– Legea nr. 130/1996,
– Codul muncii, art.243
– Codul civil, art.969, art. 998
Odată ce suplimentările băneşti au fost incluse in salariul de bază, orice pretenţii ulterioare pentru plata în mod distinct, separat de salariul de bază, a acestor adaosuri sunt neîntemeiate.
Instanţa de fond a fost investită cu pretenţiile celor doi reclamanţi având ca obiect plata suplimentărilor salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paşti 2008, contravaloarea drepturilor reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru anii 2006-2008 şi plata ajutorului material reprezentând contravaloarea cotei de naturale pentru 2006-2008, drepturi actualizate la data plăţii efective.
Din analiza cronologică a contractelor colective de muncă anuale, hotărârii Comisiei Paritare, raportului de expertiză, rezultă nedatorarea drepturilor salariale pretinse, ele fiind deja achitate aşa cum s-a convenit prin includerea în salariul de bază.
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI-SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE
PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE, DECIZIA NR. 2391/ 13.04.2011
Prin sentinţa civilă nr.1811/F/04.10.2010 pronunţată în dosarul nr.726/98/2009 (802/2009), Tribunalul Ialomiţa – Secţia Civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor GB şi OM în ceea ce priveşte capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamanţi a drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru octombrie a anilor 2006, 2007, 2008, precum şi ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale pentru anii 2006, 2007 şi 2008 invocate de către pârâta OMV PeS.A. (fostă SC P SA) Bucureşti, a respins cererea formulată de reclamanţii GB şi OM, în contradictoriu cu pârâta OMV P S.A. (fostă SC P SA) Bucureşti şi a obligat reclamanţii la plata către pârâtă a sumei de 240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sus-menţionatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanţii Grumeza Boris şi Olteanu Mariana, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă şi pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr.11143/2/2010.
În motivarea recursului, recurenţii au arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegala, intrucat au fost interpretate si aplicate greşit dispoziţiile art.304 pct.8 si 9 c.pr.civ. cu referire la dispoz. art.238 din L.53/2003, art. 8 alin.2 si 3, li din L. 130/1996 art. 187 si 176 din CCM pe ramura, art. 178 alin. 1 si 2 si 170 din CCM la nivel de Grup de Unitari din industria Petroliera, art. 168 si art. 176 din CCM la nivel Petrom.
Au criticat recurenţii faptul că instanţa de fond în mod greşit a reţinut ca drepturile prevăzute de art. 170 din CCM la nivel de Grup de Unităţi din Industria Petroliera, art. 168 si art. 176 din CCM la nivel Petrom au fost incluse in salariul de baza al recurenţilor incepand cu 01.06.1997 si 01.03.1998, precum si cu anul 2003.
Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate şi a dispoziţiilor art.3041 C. proc. civ., Curtea a stabilit că recursul formulat este nefondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Curtea a constaat că se critica în principal modul de interpretare şi aplicare a actelor juridice deduse judecăţii şi aplicabile pretenţiei formulate de intimaţii-reclamanţi. În egală măsură, actele juridice invocate de părţi fiind contracte colective de muncă, ce au natură juridică de contracte regulamentare, creatoare de norme de drept, se invocă greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept ce reglementează dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionare toamnă-iarnă. Aşa fiind, recursul va fi examinat prin raportare la motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Instanţa de fond a fost investită cu pretenţiile celor doi reclamanţi având ca obiect plata suplimentărilor salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paşti 2008, contravaloarea drepturilor reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru anii 2006-2008 şi plata ajutorului material reprezentând contravaloarea cotei de gaze naturale pentru 2006-2008, drepturi actualizate la data plăţii efective.
În ceea ce priveşte pretenţiile pentru suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paşti 2008, analizând susţinerile părţilor, în raport de actele depuse la dosar de părţi prin prisma prevederilor art.168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anii 2003 – 2006, art.969 Cod civil, art.239 din Codul Muncii, art.243 din Codul muncii, art.10 din Contractul Colectiv de Muncă şi art.998 Cod civil, se reţin următoarele:
Art.168 din Contractul Colectiv de Muncă in forma aplicabila la data de 25.02.2003 avea urmatoarea formulare: “cu ocazia sarbatorilor de Pasti si Craciun salriatii SNP Petrom SA vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP Petrom SA. Cu minimum 15 zile inainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentarile vor incepe negocierile cu FSLI Petrom in vederea stabilirii valorii concrete, modalitatii de acordare, conditiilor, criteriilor si beneficiarilor.
