– O.G. nr. 9/2000
Contravaloarea facturilor care a stat la baza pretenţiilor reclamantei este susţinută de devizele de reparaţii, nefiind vorba despre lucrări efectuate în plus pentru înlăturarea unor deficienţe ale autoturismului aparţinând pârâtei C.M.P. produse anterior accidentului.
(Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 613/2009,
nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 3543 din 09.06.2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta SC R. SRL în contradictoriu cu pârâta C.M.P. şi în consecinţă, a fost obligată pârâta C.M.P. să plătească reclamantei suma de 4.468,68 lei contravaloare piese şi manoperă, plus dobânzi legale calculate conform
O.G. nr. 9/2000 de la data scadenţei 22.12.2007 şi până la data plăţii efective.
împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate, precum şi sub toate aspectele potrivit disp. art. 3041 C. pr. civ., tribunalul constată că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, făcând o apreciere corectă a probelor administrate în cauză şi o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor legale în materie.
Astfel, la data de 20.10.2007 autoturismul condus de B.S.M. pe raza loc. Viile Tecii s-a angajat în depăşirea autoturismului marca Citroen cu nr. de înmatriculare BN (…) condus de numitul C.M.F., fără să se asigure şi să observe că acesta era angajat regulamentar pentru a efectua un viraj spre stânga pentru a intra în curte locuinţei sale, astfel că cele două autovehicule au colizionat rezultând avariile descrise în procesul verbal seria AX nr. 071296/20.10.2007, vinovată de producerea accidentului fiind recurenta. Aceasta nu a negat în faţa instanţei de fond vinovăţia, ci a susţinut doar că se impuneau a fi evaluate doar avariile produse din culpa sa.
Raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză a avut ca obiective stabilirea daunelor produse cu ocazia accidentului din data de 20.10.2007 şi a contravalorii reparaţilor, concluziile expertului fiind acelea că toate reparaţiile consemnate în devize şi manopera aferentă au fost necesare pentru înlăturarea avariilor cauzate de accidentul produs la data menţionată anterior, nefiind îndoieli nici cu privire la preţurile practicate de atelierul de reparaţii asupra pieselor înlocuite şi manoperei.
Aşa fiind, contravaloarea facturilor care a stat la baza pretenţiilor reclamantei este susţinută de devizele de reparaţii, nefiind vorba despre lucrări efectuate în plus pentru înlăturarea unor deficienţe ale autoturismului aparţinând pârâtei C.M.P. produse anterior accidentului.
în mod corect prima instanţă a reţinut că societatea asiguratoare trebuia să achite suma de 13.461 lei, întrucât aceasta reprezenta limita maximă de despăgubire ce se putea acorda conform prevederilor art. 49, 54, 59 şi 60 din Ordinul CSA nr. 113113/2006 în vigoare la data producerii accidentului, întrucât Ordinul nr. 11/
2.10.2007 menţiona la art. 1 că normele privind asigurarea de răspundere civilă obligatorie se pun în aplicare începând cu data de 1.01.2008. Aşadar prima instanţă nu a invocat în considerentele hotărârii dispoziţiile legale abrogate aşa cum a susţinut recurenta.
Pe de altă parte, suma la care a fost obligată pârâta C.M.P. şi apoi chemata în garanţie reprezintă diferenţa dintre contravaloarea facturilor emise de reclamantă 17.691,68 lei şi suma de 13.223 lei achitată de societatea asiguratoare prin ordinul de plată nr. 34/25.01.2008 cei 238 lei contestaţi de recurentă reprezentând suma plătită în data de 5.12.2007 pârâtei C.M.P. şi reprezentând contravaloarea remorcării autoturismului şi care fusese achitată în data de 26.10.2006 de C.F. societăţii prestatoare a acestui serviciu. Era normal ca societatea asiguratoare să despăgubească proprietarul şi cu această sumă, care în final să fie suportată de persoana vinovată de producerea accidentului câtă vreme unul dintre principiile răspunderii civile delictuale este şi acela al acoperirii integrale a prejudiciului.
Aşa fiind, tribunalul văzând că nu sunt alte temeiuri de casare ori modificare a hotărârii atacate prin prisma disp. art. 3041 C. pr. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, nefiind incident niciunul din motivele de recurs prev. de art. 304 C. pr. civ (judecător Unul Diana Emiliana).
