Suspendarea judecăţii cauzei pentru lipsa nejustificată a părţilor.Caracter imperativ. Îndeplinirea condiţiilor legale.
-art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă
Notele scrise sunt înregistrate la instanţă în ziua judecăţii, ceea ce semnifică prezenţa efectivă a reclamantei la proces în sensul preocupării acesteia pentru continuarea cursului judecăţii.
Faptul că la strigarea efectivă a pricinii, aceasta nu s-a aflat nemijlocit în sala de şedinţă nu echivalează cu ipoteza prevăzută de art.242 pct.2 cod pr.civ.mai sus citată, fiindcă raţiunea acestei dispoziţii legale este aceea de a respecta principiile disponibilităţii şi contradictorialităţii şi dreptul la apărare al părţilor, care guvernează procesul civil şi care împiedică instanţa de judecată să procedeze la judecata cauzei în lipsa părţilor în condiţiile în care niciuna nu a cerut soluţionarea în lipsă.
Faptul că la strigarea efectivă a pricinii, aceasta nu s-a aflat nemijlocit în sala de şedinţă nu echivalează cu ipoteza prevăzută de art.242 pct.2 cod pr.civ.mai sus citată, fiindcă raţiunea acestei dispoziţii legale este aceea de a respecta principiile disponibilităţii şi contradictorialităţii şi dreptul la apărare al părţilor, care guvernează procesul civil şi care împiedică instanţa de judecată să procedeze la judecata cauzei în lipsa părţilor în condiţiile în care niciuna nu a cerut soluţionarea în lipsă.
Deşi notele scrise exprimând poziţia procesuală a reclamantei faţă de excepţiile opuse în apărare de pârâţi existau în dosar la strigarea pricinii, în încheierea de şedinţă nu este menţionată depunerea acestora prin compartimentul de registratură, iar instanţa nu le-a luat în examinare, ceea ce semnifică lipsa sa de preocupare pentru stadiul judecăţii şi aplicarea formală a dispoziţiilor referitoare la suspendare doar ca efect al absenţei fizice a părţilor ori a reprezentanţilor lor, la apelul nominal făcut de grefierul de şedinţă.
Deşi notele scrise exprimând poziţia procesuală a reclamantei faţă de excepţiile opuse în apărare de pârâţi existau în dosar la strigarea pricinii, în încheierea de şedinţă nu este menţionată depunerea acestora prin compartimentul de registratură, iar instanţa nu le-a luat în examinare, ceea ce semnifică lipsa sa de preocupare pentru stadiul judecăţii şi aplicarea formală a dispoziţiilor referitoare la suspendare doar ca efect al absenţei fizice a părţilor ori a reprezentanţilor lor, la apelul nominal făcut de grefierul de şedinţă.
Această modalitate de aplicare a normelor imperative ale art.242 pct.2 cod pr.civ. este contrară voinţei legiuitorului care nu înfăţişarea fizică a părţilor a avut-o în vedere la edictarea textului legal ci conduita lor procesuală, constând în preocuparea efectivă pentru cursul judecăţii, sancţionând cu întreruperea acestuia prin suspendare, tocmai lipsa de diligenţă şi de atitudine pentru continuarea procesului.
Această modalitate de aplicare a normelor imperative ale art.242 pct.2 cod pr.civ. este contrară voinţei legiuitorului care nu înfăţişarea fizică a părţilor a avut-o în vedere la edictarea textului legal ci conduita lor procesuală, constând în preocuparea efectivă pentru cursul judecăţii, sancţionând cu întreruperea acestuia prin suspendare, tocmai lipsa de diligenţă şi de atitudine pentru continuarea procesului.
(decizia nr.451 din data de 2 martie 2011 a Secţiei de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a Curţii de Apel Ploieşti)
Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului reclamanta N. R. R,, calitate de fostă salariată a Casei de Cultură în funcţia de referent, a chemat în judecată pârâtele Primăria Municipiului -prin primar-şi Consiliul Local al Municipiului, solicitând în contradictoriu cu aceştia să se dispună: anularea Hotărârii Consiliului Local nr. 134/2010, prin care la art. 8 s-a hotărât desfiinţarea Casei de Cultură; anularea Hotărârii Consiliului Local nr. 137/2010 prin care la art. 4 s-a aprobat organigrama şi statul de funcţii al Teatrului Municipal ; anularea preavizului nr. 223 din data de 4 august 2004; anularea dispoziţiei de desfacere a contractului de muncă nr. 263 din 01.09.2010;reintegrarea pe postul deţinut anterior desfacerii contractului individual de muncă; plata drepturilor salariale şi a drepturilor băneşti stabilite prin Contractul Colectiv de Muncă, art. 16 şi 27 de la data desfacerii contractului individual de Muncă şi până la reintegrarea sa efectivă; plata drepturilor restante prevăzute de art. 31 pct.12 şi pct. 15 lit. b din Contractul Colectiv de Muncă; restituirea reţinerii de 25% din salariul lunar, aplicată cu 1 iulie 2010, stabilită prin ordonanţă de urgenţă, precum şi restituirea reţinerii de 25% din drepturile de concediu de odihnă pe anul 2010.
