.- 10.02.2011
