OG nr. 38/2003
Legea nr. 360/2002
Legea nr. 500/2002
Caracterul nejustificat al refuzului IPJ şi MAI de plată a ajutorului bănesc reglementat de art.27 alin.2 din OG 38/2003, în vigoare la momentul încetării activităţii poliţistului, înainte de împlinirea vârstei de pensionare.
Secţia de administrativ şi fiscal – Decizia nr.1591/14 septembrie 2010
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr.3383/85/2009 reclamantul D.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii MAI şi IPJ SIBIU :
– obligarea pârâţilor la achitarea ajutorului prevăzut de art. 27 aliniat 1 din O.G. nr.38/2003 ,ajutor stabilit în funcţie de vechimea efectivă ca poliţist şi salariul de bază net din luna anterioară pensionării (octombrie 2008) , actualizat cu indicele de inflaţie din perioada 1.08.2008 – până la data plăţii ;
– obligarea pârâţilor la achitarea ajutorului prevăzut de art. 27 aliniat 2 din O.G. 38/2003 ,calculat în funcţie de numărul anilor întregi rămaşi întregi până la limita vârstei de pensionare ,actualizat cu indicele de inflaţie din perioada 1.11.2008 – până la data plăţii,
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a încetat raporturile de serviciu cu pârâţii la data de 1.11.2008, ca urmare a pensionării – Decizia de pensionare nr. 154034/27.03.2009. La data pensionării pârâţii erau obligaţi să-i achite ajutorul prevăzut de art. 27 aliniat 1 din O.G. nr. 38/2003 cât şi ajutorul prevăzut de art. 27 aliniat 2 din acelaşi act normativ,respectiv o sumă egală cu 10 salarii nete din luna precedentă pensionării având în vedere vechimea efectivă ca poliţist de 17 ani 7 luni şi 5 zile precum şi o sumă egală cu 34 de salarii de bază nete din luna precedentă pensionării iar dat fiind faptul că s-a pensionat la vârsta de 38 de ani iar vârsta de pensionare este de 55 ani ,beneficiază de 2 salarii de bază nete pentru fiecare an rămas ,până la limita de vârstă,adică 17 ani.
Reclamantul a precizat că pârâţii nu i-au achitat respectivele ajutoare nici la data pensionării şi nici ulterior ,cu toate că s-a adresat conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, anterior formulării acţiunii ,la data de 17.07.2009 cu o notificare înregistrată sub nr. 63456 ,la care i s-a răspuns cu adresa nr. 61466F /22.07.2009. Prin adresa respectivă i s-a comunicat că se refuză plata ajutoarelor, sub pretextul lipsei fondurilor băneşti.
Acţiunea a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 27 aliniat 1 şi 2 din O.G. nr. 38/2003, art. 7 din Legea nr. 554/2004.
La termenul din data de 20.01.2010 reclamantul a depus o precizare prin care a arătat că înţelege să –şi restrângă acţiunea în sensul că solicită obligarea pârâţilor la plata sumei de 46.304 lei reprezentând ajutorul prevăzut de art. 27 aliniat 2 din O.G. nr. 38/2003 , echivalentul a 32 de salarii de bază nete din luna precedentă pensionării ,sumă actualizată cu indicele de inflaţie de la data de 1.11.2008 ,data pensionării şi până la plata efectivă. Reclamantul a precizat că suma solicitată de 46.304 lei a fost recunoscută ca fiind datorată de către pârât prin întâmpinare.
Prin sentinţa nr.62/CA/2010 Tribunalul Sibiu a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.I., a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamant împotriva pârâţilor M.A.I. şi I.P.J. SIBIU, care au fost obligaţi la plata către reclamant a sumei de 46.304 lei reprezentând ajutorul prevăzut de art.27 al.2 din O:G.nr.38/2003, sumă actualizată cu indicele de inflaţie de la 1.11.2008 – data pensionării şi până la plata efectivă, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1504,30 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor , că drepturile solicitate de către reclamant constând în ajutoarele prevăzute de art. 27 din O.G. nr. 38/2003 sunt derivate din raportul de serviciu pe care reclamantul funcţionar public le-a avut cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu, instituţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor .Ordonatorii de credite, indiferent de rangul acestora nu pot angaja sumele alocate de la bugetul de stat decât potrivit destinaţiei bugetare a acestora iar, pentru plata ajutoarelor prevăzute de art. 27 din O.G. nr. 38/2003, alocarea specială a sumelor datorate cu acest titlu, poate fi făcută doar de către conducătorul pârâtului Ministrul Administraţiei şi Internelor.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că, potrivit art. 27 aliniat 2 din O.G. nr.38/2003, în forma în vigoare la data pensionării reclamantului, (1.11.2008 ) poliţiştii la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept de de serviciu şi care încheie activitatea înainte de împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de reglementările în vigoare mai beneficiază pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de un ajutor egal cu două salarii de bază nete. Reclamantul a încetat raportul de serviciu şi, începând cu data de 1.11.2008, beneficiază de drept de de serviciu anticipată conform Deciziei nr. 154034(fila 49 ). Reclamantul avea la data pensionării vârsta de 38 de ani, iar raportat la vârsta de pensionare prevăzută de reglementările legale în vigoare i se cuvenea o sumă egală cu 32 de salarii de bază nete,respectiv suma de 46.304 lei.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ministerului, justificat de faptul că drepturile reclamantului sunt fundamentate pe raportul de serviciu, ori recurentul nu este parte în acesta.
