– O.U.G. nr. 148/2005: art. 3;
– H.G. nr. 1025/2006: art. 6.
Definind naşterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia ori a mai multor copii vii, art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forţă superioară în aplicarea căruia a fost adoptat – O.U.G. nr. 148/2005 – şi încalcă principiul egalităţii de tratament între copiii proveniţi dintr-o sarcină simplă sau multiplă.
(Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de administrativ şi fiscal,
sentinţa nr. 63 din 16 martie 2009)
Prin acţiunea înregistrată la 15 septembrie 2008, reclamanta Ş.G. a solicitat anularea deciziei nr. 6681 din 17 decembrie 2007 emisă de pârâta Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie Botoşani şi obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei lunare în sumă de 800 RON pentru fiecare dintre minorii săi gemeni, născuţi la data de 17 decembrie 2007.
Reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 1025/2006 pe care s-a întemeiat decizia contestată şi, prin încheierea din data de 3 decembrie 2008, Tribunalul Botoşani a dispus sesizarea Curţii de Apel Suceava pentru soluţionarea excepţiei.
în motivarea excepţiei, s-a susţinut că dispoziţiile art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 1025/2006 nu sunt în concordanţă cu prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, potrivit cărora concediul şi indemnizaţia lunară se cuvin pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau, după caz, pentru primii trei copii.
H.G. nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.
Prin acest act normativ au fost definiţi beneficiarii şi situaţiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizaţie pentru creşterea copilului şi au fost prevăzute condiţiile şi procedurile de acordare a dreptului.
Normele metodologice prevăzute în art. 3 sunt însă în contradicţie cu dispoziţiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiţia stabilită pentru naştere, ca element de referinţă în acordarea indemnizaţiei lunare, creează o între persoanele aflate în situaţii identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.
Excepţia a fost găsită întemeiata şi a fost admisă pentru următoarele considerente:
Acordarea indemnizaţiei lunare a fost raportată prin art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005 la numărul copiilor născuţi, iar nu la numărul naşterilor, situaţie în care dispoziţiile art. 3 din Normele metodologice sunt nelegale. Aceasta pentru că, art. 6 trimiţând la dispoziţiile art. 1 alin. 1 din ordonanţă, care foloseşte sintagma „naşterea copilului”, apoi pe aceea de „creşterea copilului”, forma de singular folosită exclude posibilitatea de a extinde prin normele metodologice, definiţia naşterii. Aceasta cu atât mai mult cu cât sensul comun al termenului de „naştere” este, conform DEX, acela de a aduce pe lume o fiinţă. Aşadar, definind naşterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 3 din H.G. nr. 1025/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forţă superioară în aplicarea căruia a fost adoptat şi încalcă principiul egalităţii de tratament între copiii proveniţi dintr-o sarcină simplă sau multiplă.
Faţă de titlul şi obiectul de reglementare al actului administrativ contestat, a fost respinsă şi susţinerea recurentului că indemnizaţia lunară nu reprezintă o măsură de protecţie a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din ordonanţa de urgenţă şi nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecţie socială.
