– Codul de procedură civilă: art. 244 alin. (1)
– Legea nr. 188/1999: art. 86 alin. (2), art. 94 alin. (1) lit. m)
Potrivit art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999, raportul de serviciu al funcţionarului public se suspendă de drept dacă s-a dispus trimiterea în judecată penală a
acestuia pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile la care se referă art. 54 lit. h) din aceeaşi lege, de unde se desprinde concluzia că legiuitorul a înţeles să se raporteze numai la un demers procedural, şi nu la rezultatul obţinut după exercitarea acestuia.
în condiţiile în care cerinţele impuse de art. 94 alin. (1) lit. m) nu depind în niciun mod de finalizarea procesului penal, se apreciază că judecata cererii de anulare a actului administrativ emis nu depinde de pronunţarea instanţei penale, aşa încât nu sunt incidente prevederile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ.
în condiţiile în care cerinţele impuse de art. 94 alin. (1) lit. m) nu depind în niciun mod de finalizarea procesului penal, se apreciază că judecata cererii de anulare a actului administrativ emis nu depinde de pronunţarea instanţei penale, aşa încât nu sunt incidente prevederile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ.
(Decizia nr. 64/RC din 13 ianuarie 2010)
Prin cererea înregistrată la 14 iulie 2009 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul V.S. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj pentru a se dispune anularea deciziei nr. 1238 emisă de pârâtă la 7 iulie 2008.
în motivare, s-a arătat că decizia este nelegală şi netemeinică, întrucât în cazierul acestuia nu figurează inclusă nicio faptă penală şi se bucură de prezumţia de nevinovăţie consacrată de dispoziţiile constituţionale şi de art. 6 din Convenţie. Astfel, s-a mai arătat şi că trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice nu poate produce efectele la care s-a oprit actul contestat, câtă vreme nu există o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare.
în cauză, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus strămutarea judecării pricinii şi astfel s-a format dosarul aflat pe rolul Tribunalului Argeş, dosar în care, la 9 octombrie 2009 s-a luat măsura suspendării judecăţii în baza art. 244 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pe rolul Judecătoriei Craiova se află o cauză penală de care depinde soluţionarea prezentei pricini.
împotriva hotărârii de suspendare a formulat recurs pârâta, reprezentată de DGFP Argeş, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., în dezvoltarea cărora a arătat următoarele:
– în mod greşit au fost aplicate dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ., dispoziţii neincidente în cauză, întrucât soluţionarea dosarului penal nu aduce atingere condiţiilor de valabilitate ale deciziei atacate, decizie prin care s-a constatat suspendarea de drept a raportului de muncă;
– tot în mod greşit instanţa a dispus suspendarea până când hotărârea avută în vedere va deveni irevocabilă, ceea ce poate duce la o tergiversare nejustificată a cauzei, întrucât în dosarul penal sunt trimise în judecată 38 de persoane şi încă nu s-a început administrarea de probe.
Examinând criticile formulate, s-a constatat că ele sunt fondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Prin decizia ce face obiectul cenzurii în prezenta cauză s-a suspendat raportul de serviciu al reclamantului-intimat în temeiul art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 şi art. 86 alin. (2) din acelaşi act normativ, reţinând că s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2481 C. pen., raportat la art. 248 C. pen.
Cauza penală la care s-a raportat judecătorul fondului de administrativ se află pe rolul Judecătoriei Craiova şi printre inculpaţii trimişi în judecată se numără şi reclamantul V.S., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.
Potrivit art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999, raportul de serviciu al funcţionarului public se suspendă de drept dacă s-a dispus trimiterea în judecată penală a acestuia pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile la care se referă art. 54 lit. h) din aceeaşi lege. Printre aceste infracţiuni se numără şi cele la care se referă art. 2481 C. pen.
Din modul de redactare a acestor dispoziţii legale rezultă că legiuitorul a înţeles să se raporteze numai la un demers procedural, şi nu la rezultatul obţinut după exercitarea acestuia.
Finalizarea judecăţii penale are recunoscute alte consecinţe pentru ale cărui raporturi de serviciu au fost suspendate, consecinţe însă lipsite de relevanţă în prezenta cauză.
Pentru toate aceste considerente, reţinând că judecata prezentei pricini nu depinde de modul de soluţionare a dosarului nr. 17942/215/2009, se apreciază că recursul este fondat şi, în baza art. 312 alin. (2) C. pr. civ., urmează a fi admis, casată încheierea din 9 octombrie 2009 şi trimisă cauza pentru continuarea judecăţii.
