Curtea relevă că pentru stabilirea existenţei faptei de sustragere a trimiterilor de corespondenţă, care în cauză nu a putut fi probată în mod direct de către angajator, conform dispoziţiilor art.287 din Codul muncii, instanţa trebuie să pornească de la existenţa unor fapte şi împrejurări vecine şi conexe, cunoscute. Odată stabilită această legătură se poate prezuma săvârşirea faptei imputate contestatorului. Or, în cauză Curtea constată că nu există suficiente elemente conexe pentru ca instanţa să poată trage concluzia logică a săvârşirii faptei.
Decizia nr. 900 din 26 octombrie 2010
