– Legea nr. 554/2004;
– Cod procedură civilă: art. 581.
Având în vedere faptul că reclamantul a solicitat suspendarea executării unui act administrativ, acţiunea formulată de către acesta ar fi admisibilă doar pe calea prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar nu şi pe calea ordonanţei preşedinţiale, prevăzută de art. 581 C. pr. civ.
Aceasta întrucât soluţionarea fondului litigiului dintre părţi, respectiv anularea actului administrativ a cărei suspendare a executării se solicită, este de competenţa instanţei de administrativ, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004, iar art. 14 din această lege prevede care sunt condiţiile în care instanţa poate dispune suspendarea executării unui astfel de act.
Prin urmare, cererea de suspendare a executării unui act administrativ, ca măsură provizorie, nu poate fi soluţionată într-o altă procedură judiciară decât cea prevăzută pentru soluţionarea fondului litigiului dintre părţi, astfel încât aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 581 C. pr. civ., fiind condiţionată de natura fondului litigiului, nu este aplicabilă în speţă.
(Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 156 din 14 august 2009, pronunţată în dosarul nr. 875/39/2009)
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava sub nr. 875/39/2009 din 8 iulie 2009, reclamantul Ş.T.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., ca pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună suspendarea executării Ordinului M.A.I. nr. S/ll/4182 din 19 iunie 2009, emis de pârât, privind încetarea raporturilor sale de serviciu cu Inspectoratul de Poliţie al judeţului Suceava, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 840/39/2009, precum şi repunerea în situaţia anterioară a raporturilor sale de serviciu cu pârâtul M.A.I., în sensul reocupării postului său în cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Suceava (organ din structura pârâtului), până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 840/39/2009, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acţiunii, reclamantul a arătat următoarele: La data de 24 iunie 2009 a înaintat o petiţie pârâtei M.A.I. prin care solicita „revocarea temporară a Ordinul M.A.I. nr. S/11/4182 din 19 iunie 2009 până la soluţionarea legală a contestaţiei pe care a depus-o la Comisia Centrală de Expertiză Medicală şi Evaluare a Capacităţii de Muncă din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor”, iar la data de 6 iulie 2009, prin adresa nr. 206.018 din 3 iulie 2009, pârâtul i-a recomandat să se adreseze instanţei de contencios administrativ, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. I din Legea nr. 554/2004.
La data de 26 iunie 2009 a formulat acţiune în contencios administrativ (dosar nr. 840/39/2009) împotriva pârâtului M.A.I. şi alţii, unul dintre capetele de cerere fiind
anularea Ordinului M.A.I. nr. S/ll/4182 din 19 iunie 2009, şi a solicitat în subsidiar suspendarea executării acestui ordin până la pronunţarea instanţei de fond.
La data de 30 iunie 2009 s-a prezentat la angajatorul său şi a depus o copie după certificatul de grefă emis de Curtea de Apel Suceava nr. 840/39/2009 din 30 iunie 2009.
Cu acea ocazie, angajatorul i-a adus la cunoştinţă verbal conţinutul Ordinului M.A.I. nr. S/ll/4182 din 19 iunie 2009, i-a fost retrasă legitimaţia de serviciu şi i s-a adus la cunoştinţă pe bază de proces-verbal că raporturile acestuia de serviciu au încetat de la data de 27 mai 2009.
Astfel, a ajuns în situaţia în care un act administrativ de încetare a raporturilor sale de serviciu a fost pus în aplicare cu 28 de zile înainte de a-i fi comunicat, în-călcându-i-se în mod clar dreptul la apărare.
Ca urmare a celor arătate, în prezent i s-a desfăcut contractul de muncă şi nu realizează niciun lunar. în această situaţie, familia acestuia este în imposibilitate de a mai achita integral: debitele bancare lunare (în număr de trei), rata lunară la Casa de Ajutor Reciproc, cheltuielile privind utilităţile şi alte cheltuieli lunare inerente unui trai decent (hrană şi transport). Precizând că toate aceste cheltuieli totalizează peste 2.200 lei, în condiţiile în care venitul salariai al soţiei acestuia (singurul venit în prezent) nu depăşeşte 1.100 lei.
Totodată, consideră că, datorită acestor motive, este imperios necesară luarea unor măsuri urgente, respectiv suspendarea actului administrativ emis de pârâtă şi repunerea sa în situaţia anterioară până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. 840/39/2009, pentru a preveni acumularea necontrolată a debitelor neachitate şi a dobânzilor aferente.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, precum şi un „punct de vedere”, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării Ordinului M.A.I. nr. S/ll/4182 din 19 iunie 2009, ca fiind neîntemeiată.
în motivarea excepţiei invocate, pârâtul a arătat următoarele:
Reclamantul îşi întemeiază în drept acţiunea pe prevederile art. 581 C. pr. civ. referitor la procedura specială a ordonanţei preşedinţiale, solicitând suspendarea executării Ordinului M.A.I. nr. S/ll/4182 din 19 iunie 2009 şi repunerea în situaţia anterioară a raporturilor sale de serviciu cu pârâtul M.A.I., în sensul reocupării postului său în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Suceava (organ din structura pârâtului) până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 840/39/2009.