Cu ocazia negocierilor contractului de aplicabil la nivelul societatii parate in anul 2003, partile contractante au hotarat incheierea unui act aditional la contractul colectiv de munca prin care s-a prelungit cu un an aplicarea vechiului contract pe care au convenit sa-l modifice si sa-l completeze.
In acest context, la art.168 s-a adaugat un nou alineat cu urmatorul cuprins:”Pentru anul 2003 suplimentarile de la aliniatul 1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecarui salariat, conform modalitatii si in conditiile negociate cu F.S.L.I. Petrom.”
Astfel, prin art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, Patronatul şi Sindicatul au stabilit că pentru anul 2003, suplimentările salariale privind primele de Paşti şi de Crăciun vor fi fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Faptul ca in anul 2003 suplimentarile salariale de la aliniatul 1 nu s-au mai acordat potrivit acestui articol (cu ocazia sarbatorilor de Pasti si Craciun), ci au fost introduse in salariul de baza al fiecarui salariat nu este contestat de niciuna dintre parti.
Pentru 2008, la care se refera pretentiile reclamanţilor, raporturile juridice dintre parti sunt guvernate de contractul individual de munca si de prevederile contractelor colective de munca aplicabile.
Analizand cronologic aceste conventii, instanta constata ca prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, au fost menţinute identic şi in contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004. Pentru anul 2005, nu s-a incheiat un nou contract colectiv de munca, partile stabilind printr-un act aditional prelungirea celui existent anterior, cu unele completari si modificari.
Modificarile negociate au privit si alin. 2 al art.168, acesta stabilind ca”în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat”.
Pentru anul 2006 s-a incheiat contractul colectiv de munca inregistrat la D.M.S.S.F. Bucuresti sub nr. 1054/24.02.2006, in cuprinsul caruia au fost mentinute in aceeasi formulare prevederile art. 168 din CCM anterior, inclusiv modificarea amintita, iar in contractul colectiv pentru anul 2007, au fost reluate in aceeasi formulare dispozitiile art.168 alin.2.
Pentru a hotarî asupra temeiniciei si legalitatii pretentiilor recurenţilor-reclamanţi, atat instanta de fond, cat si Curtea sunt chemate sa interpreteze dispozitiile art.168 din contractul colectiv de munca, acesta fiind temeiul invocat atat de reclamanta in sustinerea actiunii, cat si de parata in aparare.
Avand in vedere natura contractuala a dispozitiilor aplicabile, consecinta este incidenta regulilor generale si speciale de interpretare a contractelor.
Neclaritatea articolului invocat este determinata de o gresita exprimare sau de o gresita redactare concretizata in preluarea aliniatului 2 al articolului 168, introdus in anul 2003, exact cu acelasi continut si in contractul colectiv de munca aplicabil in anul 2004. Instanta era chemata sa stabileasca vointa interna a partilor, rezumandu-se in fapt sa aprecieze asupra sensului pe care cele doua prepozitii( “pentru” si “în”) il dau aliniatului 2 din texul mentionat, pentru a determina insasi forta obligatorie a dispozitiei contractuale invocate.
Dispozitiile art.977 impun principiul prioritatii vointei reale a partilor, interpretarea pornind de la acordul real al vointelor partilor, si nu de la cuvintele in care acest acord este exprimat.
Din inscrisurile administrate in cauza, rezulta ca vointa reala a partilor la data incheierii contractelor colective de munca ulterioare anului 2003, cand au preluat aliniatul doi al articolului 168, articol care se referea la drepturile aferente anului 2003, a fost aceea de a sublinia ca suplimentarile salariale de Pasti si de Craciun, pentru anii 2004, 2005, 2006 si, respectiv 2007, sunt drepturi ce inca din anul 2003, au fost incluse in salariul de baza si urmeaza sa fie executate in acest mod si in acesti ani, deci prin includere in salariul de baza.
