Legea nr. 76/2002: art. 39 alin. 2 lit. b;
Codul muncii: art. 159 alin. (1).
Legislaţia actuala prevede obligaţia de a plăti contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj în raport de venitul brut realizat, dar dreptul corelativ la încasarea indemnizaţiei de şomaj se calculează nu in raport de suma cu care s-a contribuit, ci în raport de alte elemente, respectiv în funcţie de salariul de baza lunar brut, care este mai mic sau cel mult egal cu venitul brut.
Distincţia nu este întâmplătoare, noţiunile de brut si salariu de baza brut fiind diferite.
Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 750/31 martie 2011.
Prin acţiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 3968/97/2010, reclamantul N.A.I. a chemat în judecată pe pârâta A.J.O.F.M. Hunedoara, solicitând:
– anularea dispoziţiei nr.2829/23.06.2010 privind stabilirea dreptului la indemnizaţia de şomaj şi restabilirea situaţiei anterioare acestei dispoziţii, anularea deciziei de imputare nr.1882/22.06.2010 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a arătat că prin dispoziţia nr.2829/23.06.2010, i s-a stabilit retroactiv indemnizaţia de şomaj, iar prin decizia de imputare nr. 1882/22.06.2010 pârâta i-a imputat suma de 2285 lei, din indemnizaţia de şomaj cuvenită şi încasată cu motivarea că în baza de calcul au fost incluse pe lângă salariul de bază lunar şi sume reprezentând plăţi compensatorii.
Apreciază că actele emise de pârâtă sunt în mod vădit nelegale, întrucât baza de calcul pentru stabilirea contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor de şomaj este identică cu baza de calcul a indemnizaţiei de şomaj la care se referă art.39 alin.2 din Legea nr.76/2002 şi art.19 indice 1 din H.G. nr.174/2002 şi este reprezentată de venitul brut realizat lunar şi nu de salariul de bază lunar brut, cum în mod greşit a indicat pârâta în decizia de imputare.
Menţionează că iniţial, la stabilirea indemnizaţiei de şomaj s-a avut în vedere printre altele, că a fost salariat la SC A.M. Hunedoara SA până în 2009, iar în ultima lună de activitate, care se ia în calcul la stabilirea stagiului de cotizare, potrivit art.34 din Legea nr.76/2002, a avut un venit brut în sumă de 48764 lei, aceasta constituind baza de calcul, atât pentru impozitul pe venit, cât şi pentru contribuţia datorată în temeiul art.26 şi 27 din Legea nr.76/2002.
Se mai arată că prin respectarea art.29 din Legea nr.76/2002 şi art.19 din Legea nr.19/2009 s-a calculat, reţinut şi virat către bugetul asigurărilor de şomaj contribuţia individuală şi contribuţia datorată de angajator pentru luna respectivă, cotele procentuale fiind aplicate asupra bazei lunare de calcul anterior menţionate, corespunzătoare venitului brut realizat în acea lună, conform adeverinţei emise de angajator, declaraţiei angajatorului şi ordinului de plată prin care a fost plătită suma.
Reclamantul precizează că, raporturile de muncă încheiate cu SC A.M. Hunedoara SA au încetat în temeiul art.55 lit.b din Codul muncii, iar suma ce i-a fost stabilită în luna de plecare nu poate fi considerată plată compensatorie în sensul art.14 alin.2 lit.e din H.G. nr.174/2002, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.2 din H.G. nr.149/2008, fiind achitată de către angajator din fondul de salarii, după cum rezultă din adeverinţa invocată în preambulul deciziei de imputare.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea deciziei de imputare, motivele sunt identice cu cele pentru care solicită anularea dispoziţiei de stabilire a indemnizaţiei de şomaj.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Arată că raporturile de muncă ale reclamantului cu SC A.M. Hunedoara SA, au încetat în luna martie 2009 şi că în ultima lună de activitatea a beneficiat de o serie de plăţi compensatorii, incluse în veniturile acestei luni, realizând astfel un venit lunar brut de 48764 lei, conform actelor eliberate de angajator.
La cererea reclamantului înregistrată la AJOFM în luna decembrie 2009 i-a fost stabilită o valoare a indemnizaţiei de şomaj de 968 lei, cuantum aflat în plată în perioada decembrie 2009– mai 2010, în media salariului lunar brut pe ultimele 12 luni de cotizare fiind luat în calcul şi venitul realizat de acesta în ultima lună de activitate. In urma controlului efectuat de Curtea de Conturi prin Camera de Conturi a jud. Hunedoara s-a stabilit prin procesul verbal de constatare din 15.04.2010 şi în urma obiecţiunilor AJOFM Hunedoara, parţial acceptate, că sumele plătite de SC A.M. Hunedoara SA foştilor salariaţi, la încetarea raporturilor de muncă, reprezintă plăţi compensatorii, pentru care nu se datorează contribuţii şi care nu pot fi luate în calcul la determinarea cuantumului indemnizaţiei de şomaj.