Potrivit dispoziţiilor art. 581 alin. 1 C. pr. civ., „instanţa de judecată va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Pârâtul face precizarea că instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu cererea reclamantului prin care solicită suspendarea şi anularea Ordinului M.A.I. nr. S/11/4182 din 19 iunie 2009, formulată în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004. Această cerere formează obiectul dosarului nr. 840/39/2009, ce se află pe rolul Curţii de Apel Suceava.
Având în vedere faptul că reclamantul are la îndemână, în materia contenciosului administrativ, prevederile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, de care a şi profitat, întrucât în cauza mai sus menţionată acesta a solicitat şi suspendarea executării
Ordinul M.A.I. nr. S/11/4182 din 19 iunie 2009, pârâtul apreciază că şi din acest punct de vedere cererea de ordonanţă preşedinţială apare ca fiind inadmisibilă.
Incidenţa dispoziţiilor art. 581 C. pr. civ. este condiţionată de natura pricinii. Astfel, judecarea fondului cauzei este de competenţa instanţelor de contencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 554/2004, fiind vorba despre anularea unui act administrativ.
Cererea de suspendare a executării unui act administrativ, ca măsură provizorie, nu poate fi soluţionată într-o altă procedură judiciară decât cea aplicabilă fondului litigiului.
Având în vedere că art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevede care sunt condiţiile în care instanţa poate dispune suspendarea unui act administrativ, reclamantul apreciază că cererea reclamantului formulată în temeiul art. 581 C. pr. civ., este inadmisibilă.
Mai arată pârâtul că, chiar dacă art. 28 din Legea nr. 554/2004 menţionează completarea prevederilor sale cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, aceasta priveşte numai acele dispoziţii procedurale pentru care nu este prevăzută o reglementare specială în Legea contenciosului administrativ.
Prin urmare, cererea de suspendare a executării unui act administrativ, ca măsură provizorie, nu poate fi soluţionată decât urmând aceeaşi procedură judiciară ca şi cea aplicabilă fondului litigiului, respectiv cea prevăzută de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 156 din 14 august 2009 a Curţii de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. 875/39/2009, s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi s-a respins, ca inadmisibilă, acţiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Având în vedere manifestarea de voinţă exprimată de către reclamantul Ş.T.N. prin acţiunea formulată şi menţinută la termenul de judecată din data de 14 august 2009, în sensul că acesta solicită suspendarea executării Ordinului M.A.I. nr. S/ll/4182 din data de 19 iunie 2009 pe cale de ordonanţă preşedinţială, în conformitate cu disp. art. 137 alin. 1 C. pr. civ., instanţa a deliberat cu prioritate cu privire la excepţia invocată de către pârât prin întâmpinare, respectiv cea a inadmisibilităţii acţiunii.
Astfel, potrivit disp. art. 581 alin. 1 C. pr. civ., „Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Potrivit disp. art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunţarea instanţei de fond. în cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.”
Având în vedere faptul că reclamantul a solicitat suspendarea executării unui act administrativ, iar art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevede care sunt condiţiile în care instanţa poate dispune suspendarea executării unui astfel de act, instanţa a apreciat că acţiunea formulată de reclamant ar fi admisibilă doar pe calea prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar nu şi pe calea ordonanţei preşedinţiale, prevăzută de art. 581 C. pr. civ.
Aceasta, întrucât soluţionarea fondului litigiului dintre părţi, respectiv anularea actului administrativ a cărei suspendare a executării se solicită, este de competenţa instanţei de contencios administrativ, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Or, în opinia instanţei, cererea de suspendare a executării unui act administrativ, ca măsură provizorie, nu poate fi soluţionată într-o altă procedură judiciară decât cea prevăzută pentru soluţionarea fondului litigiului dintre părţi, astfel încât aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 581 C. pr. civ., fiind condiţionată de natura fondului litigiului, nu este aplicabilă în speţă.
Prin urmare, cererea formulată de reclamant în cauza dedusă judecăţii, privind suspendarea executării unui act administrativ, este admisibilă doar prin aceeaşi procedură judiciară ca şi cea aplicabilă fondului litigiului, respectiv cea prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere faptul că prin acţiunea formulată reclamantul a arătat că solicită suspendarea executării Ordinului M.A.I nr. S/ll/4182 din 19 iunie 2009 pe cale de ordonanţă preşedinţială, iar la termenul de judecată din data de 14 august 2009, fiind întrebat, reclamantul a precizat acelaşi lucru, în sensul că a arătat că solicită suspendarea executării Ordinului M.A.I. nr. S/ll/4182 din 19 iunie 2009 pe cale de ordonanţă preşedinţială, instanţa a constatat că procedura judiciară aleasă de către reclamant este cea prevăzută de art. 581 C. pr. civ., apreciind că nu are posibilitatea de a o modifica din oficiu.
Aceasta cu atât mai mult cu cât procedura prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, precum şi cea prevăzută de art. 581 C. pr. civ., deşi sunt asemănătoare, nu sunt identice.
în consecinţă, constatând întemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de către pârât, instanţa a admis-o şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamant, apreciind-o ca fiind inadmisibilă pe calea ordonanţei preşedinţiale.