Pe fondul cauzei susţine că instanţa a interpretat greşit prevederile art.27 din OG nr.38/2003, drepturile băneşti reglementate de această ordonanţă acordându-se doar în limita fondurilor bugetare aprobate anual unităţilor M.A.I., iar în anul 2009 aceste fonduri s-au dovedit a fi insuficiente pentru a acorda drepturile în cauză, fiind necesară respectarea Legii nr.500/2002.
Recursul pârâtului este scutit de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997.
Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
Recursul pârâtului recurent este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a avut calitatea de funcţionar public ce şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Sibiu, cu această autoritate publică având raporturi de serviciu . Această categorie de personal este salarizată în conformitate cu dispoziţiile Legii 360/2002 şi OG.38/2003.Obiectul acţiunii îl constituie obligarea pârâţilor la plata ajutorului bănesc reglementat de art.27 alin.2 din OG 38/2003, începând cu data pensionării anticipate şi până la împlinirea vârstei de pensionare. Dreptul în discuţie este corelativ obligaţiei de plată a angajatorului,iar sumele trebuie cuprinse în buget cu această destinaţie de ordonatorul principal de credite. Ori raportat la cele de mai sus, calitate procesuală pasivă au, aşa cum a reţinut corect instanţa de fond atât IPJ Sibiu, în calitate de angajator, cât şi pârâtul recurent în calitatea sa de ordonator principal de credite.
Astfel, sub aspectul calităţii procesuale pasive instanţa de fond a respins corect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului, având în vedere art.7 al.2 din OUG nr.30/2007 şi art.21 din Legea nr.500/2002 potrivit cărora Ministerul Administraţiei şi Internelor are calitatea de ordonator principal de credite.
Pe fondul cauzei, instanţa a pronunţat de asemenea o hotărâre legală, interpretând corect prevederile art.27 al.2 din OG nr.38/2008 în forma sa de la data pensionării reclamantului – 1.11.2008 – care stabilesc dreptul poliţiştilor, la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie de serviciu, de a beneficia pentru fiecare an întreg rămas până la vârsta limită de pensionare de un ajutor egal cu două salarii de bază nete.
Ordonanţa reglementează deci acest drept condiţionat de stabilirea dreptului de pensie de serviciu înaintea vârstei de pensionare ceea ce în cauză este îndeplinit.
Reclamantul aşa cum a reţinut instanţa de fond, a beneficiat de pensia de serviciu anticipată începând cu 1.11.2008 conform Deciziei Casei de Pensii a M.A.I. nr.154034/27.03.2009, la vârsta de 38 de ani. Vârsta limită de pensie este potrivit art.12 din Legea nr.179/2004 de 55 ani, astfel că în mod corect pentru fiecare an întreg rămas până la această vârstă, reclamantului i se cuvin câte două salarii nete.
Suma a fost calculată la 46.304 lei chiar de către pârâtul recurent prin întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe.
Apărările pârâtului recurent vizând insuficienţa fondurilor în buget, nu constituie o apărare de natură a înlătura forţa obligatorie a prevederilor legale ce stabilesc acest drept. Cât timp legea prevede exact şi clar dreptul la acest ajutor, instituţia publică trebuie să-şi includă în proiectul de buget aceste sume, respectiv să facă toate demersurile necesare pentru a obţine fondurile necesare plăţii tocmai pentru a respecta prevederile Legii nr.500/2002.
Faţă de prevederile art.27 al.2 din OG nr.38/2003 refuzul pârâţilor de plată este nejustificat, iar faţă de prevederile art.47 din OG nr.38/2003 care reglementează prescripţia extinctivă în termenul de 3 ani a drepturilor neachitate poliţiştilor şi nereclamate de aceştia, reclamantul a fost nevoit să formuleze prezenta acţiune.
În concluzie, nici criticile recurentului pe fondul cauzei nu sunt fondate, nefiind incidente prevederile art.304 pct.9 şi 3041 Cod pr.civilă.
Cum nu sunt incidente criticile pârâtului recurent, invocate conform art.3041, 304 pct.9 Cod pr.civilă, instanţa va respinge recursul ca nefondat potrivit art.312 al.1 Cod pr.civilă.
