Stabilirea şi în sarcina reclamantei a obligaţiei de plată a TVA pentru comisionul dat de cele două care au calculat şi vărsat TVA la valoarea integrală amăsrfurilor, echivalează cu o dublare a plăţii TVA, ceea ce este inadmisibil.
Reclamanta Asociaţia Patronală “X” Bucureşti a solicitat anularea deciziei nr. 802/1997 a Ministerului Finanţelor, a procesului-verbal încheiat de Garda Financiară şi exonerarea de plata unei sume de bani.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin actul de control s-a reţinut că datorează bugetului de stat o sumă de bani pentru că se face vinovată de necalcularea, neevidenţierea şi nevirarea la buget a TVA aferentă unor activităţi de intermediere desfăşurate în anii 1994 şi 1996. Se susţine că nu datorează această sumă pentru faptul că activităţile desfăşurate şi pentru care s-a apreciat că datorează TVA nu pot fi incluse în categoria prestaţiilor de servicii. Prin activitatea sa nu a urmărit obţinerea unui profit, ci a acţionat ca mandatară a unor societăţi comerciale.
De asemenea, mai arată că potrivit H.G. nr. 809/1995 şi 1178/1996 pentru operaţiunile realizate pe bază de contract de asociere, drepturile şi obligaţiile referitoare la TVA revin agentului economic care conduce evidenta contabilă, taxele fiind achitate.
Prin sentinţa civilă nr. 888/1997 s-a admis acţiunea şi s-a dispus anularea deciziei nr. 802/1997 şi a procesului-verbal.
Prin decizia civilă nr. 2484/1998 Curtea Supremă de Justiţie a admis recursurile declarate de pârâţi, a casat sentinţa cu trimitere spre rejudecare.
Prin această decizie s-a stabilit că raporturile juridice dintre reclamantă şi cele două societăţi au fost de natură comisionară şi nu de contracte de asociere, cum greşit a reţinut instanţa de fond.
Curtea de Apel fiind reinvestită cu soluţionarea cauzei a dispus efectuarea unei expertize.
Prin sentinţa civilă nr. 1385/1999 s-a admis acţiunea şi s-a desfiinţat decizia nr. 802/1997 a Ministerului Finanţelor şi a procesului verbal întocmit de Garda Financiară, fiind exonerată reclamanta de plata sumei de 100.750.823 lei.
S-a reţinut că sumele de bani cedate de cele două societăţi comerciale reclamantei pentru operaţiunile de intermediere efectuate se regăsesc în valoarea mărfurilor pentru care cele două societăţi au calculat şi vărsat la buget TVA integral.
Stabilirea şi în sarcina reclamantei, prin procesul verbal a obligaţiilor de plata TVA pentru comisionul dat de cele două societăţi care au calculat TVA la valoarea integrală a mărfurilor, echivalează cu o dublare a plăţii TVA.
Sentinţa a rămas definitivă prin nerecurare. (Judecator Apostol Filofteia)
(Secţia Administrativ, sentinţa civilă nr. 1385/1999)