De aceea a fost preluat in mod identic acest aliniat, iar la negocierea contractului colectiv de munca pentru anul 2005, partile au modificat aliniatul doi, precizand ca “în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat”. Vointa partilor a fost aceea de a stabili ca, incepand cu anul 2003, suplimentarile ce fac obiectul pretentiilor deduse judecatii au fost incluse in salariul de baza. Curtea constata corecta interpretarea si rationamentul instantei de fond referitoare la faptul ca in modificarea intervenita in anul 2005, se foloseste timpul trecut( au fost introduse), care alaturi de sintagma “in anul 2003”, determina interpretarea mentionata.
Interpretarea aliniatul 2 al articolului 168 a fost supusa si Comisiei Paritare in iunie 2007 si la data pronuntarii pe acest aspect, aliniatul 2 era inserat in aceeasi forma in cuprinsul contractului colectiv de munca aplicabil pe anul 2007.
Comisia Paritară Petrom SA, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părţile semnatare ale contractului colectiv de muncă, a interpretat clauza din art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, asa cum a fost modificat prin actele aditionale incheiate in anii 2004 – 2006, în sensul că, incepand cu anul 2003, părţile au înţeles să includă în salariul de bază al angajatilor suplimentarile salariale prevazute la alin.1, care urmau a fi acordate angajatilor sub aceasta forma. In nota ce consemneaza rezultatul interpretarii se arata ca incepand cu anul 2003, avand in vedere ca primele au fost incluse in salariile de baza ale angajatilor, partile contractului au inteles ca art.168 alin.1 a ramas fara obiect, luand in considerare faptul ca primele nu mai erau individualizate in mod distinct, ci erau parte a salariului de baza ca intreg. Negocierile ulterioare au privit majorarea salariului de baza ca intreg asa cum acesta a rezultat dupa includerea primelor.
Curtea nu poate retine susţinerile recurenţilor referitoare la natura juridica si efectele hotararii pronuntate de Comisia paritara, aceste sustineri fiind contrare principiilor ce guverneaza teoria generala a dreptului pe aspecte legate de efectele actului interpretativ.
Vointa reala a partilor pentru perioada la care se refera pretentiile salariatului a fost de a stabili ca si in anii 2004-2007, suplimentarile salariale raman incluse in salariul de baza, includere care a avut loc in anul 2003.
Din mentiunile efectuate in carnetele de munca si din adresele eliberate de Petrom privind salariul minim si salariul mediu brut pe unitate, rezulta că a operat o creştere a salariului mediu brut, situaţie faţă de care se înlătură susţinerea reclamantilor-recurenti că nu a primit suplimentările de Paste si Crăciun, drepturi care nu au fost excluse pentru viitor din salariul de bază negociat de părţi în anul 2003. În contractele colective încheiate în anii 2005 – 2008, s-a menţinut alineatul 1 al art.168, dar la alin.2 al acestui articol, s-a precizat că în anul 2003, suplimentările salariale de Paşti şi de Crăciun au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat. Mai mult, a fost respectata si raportarea acestor suplimentari la salariul mediu brut, deoarece, in fiecare an angajatii au beneficiat de majorarea salariului de baza, ce includea si suplimentarile introduse din anul 2003. Prin aceste majorari, suplimentarile introduse in salariul de baza au fost echivalente salariului brut de baza majorat.
Aspectele privind interpretarea contractului colectiv de munca si a actelor aditionale la acestea reveneau instantei de fond, care in mod corect a coroborat probele administrate in cauza, inclusiv concluziile raportului de expertiză care a relevat că primele de Paşti şi Crăciun au fost introduse în anul 2003 în salariile e bază, iar majorările de salarii din anii 2004-2008 s-au aplicat la salariul de bază incluzând aceste prime.
