– O.U.G. nr. 195/2002: art. 109 alin. 1
Fapta constatată direct de către agentul constatator în baza prevederilor art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată este probată cu ajutorul prezumţiei de
legalitate şi de temeinicie de care se bucură procesul verbal, ca act administrativ (prezumţia de legalitate a actului administrativ înseamnă că actul a fost emis cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege şi este asociată cu prezumţia de autenticitate – actul emană în mod real de la cine se supune că emană şi cu prezumţia de veridicitate – actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
(Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 8/2008, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 3581 din 10.10.2008 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a admis plângerea contravenţională formulată de petentul M.I.R. ca fiind întemeiată şi în consecinţă şi s-a dispus anularea procesului-verbal de contravenţie seria PCA nr. 3668265 încheiat la 09.02.2008 de Inspectoratul de Poliţie judeţean Bistriţa-Năsăud -Serviciul Poliţiei Rutiere Bistriţa şi a măsurilor complementare dispuse, ca netemeinice. A fost exonerat petentul de plata amenzii contravenţionale în cuantum de 200 lei, aplicată prin procesul – verbal de contravenţie atacat.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs organul constatator.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât şi sub toate aspectele potrivit disp. art. 3041 C. pr. civ., tribunalul constată că instanţa de fond a aplicat cu prea mare uşurinţă principiul prezumţiei de nevinovăţie consacrat de art. 6 par. 2 din Convenţia europeană a drepturilor omului ratificată prin Legea nr. 30/1994.
însăşi, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc şi operează cu ajutorul prezumţiilor şi că, în principiu, Convenţia nu interzice aceasta, dar obligă statele să nu depăşească o anumită limită (cauza Anghel c. României din 4.10.2007).
în cauză, fapta constatată direct de către agentul constatator în baza prevederilor art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, este probată cu ajutorul prezumţiei de legalitate şi de temeinicie de care se bucură procesul verbal, ca act administrativ (prezumţia de legalitate a actului administrativ înseamnă că actul a fost emis cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege şi este asociată cu prezumţia de autenticitate – actul emană în mod real de la cine se supune că emană şi cu prezumţia de veridicitate – actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Aşadar, în prezenta cauză, operează prezumţia de vinovăţie şi ca atare revenea petentei sarcina probei în dovedirea nevinovăţiei sale, ceea ce nu a făcut şi ca atare nu se poate reţine, aşa cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond, că s-ar fi încălcat principiul prev. de art. 6 alin. 2 din Convenţie.
Faţă de aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 şi 3 C. pr. civ., se va modifica sentinţa atacată în sensul că se va respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată în cauză (judecător Ursu llie).