S-a apreciat că valoarea indemnizaţiei de şomaj a fost greşit determinată prin includerea în baza de calcul a plăţilor compensatorii şi s-a dispus recalcularea indemnizaţiei şi recuperarea prejudiciului rezultat prin acordarea indemnizaţiei de şomaj mai mari decât cele prevăzute de lege.
În consecinţă, având în vedere prev.art.39 din Legea nr.76/2002 privind stabilirea indemnizaţiei de şomaj, prin prima decizie s-a stabilit din nou indemnizaţia de şomaj a reclamantului în sensul celor arătate, începând cu data acordării, totodată faţă de cuantumul iniţial al indemnizaţiei de şomaj, achitat în perioada decembrie 2009 – mai 2010 şi cuantumul rezultat în urma recalculării, debitul corect a fost imputat prin cea de-a doua decizie atacată.
Prin Sentinţa civilă nr.1790/LM/2010, instanţa respinge acţiunea în conflict de drepturi formulată de reclamantul N.A.I. împotriva pârâtei A.J.O.F.M. Hunedoara.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă că, conform prev.art.39 din Legea nr.76/2002, cuantumul indemnizaţiei de şomaj se stabileşte 75% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin un an (lit.a), suma prevăzută la lit.a la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare (lit.b).
Instanţa mai reţine că, suma prevăzută la lit.b a textului de lege mai sus menţionat şi care intră în componenţa indemnizaţiei de şomaj, reprezintă media salariului de bază lunar brut, pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare şi nu a venitului brut realizat.
Noţiunea de salariu, astfel cum este definită prin art.154 – 155 Codul muncii nu poate include şi plăţile compensatorii acordate de angajatori, ca măsură de protecţie, în cazul salariaţilor concediaţi.
Ca urmare, neluând în calcul plăţile compensatorii, salariul de bază lunar brut al reclamantei, în ultimele 12 luni de cotizare a fost, în realitate mult mai mic decât venitul mediu brut, fapt ce rezultă din carnetul de muncă şi din adeverinţa emisă de SC A.M. Hunedoara SA.
Prin adresa nr.1030/A/220/3.05.2010, SC A.M. Hunedoara SA, precizează că în adeverinţa eliberată a inclus în baza lunară de calcul, pe lângă salariul de bază lunar brut şi sumele reprezentând plăţi compensatorii.
Procedându-se în acest fel, respectiv avându-se în vedere venitul mediu brut în loc de salariu bază de calcul a fost substanţial majorată în mod artificial ceea ce a determinat şi o indemnizaţie de şomaj, într-un cuantum mult mai mare decât cel legal, astfel că cele două decizii emise de AJOFM Hunedoara Deva sunt legale şi temeinice,
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii în conflict de drepturi şi în consecinţă să se dispună anularea dispoziţiei privind stabilirea dreptului la indemnizaţiei de şomaj şi restabilirea situaţiei anterioare acestei dispoziţii, precum şi anularea deciziei de impunere atacate.
În expunerea de motive recurentul arată că, a fost salariat al SC A.M. Hunedoara, până la data de 01.04.2009 când raporturile de muncă ale reclamantului cu SC A.M. Hunedoara SA au încetat prin acordul părţilor conform art.55 lit.b Codul muncii. În ultima lună de activitate a beneficiat de o compensaţie bănească, proporţional cu vechimea în muncă şi veniturile salariale, deoarece toţi salariaţii care acceptau încetarea raporturilor de muncă, prin aplicarea schemei de plecări voluntare, beneficiau din partea angajatorului de plăţi compensatorii echivalente cu 6 – 24 salarii brute, individuale, în funcţie de vechime.
În urma încetării raporturilor de muncă cu SC A.M. SA Hunedoara, reclamantul nu avea dreptul la indemnizaţia de şomaj, potrivit Legii nr.76/2002, datorită temeiului de drept precizat, respectiv art.55 lit.b Codul muncii.
Ulterior, reclamantul s-a angajat la o altă societate pe o perioadă de o lună, între 09.11.2009-09.12.2009, respectiv contractul de muncă încetând de această dată în temeiul art.56, lit.j Codul muncii, respectiv la expirarea termenului pentru care s-a încheiat contractul individual de muncă.