Analizand toate probele administrate in cauza, rezulta neindoielnic ca in urma contractului colectiv de munca din 2003 a avut loc o reasezare a salariilor medii de baza in sensul majorarii acestora. Suplimentarile cu titlu de prime de Paste si de Craciun, in urma negocierii dintre societate si sindicat, din elemente variabile acordate numai in anumite conditii si la anumite perioade, au devenit elemente fixe, fiind acordate permanent, pe intreaga perioada a anilor 2003-2008. Deci acestea au fost incluse si acordate in cadrul salariului de baza, permanent in anii 2004-2008, fiind supuse impozitarii. Valoarea salariului mediu pe societate, asa cum a fost majorat prin introducerea lunara a contravalorii drepturilor anuale prevazute de art.168 di CCM, a crescut in anii urmatori, astfel incat sumele introduse lunar corespunzator suplimentarilor de Pasti si Craciun, au ramas incluse in salariul de baza, care a cunoscut alte majorari in anii urmatori, majorari aplicate la salariul astfel marit prin introducerea suplimentarilor. Acest aspect rezulta din comunicarile salariilor medii pe anii 2004-2007, dar si din mentiunile carnetului de munca.
Curtea nu poate retine sustinerile recurentilor referitoate la neaplicarea acordului incheiat de comisia paritara, deoarece acesta produce efecte nu numai pentru viitor, ci si pentru trecut, intrucat, desi acesta a fost incheiat la data de 18.06.2007, scopul sau a fost de a da o interpretare “unica si eficienta” dispozitiilor art.168 alin.1 si alin.2 pentru perioada 2004-2007, fiind doar un acord cu privire la interpretarea clauzelor neclare ale unui contract, potrivit vointei lor comune la data incheierii actului, si anume ca sistemul introdus in anul 2003 prin alin.2 al art.168 a fost preluat in contractele colective ulterioare si ca se va aplica si in continuare pana la alte modificari.
Numai daca decizia comisiei paritare ar fi introdus prevederi noi s-ar fi pus problema retroactivitatii acestor prevederi, insa nu si in cazul dat, cand textele interpretate produc efecte prin ele insesi, chiar si in lipsa existentei actului interpretativ si au fost aplicate in perioada 2004-2007 chiar in sensul in care au fost ulterior interpretate, respectiv in sensul ca executarea drepturilor prevazute la alin.1 al art.168 a fost indeplinita prin includerea acestora in salariile de baza ale angajatilor inca din anul 2003, iar acest salariu majorat rezultat dupa includere a stat la baza majorarilor salariale ulterioare.
De altfel, interpretarea data de Comisia Paritara are valoarea unei interpretari autentice provenind de la insisi semnatarii actului juridic in cauza si, pe cale de consecinta, o asemenea interpretare este obligatorie pentru parti.
Mai mult, prin ipoteza, actul interpretativ este retroactiv, in sensul ca face parte din actul interpretat de la data incheierii lui, care este anterioara interpretarii.
Nu se poate retine nici ca aceasta interpretare sau introducerea aliniatului 2 al art.168 al Contractului Colectiv de Munca ar reprezenta o tranzactie prin care salariatul ar fi renuntat la drepturile recunoscute prin lege sau ca acestea le-ar fi fost limitate, intrucat, pe de-o parte, “dreptul la prime de Craciun/Pasti” nu este un drept ce izvoraste din lege, ci din contractul colectiv de munca, astfel cum a fost negociat de parti, iar o eventuala nelegalitate a clauzei prin care s-a stabilit includerea acestor suplimentari in salariul de baza al salariatilor putea fi invocata de acestia doar pe perioada existentei contractului. Pe de alta parte, aceste drepturi nu au fost inlaturate, ci s-au executat prin includerea lor in salariul de baza al fiecarui slariat.
Clauza cuprinsa in art.168 alin.2 din Contractele colective de munca aplicabile pe anii 2004-2007 este o clauza indoielnica, motiv pentru care interpretarea acesteia se face si potrivit art.978 Cod civil. In acest sens, clauza indoielnica se interpreteaza in intelesul in care aceasta produce un efect.
Mentinerea aliniatului 2 in contractul colectiv de munca aplicabil pe anul 2004, cu aceeasi formulare, nu se poate interpreta decat in sensul ca incepand cu anul 2003, suplimentarile de la aliniatul 1 au fost incluse in salariul de baza, deoarece numai in acest sens clauza ar avea un efect. O interpretare contrara, in sensul ca doar pentru anul 2003 suplimentarile au fost incluse, ar lipsi de orice efect aliniatul doi, in conditiile in care acesta este preluat in toate contractele colective de munca ce stabilesc drepturi si obligatii pentru anii ulterior anului 2003, an la care se refera acest aliniat.
