– Legea nr. 9/1998: art. 8 pct. 2
– H.G. nr. 1643/2004: art. 34 lit. h)
în baza Legii nr. 187/1945, autorului reclamanţilor i-au fost acordate 5 ha teren arabil pentru care s-a formulat cerere de reconstituire a dreptidui de proprietate conform Legii nr. 169/1997.
Statid român nu poate fi obligat de două ori la despăgubirea unei persoane, or, în speţă, în baza Legii nr. 187/1945 s-au acordat persoanei strămutate 5 ha teren arabil; chiar dacă scopul legii nu era strict legat de despăgubirea persoanelor strămutate, nu se poate afirma totala lipsă de legătură între situaţia autondui reclamanţilor de strămutat şi aplicabilitatea legii privind reforma agrară. Dacă autond reclamanţilor ar fi primit teren la recolonizare ele nu ar mai fi putut beneficia de dispoziţiile legii privind reforma agrară, cele două forme de împroprietărire fiind alternative.
(Decizia nr. 1715 din 22.06.2009, Secţia a VIH-a administrativ şi fiscal)
Prin sentinţa civilă nr. 119/19.02.2009, Tribunalul Ialomiţa a admis acţiunea formulată de reclamanţii P.M., P.P. şi P E. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a dispus anularea deciziei nr. 1728/2008 şi a validat hotărârea nr. 271/08.12.2005 emisă de Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul prefecturii Ialomiţa.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în mod greşit s-a invalidat hotărârea menţionată pe motiv că autorul reclamanţilor ar fi obţinut teren în urma reformei agrare întrucât aşa cum rezultă din art. 2 din Legea nr. 187/1945 privind reforma agrară, scopul acestei legi nu are nicio legătură cu împroprietărirea persoanelor strămutate ca urmare a tratatului cu Bulgaria. în plus, se afirmă că despăgubirile acordate de Legea nr. 9/1998 nu reprezintă valoarea suprafeţei de 5 ha teren, ci a casei de locuit şi a terenului aferent.
împotriva sentinţei a declarat recurs Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
în motivarea recursului se arată că singurul act oficial privind bunurile abandonate Statului Bulgar este o situaţie de avere imobiliară. De asemenea, se afirmă că în baza Legii nr. 187/1945 autorului reclamanţilor i-au fost acordate 5 ha teren arabil pentru care s-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr. 169/1997.
Pârâţii au formulat întâmpinare în care arată că scopul Legii nr. 187/1945 nu se referă la împroprietărirea persoanelor strămutate din Bulgaria. Prin hotărârea invalidată nu s-au acordat despăgubiri pentru cele 5 ha teren obţinute în urma Legii agrare.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea constată că recursul este fondat.
Statul român nu poate fi obligat de două ori la despăgubirea unei persoane, or, în speţă, în baza Legii nr. 187/1945 s-au acordat persoanei strămutate 5 ha teren arabil; chiar dacă scopul legii nu era strict legat de despăgubirea persoanelor strămutate nu se poate afirma totala lipsă de legătură între situaţia autorului reclamanţilor de strămutat şi aplicabilitatea legii privind reforma agrară. Dacă autorul reclamanţilor ar fi primit teren la recolonizare ele nu ar mai fi putut beneficia de dispoziţiile legii privind reforma agrară cele două forme de împroprietărire fiind alternativă.
Faţă de aceste considerente, Curtea constată că în mod corect pârâta a invalidat hotărârea atacată şi a impus ca din despăgubiri să se scadă valoarea bunurilor primite cu titlu gratuit de la Statul român în urma strămutării.
Ca urmare, Curtea va admite recursul şi va modifica sentinţa în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.