Recurentul apreciază că, sentinţa este nelegală şi netemeinică, fiind consecinţa interpretării şi aplicării greşite a legii, instanţa de fond soluţionând cauza cu neobservarea prevederilor art. 5 şi 191 din H.G. nr.174/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Mai arată recurentul că potrivit art.19 ind.1 din H.G. nr.174/2002, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.2 din H.G. nr.312/2006, „prin salariu de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, prevăzut la art. 39 alin.2 lit.b) din lege, se înţelege baza lunară de calcul prevăzută la art. 14 (din H.G. n.r.174/2002 s.n.) pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare.
Prin urmare, nu poate fi ignorată corelaţia dintre baza lunară de calcul a contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor de şomaj şi baza de calcul a indemnizaţiei de şomaj, în condiţiile în care aceasta rezulta în mod expres din prevederile legale mai sus citate.
Potrivit art. 14 alin.1 din H.G. nr.174/2002 „baza lunară de calcul asupra căreia angajatorii au obligaţia de a reţine şi de a vira contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj, conform art. 27 alin.1 din lege, este reprezentată de venitul brut realizat lunar de persoanele asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19 din lege, constituit, după caz, din următoarele elemente: (…)
j) orice alte sume plătite din fondul de salarii”.
Iată de ce împrejurarea că această compensaţie a fost plătită din fondul de salarii prezintă o deosebită relevanţă în cauză, contrar celor reţinute în considerentele sentinţei atacate, întrucât potrivit legii, toate sumele plătite din fondul de salarii sunt avute în vedere atât la stabilirea bazei de calcul a contribuţiilor, cât şi a indemnizaţiei de şomaj.
Împrejurarea că aceste sume au fost plătite din fondul de salarii rezultă atât din adresele emise de S.C. A.M. Hunedoara S.A., existente la dosarul cauzei, dar şi din procesul-verbal de control efectuat de ANAF.
Art. 14 alin.2 lit.e) din H.G. nr.174/2002, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.2 din H.G. nr.149/2008 exclude din baza de calcul a indemnizaţiei de şomaj sumele reprezentând: (…) e) compensaţiile acordate în condiţiile legii ori ale contractelor colective sau individuale de muncă, salariaţilor concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor”. Această prevedere legală nu este aplicabilă însă în speţa de faţă, în condiţiile în care art. 5 din acelaşi H.G. nr. 174/2002 nu include printre motivele de încetare a contractului de muncă neimputabile salariatului şi acordul părţilor (art. 55 lit.b Codul Muncii).
Având în vedere modalitatea de încetare a contractului de muncă încheiat între recurent, pe de o parte şi S.C. A.M. Hunedoara S.A., pe de altă parte, respectiv acordul părţilor întemeiat pe dispoziţiile art. 55 lit.b din Codul Muncii, solicită să se constate că nu există nici un temei legal pentru ca această sumă să nu fie inclusă în baza de calcul a contribuţiilor şi a indemnizaţiei de şomaj. De altfel, legalitatea reţinerii şi virării contribuţiilor rezultă din procesul – verbal de control efectuat de ANAF la S.C. A.M. Hunedoara S.A.
Deşi angajatorul a denumit aceste sume „plăţi compensatorii”, denumire de natură a crea confuzie, solicită să se constate că de lege lata plăţile compensatorii (stricto sensu) au un regim juridic bine definit şi o legislaţie specială, ce nu se regăseşte în speţa de faţă. Instanţa de fond a apreciat, fără nici un suport probatoriu, că aceste plăţi au fost acordate ca măsură de protecţie salariaţilor concediaţi. Nu numai că această prezumţie este fără relevanţă, având în vedere prevederile legale mai sus citate, dar este şi greşită, câtă vreme aceste plăţi reprezintă o compensaţie pentru depusă în cadrul unităţii, concluzia rezultând din observarea perioadei lucrate de către recurent în cadrul S.C. A. M. Hunedoara S.A.
A ignora această compensaţie din calculul indemnizaţiei de şomaj, cu toate că faţă de aceasta sunt aplicabile prevederile art. 14 alin.1 lit.j din H.G. nr. 174/2002, s-a achitat contribuţia aferentă la asigurările pentru şomaj, iar stagiul de cotizare în sistemul asigurărilor de şomaj a fost certificat de intimată, reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 39 alin.2 lit. „b” din Legea nr.76/2002 şi o atingere adusă principiului contributivităţii la bugetul asigurărilor pentru şomaj. Singura cale de restabilire a legalităţii este reprezentată de anularea actelor nelegale şi restabilirea situaţiei anterioare emiterii acestora.
Prin întâmpinare, A.J.O.F.M. Hunedoara solicită respingerea recursului.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma aspectelor
critice invocate cât şi din oficiu potrivit art.304/1 Cod pr. civilă, în limitele statuate de art.306(2) Cod procedură civilă, Curtea costată următoarele:
Recursul este nefondat.