Preluarea nu este deci accidentala, ci a fost voita tocmai pentru a clarifica situatia drepturilor prevazute la aliniatul precedent.
Aspecte privind interpretarea convenţiilor colective prezentate de Curte în analiza temeiniciei pretenţiilor pentru suplimentările de Paşti se impun, în parte, şi cu privire la celelalte pretenţii, pentru contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă şi pentru cotele de gaze naturale.
Aşa cum rezultă din art.176 din Contractele colective de muncă la nivel de ramură, aplicabile în perioada 2005-2007, cu ocazia unor evenimente anuale, Paşte, ziua meseriei, Crăciun, precum şi în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariaţii vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă. Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract. Condiţiile şi criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare.
Cu minimum 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă oricare din adaosuri vor începe negocierile cu organizaţiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă.
În contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare pot fi stabilite, cu ocazia altor evenimente, şi alte facilităţi sub formă de adaosuri, stimulente etc.
Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condiţiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Dispoziţia amintită este preluată din contractele colective de muncă la nivel de ramură mai vechi, care au fost prelungite prin acte adiţionale succesive.
Curtea constată ca dispoziţiile art.176 existau în această formă şi la nivelul anului 1997, când angajatorul a hotărât includerea suplimentărilor pentru aprovizionare toamnă-iarnă în salariile de bază ale angajaţilor săi.
În acest sens, angajatorul a profitat de dispoziţiile aliniatului 5 din art.176 CCM la nivel de ramură, potrivit cărora fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condiţiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
În acest sens, in cuprinsul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 1997, la art.168 se prevede că începând cu 1.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază.
Pentru anii următori, dispoziţiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură au menţinut aceleaşi dispoziţii, dar, potrivit art.168 alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, fiecare dintre suplimentările de la alin.1(printre care se regăsesc şi cele pentru toamnă-iarnă) se acordă în condiţiile în care, prin act adiţional încheiat în condiţiile Legii nr.130-1996 nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază.
Dar, în acelaşi articol din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate s-a prevăzut expres ca “suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază conform adresei nr.2412/1998”.
Această menţiune expresă a fost menţinută în contractele colective de muncă din anii următori, iar angajatorul a făcut dovada că prin adresa nr.2412/1998 si prin deciziile directorilor de sucursale dreptul respectiv a fost introdus efectiv în salariile de bază.
În aceste condiţii, prin introducerea dreptului respectiv în salariul de bază, drepturile salariale pentru perioada de referinţă, ulterioară anului 1997, au fost negociate după majorarea salariului de bază cu echivalentul drepturilor prevăzute de CCM la nivel de ramură.
Este evident că, ulterior introducerii lor în salariul de bază, acesta nu a mai cunoscut o micşorare in anii următori, astfel încât negocierile ulterioare sau alte majorări au plecat de la baza astfel majorată prin introducerea suplimentărilor pentru aprovizionare de toamnă.
Vointa partilor pentru perioada la care se refera pretentiile recurentilor-reclamanti a fost de a stabili ca si in anii următori, suplimentarile pentru aprovizionare de toamnă, sa ramana incluse in salariul de baza, includere care a avut loc incepand cu 01.06.1997.
Voinţa părţilor s-a cocretizat în contractele colective de muncă la nivel de unitate, semnate de partenerii sociali, respectând astfel dispoziţiile Legii 130-1996.
În fiecare an angajatii au beneficiat de majorarea salariului de baza, ce includea si suplimentarile introduse din anul 1997. Prin aceste majorari, suplimentarile introduse in salariul de baza au fost echivalente drepturilor minime prevăzute de CCM.