În dovedirea cererii reclamanta a depus înscrisuri.
Cauza a primit termen de judecată la 21 octombrie 2010, când, s-a încuviinţat cererea de amânare a cauzei formulată de reclamantă, pentru a lua cunoştinţă de întâmpinarea formulată de pârâţi şi în care au fost invocate excepţia necompetenţei materiale a tribunalului-Secţia Civilă, cu privire la soluţionarea capetelor de cerere privind anularea HCL nr. 134/2010 şi 137/2010, precum şi excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Primarului Municipiului şi a Consiliului Local, primind un nou termen de judecată la 4 noiembrie 2010.
Pentru acest termen de judecată reclamanta a formulat concluzii scrise.
Tribunalul prin încheierea de şedinţă din data de 4 noiembrie 2010 în baza disp. art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, a suspendat judecata cauzei, pentru lipsa nejustificată a părţilor.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta, care susţine că la termenul din 4 noiembrie 2010 instanţa trebuia să pună în discuţia părţilor excepţiile ridicate de pârâţi iar nu să suspende judecata.
Recurenta a susţinut că starea sa de sănătate nu i-a permis să rămână în sala de judecată până la strigarea dosarului nr.4770/120/2010, motiv pentru care a depus la arhiva instanţei note scrise, în care şi-a prezentat poziţia cu privire la excepţiile ridicate . Precizează de asemenea, că notele scrise au fost depuse sub semnătură de primire, fiind preluate şi comunicate instanţei de către funcţionarii de la arhivă chiar înainte de începerea şedinţei de judecată .
Pentru că din încheierea de şedinţă criticată nu rezultă că instanţa a luat cunoştinţă despre aceste note scrise, recurenta consideră că suspendarea cauzei, pentru absenţa sa este o măsură nelegală, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii şi trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
Curtea, verificând încheierea recurată în raport de criticile formulate de recurenta-reclamantă, de dispoziţiile legale incidente în cauză şi de mijloacele de probă administrate dar şi sub toate aspectele, astfel cum prevede art.3041 Cod procedură civilă, a constatat că este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Norma juridică din art.242 pct.2 cod pr.civ. referitoare la suspendarea voluntară determinată de lipsa părţilor, are caracter imperativ iar nu facultativ şi drept urmare, obligă instanţa de judecată să dispună suspendarea judecăţii dacă niciuna dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii şi nu s-a cerut judecarea în lipsă, conform art.242 alin.2 din acelaşi cod.
Dacă la judecată se înfăţişează cel puţin o parte, instanţa nu va mai dispune suspendarea judecăţii pe acest temei, ci în condiţiile art.152 cod pr.civ. va păşi la judecată, pronunţându-se pe temeiul dovezilor administrate şi analizând eventualele excepţii sau mijloace de apărare invocate.
La termenul de judecată din 4 noiembrie 2010 când a fost pronunţată încheierea recurată reclamanta N. R.R. a formulat şi depus la dosar note scrise la care a ataşat înscrisuri prin intermediul cărora a răspuns motivat excepţiilor invocate prin întâmpinare la termenul anterior de partea adversă, solicitând respingerea acestora.
Notele scrise sunt înregistrate la instanţă şi datate 4 noiembrie 2010, ceea ce semnifică prezenţa efectivă a reclamantei la proces în sensul preocupării acesteia pentru continuarea cursului judecăţii.
Exprimarea în scris, de către reclamantă, a poziţiei sale faţă de excepţiile invocate prin întâmpinare şi care a constituit motivul exclusiv ce a impus amânarea judecăţii de la termenul anterior din 21 octombrie 2010 la cel din 4 noiembrie 2010, nu înseamnă lipsa părţii de la strigarea pricinii, astfel încât art.242 pct.2 cod pr.civ.să fie aplicabil, ceea ce atrage cazul de casare prev.de art.304 pct.5 din acelaşi cod şi a impus admiterea recursului conform art.312(1) cod pr.civ, casarea încheierii de suspendare a judecăţii din 4 noiembrie 2010, cu consecinţa trimiterii cauzei pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă de fond.