Conform art. 39 alin. 2 lit. b din Legea nr.76/2002, indemnizaţia de şomaj se calculează la nivelul de 75% din salariul de baza minim brut pe tara, garantat în plată, in vigoare la data stabilirii indemnizaţiei, la care se adăuga o suma calculata prin aplicarea asupra mediei salariului de baza lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote stabilite diferenţiat in funcţie de stagiul de cotizare.
Art. 159 alin. (1) Codul muncii, prevede că, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor şi a patronatelor.
Prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.174/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 18 martie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, se prevede la art. 14 alin. (1) că baza lunară de calcul asupra căreia angajatorii au obligaţia de a reţine şi de a vira contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj, conform art. 27 alin. (1) din lege, este reprezentată de venitul brut realizat lunar de persoanele asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19 din lege, constituit, după caz, din următoarele elemente:
a) salariul de bază lunar brut, corespunzător timpului efectiv lucrat, la care se adaugă, după caz: indemnizaţia de conducere, salariul de merit, precum şi alte drepturi salariale care, potrivit actelor normative ori contractelor colective sau individuale de muncă, fac parte din salariul de bază…..
La alin.(2) din acelaşi act normativ se prevede expres că nu se includ în baza de calcul prevăzută la alin. (1) sumele reprezentând…. e) compensaţiile acordate în condiţiile legii ori ale contractelor colective sau individuale de muncă, salariaţilor concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor.
Pe de altă parte, Curtea subliniază că legislaţia actuala prevede obligaţia de a plăti contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj în raport de venitul brut realizat, dar dreptul corelativ la încasarea indemnizaţiei de şomaj se calculează nu in raport de suma cu care s-a contribuit, ci în raport de alte elemente, respectiv în funcţie de salariul de baza lunar brut, care este mai mic sau cel mult egal cu venitul brut.
Distincţia nu este întâmplătoare, noţiunile de venit brut si salariu de baza brut fiind diferite.
Conform art. 155 din Codul muncii „salariul cuprinde salariul de baza, indemnizaţiile, sporurile, precum si alte adaosuri”.
În speţă, corect instanţa de fond a apreciat că, cele două decizii emise de AJOFM Hunedoara Deva sunt legale şi temeinice.
Iniţial pârâta a calculat indemnizaţia de şomaj luând eronat în calcul venitul brut realizat, în care au fost incluse şi plăţile compensatorii, întrucât dispoziţiile legale mai sus enunţate prevăd raportarea la salariul de baza brut. Deşi situaţia este inechitabila pentru persoana asigurata, instanţa de judecata este ţinută sa aplice legea astfel cum a fost edictata de către legiuitor.
Astfel, nu va fi reţinută critica recurentului referitoare la reţinerea contribuţiile către bugetul asigurărilor pentru şomaj, impozitul pe venit din întreaga sumă care cuprindea şi plăţile compensatorii, deoarece este nefondată. În cauză, faţă de prevederile legale menţionate, instanţa dacă ar statua în echitate, ar ajunge la încălcarea dispoziţiilor legale, la crearea unor norme juridice paralele şi la încălcarea principiului separaţiei puterilor in stat.
Nefondată este şi critica vizând neobservarea dispoziţiilor art.5 şi art.39 ind.1 din H.G. nr.174/2002 deoarece art. 19 ind.1 alin. (1) prevede că prin salariu de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, prevăzut la art. 39 alin. (2) lit. b) din lege, se înţelege baza lunară de calcul al contribuţiei individuale la bugetul asigurărilor pentru şomaj prevăzută la titlul IX2 “Contribuţii sociale obligatorii” din Legea nr.571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare, aspecte necontestate de nimeni în prezenta cauză.
Aşa cum a reţinut Curtea în expunerea de motive, esenţa prezentului recurs constă în înţelegerea noţiunii de venit brut şi salariu de bază brut, întrucât dispoziţiile legale prevăd, aşa cum am arătat, că indemnizaţia de şomaj se calculează la nivelul de 75% din salariul de baza minim brut pe ţară, la care se adaugă o suma calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de baza lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote stabilite diferenţiat în funcţie de stagiul de cotizare.
În ce priveşte susţinerea recurentului că plăţile în discuţie nu ar fi compensatorii, va fi înlăturată ca nefondată, în condiţiile în care nu se probează o altă natură juridică a acestor sume de bani sau temeiul de drept în baza căruia au fost acordate, atâta timp cât şi angajatorul le numeşte plăţi compensatorii.
Faţă de cele ce preced, Curtea, constată că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică şi ca atare, în conformitate cu art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 82 din Legea nr.168/1999 va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