Odată incluse in salariul de bază, orice pretenţii ulterioare pentru plata în mod distinct, separat de salariul de bază, a acestor adaosuri sunt neîntemeiate. Părţile au convenit pentru includerea drepturilor repsective în salariul de bază începând cu anul 1997, iar pârâta a executat în acest fel obligaţia respectivă, astfel încât calcularea lor separat de salariul de bază pentru perioada ulterioară includerii şi cu totul greşit prin raportare la fondul de salarii deja majorat prin includerea drepturilor respective, reprezintă o greşită aplicare şi interpretare a prevederilor contractuale.
Aceste considerente sunt valabile şi în ceea ce priveşte obligarea intimatei-pârâte la acordarea unui ajutor material, echivalent cu contravaloarea a 2500-4000 mc gaze naturale, prevazut de art. 187 alin 3 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, şi gaze.
Art. 176 din Contractul colectiv de munca incheiat la nivelul societatii parate in anul 1997 a prevazut ca “incepand cu 01.06.1997 ajutorul material reprezentand contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale, ce se acorda fiecarui salariat, va fi inclus in salariul de baza. Modalitatea concreta de calcul va face obiectul unui act aditional la prezentul contract”.
Contractul colectiv de munca incheiat la nivelul SC PETROM SA pe anul 1998 a prevazut in acelasi art. 176 ca ajutorul material reprezentand contravaloarea unei cantitati de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, aceasta prevedere fiind preluata in contractele colective de munca ulterioare, incheiate pentru anii 2003, 2005, 2006, 2007.
Mai mult decat atat, aceasta interpretare este sustinuta si de concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza, din care rezulta cu claritate faptul ca ajutorul material pretins a fost introdus in salariile de baza ale reclamantilor in anul 1997 si ca a ramas inclus, in anii urmatori neconstatandu-se diminuari ale salariului de baza.
Curtea nu va retine sustinerile recurentilor, conform carora includerea care a operat in anul 1997 ar fi vizat numai compensarea cresterilor de preturi la energie electrica si termica, reglementata prin HG nr. 860/1996, nu si ajutorul material pretins prin prezenta actiune. Actele din dosar confirma contrariul acestor sustineri, si anume din adresa nr. 1818/04.08.1997 emisa de SC Petrom SA(fila123), rezulta ca reasezarea salariilor care a avut loc la data de 01.07.1997 a fost determinata in principal de inflatie si de necesitatea includerii in salariile de baza a ajutorului material constand in c/val unei cantitati de gaze naturale, ajutor prevazut de art. 176 alin. 1 din CCM in vigoare la momentul respectiv (paragraful nr. 2 din adresa). La finalul acestei adrese, in paragraful nr. 4, se arata ca la salariul de baza reasezat, dupa aplicarea coeficientului de majorare mediu pe PETROM RA si dupa includerea ajutorului material prevazut de art. 176 alin. 1 din CCM, se adauga compensatia de 17.000 lei, prevazuta de art. 7 alin. 3 din HG nr. 860/1996. Expertul, la randul sau, a exemplificat in calculele efectuate ca nu intreaga crestere salariala de la 01.07.1997 reprezinta compensatia stabilita de HG nr. 860/1996, ci numai suma de 17.000 lei.
Pe de alta parte, chiar admitand ca acest ajutor material nu ar fi fost inclus in salariile de baza ale recurentilor, desi probele administrate in cauza confirma contrariul, inexistenta unui act aditional la CCM care sa detalieze modalitatea concreta de calcul a ajutorului material pretins sustine tocmai netemeinicia pretentiilor recurentilor. Acestia, prin organele reprezentantive, aveau obligatia de a solicita angajatorului incheierea acestui act aditional, in lipsa caruia, pe de o parte, nu poate fi cuantificata suma echivalenta unei cantitati cuprinsa intre 2500 si 4000 mc de gaze naturale, iar pe de alta parte, nu conduce la asumarea unei obligatii clare si determinate din punct de vedere juridic, din partea angajatorului.
În concluzie, retinand că recurentii reclamanti au beneficiat de drepturile solicitate prin acţiune, conform clauzelor din Contractele Colective de Muncă aplicabile pe perioada dedusă judecăţii, fata de prevederile art.969 Cod civil si ale art. 312 C.proc.civ., Curtea a dispus respingerea recursului ca nefondat.
