– Legea nr. 188/1999: art. 29 alin. 1 lit. c) şi d), art. 31
– O.U.G. nr. 92/2004
– O.U.G. nr. 6/2007
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale, în condiţiile în care nu se poate aprecia asupra existenţei unei baze legale pentru calcularea (cuantificarea) şi acordarea suplimentului postului şi a suplimentului gradului, Curtea reţine că acordarea acestor drepturi presupune stabilirea unor criterii de conformitate, în baza cărora să se poată stabili modalitatea de acordare a acestor drepturi.
Stabilirea acestor criterii nu poate fi realizată decât prin emiterea unui act normativ de către legiuitor ori prin adoptarea unor hotărâri de guvem în executarea dispoziţiilor art. 29 alin. 1 lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999.
în acest sens, prin Decizia nr. 820/2008 a , s-a reţinut că instanţele judecătoreşti nu au competenţa să analizeze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerându-le discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în sensul că nu au competenţa de a se substitui legiuitorului sau executorului în privinţa acordării efective a unui drept prevăzut de lege care însă nu poate fi exercitat efectiv.
(Decizia nr. 1864 din 05.10.2009, Secţia a VUI-a administrativ şi fiscal)
Prin sentinţa civilă nr. 367/29.01.2009 pronunţată în dosarul nr. 44434/372008 de către Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta P.M. în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei sumele reprezentând suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada
01.01.2004 – 18.12,2007 în raport de perioada în care reclamanta a exercitat funcţia publică, actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului la data plăţii efective.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că drepturile solicitate au fost prevăzute de dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 188/1999, care ulterior au fost suspendate pe perioada 2004-2006, conform O.U.G. nr. 92/2004.
A mai reţinut instanţa că drepturile salariale solicitate reprezintă un drept câştigat, derivat dintr-un raport de muncă, iar suspendarea acordării acestuia nu echivalează cu stingerea dreptului.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
în motivarea recursului formulat, recurenta pârâtă a susţinut în esenţă că, având în vedere că în bugetul de venituri şi cheltuieli nu există prevedere bugetară pentru acordarea celor două suplimente solicitate şi că nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită, nu a putut efectua acordarea acestor drepturi salariale.
în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. pr. civ.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul disp. art. 3041 C. pr. civ., Curtea constată că recursul formulat în cauză este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 29 alin. 1 lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999 (devenit art. 31 în forma republicată), pentru activitatea desfăşurată funcţionarii publici au dreptul la un salariu
compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului şi
suplimentul gradului.
Prin dispoziţiile O.U.G. nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale pentru anul 2005 aprobată prin Legea nr. 76/
2005 şi prin O G. nr. 2/2006, privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, aprobată prin Legea nr. 416/
2006 s-a dispus suspendarea prevederilor referitoare la suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Conform art. 3 din O G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a
drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici, până la intrarea în
vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor
publici, precum şi creşterile salariale care se aprobă funcţionarilor publici în anul 2007 „gestiunea sistemului de salarizare a funcţionarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite”.
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziţii legale, în condiţiile în care nu se poate aprecia asupra existenţei unei baze legale pentru calcularea (cuantificarea) şi acordarea suplimentului postului şi a suplimentului gradului, Curtea reţine că acordarea acestor drepturi presupune stabilirea unor criterii de conformitate, în baza cărora să se poată stabili modalitatea de acordarea a acestor drepturi.
Stabilirea acestor criterii nu poate fi realizată decât prin emiterea unui act normativ de către legiuitor ori prin adoptarea unor hotărâri de guvern în executarea dispoziţiilor art. 29 alin. 1 lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999.
în acest sens, prin Decizia nr. 820/2008 a Curţii Constituţionale, s-a reţinut că instanţele judecătoreşti nu au competenţa să analizeze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerându-le discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, în sensul că nu au competenţa de a se substitui legiuitorului sau executorului în privinţa acordării efective a unui drept prevăzut de lege care însă nu poate fi exercitat efectiv.
Astfel fiind, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 şi 3 C. pr. civ., va admite recursul formulat, va modifica sentinţa recurată, iar pe fondul cauzei va respinge cererea de chemare în judecată.
