– O.G. nr. 195/2002;
– O.U.G. nr. 2/2001.
Instanţa de administrativ învestită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate are de verificat concordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forţă juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis, ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de
art. 1(5) din Constituţie – republicată – şi art. 4(3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative – republicată.
(Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal,
decizia nr. 1224 din 18 iunie 2009)
Prin cererea înregistrată la data de 30 octombrie 2008, SC „SERVICII COMUNALE” SA Rădăuţi a solicitat să se dispună anularea procesului-verbal de contravenţie seria P.C. nr. 0002921, încheiat la data de 14 octombrie 2008 de Primăria mun. Rădăuţi – Politia comunitară.
La termenul din data de 19 ianuarie 2009, petenta a invocat excepţia de nele-galitate a disp. art. 5 lit. c) din H.C.L. nr. 106/2007 a municipiului Rădăuţi.
învestit cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, Tribunalul Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 542 din 26 martie 2009, a respins – ca nefondată – excepţia de nelegalitate, reţinând – în esenţă – în motivarea soluţiei că actul administrativ supus analizei de legalitate nu se suprapune cu disp. art. 105 (8) din O.G. nr. 195/2002.
împotriva acestei sentinţe a promovat recurs petenta şi, reiterând motivele dezvoltate pe larg în sesizarea sa privind excepţia de nelegalitate, a arătat că prin H.C.L. criticată se încalcă prev. art. 2 (2) din O.G. nr. 2/2001, contravenţia reglementată prin această H.C.L. fiind reglementată prin art. 105 (8) din O.G. nr. 195/2002.
Recursul este întemeiat.
Art. 105 (8) din O.G. nr. 195/2002 privind Codul rutier sancţionează contravenţia constând în „nerespectarea obligaţiilor de către executant sau, după caz, beneficiar ca, după terminarea lucrărilor în partea carosabilă, acostament sau trotuar, să readucă drumul public cel puţin la starea iniţială”.
Potrivit art. 177 (1) din H G. nr. 1391/2006, îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulaţia pe drumurile publice şi luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către poliţişti rutieri din cadrul Poliţiei Române.
H.C.L. nr. 106/2007 preia în art. 5 lit. c) contravenţia aşa cum este reglementată de art. 105 (8) din O.G. nr. 195/2002, adăugând însă o serie de reglementări pe care ordonanţa menţionată nu le conţine, respectiv cele care vizează termenul de constatare a contravenţiei: „în termenul stabilit în autorizaţia emisă de către cei autorizaţi să efectueze lucrări tehnico-edilitare” şi un alt mod de sancţionare (pentru persoane fizice şi pentru persoane juridice – lit. g) şi, respectiv, lit. h) ale art. 6 din
H.C.L.).
în condiţiile în care această contravenţie – sub aspectul modalităţilor de săvârşire, al sancţiunilor aplicabile, cât şi al competenţelor de constatare şi sancţionare – a primit o reglementare prin O.G. nr. 195/2002 – aii. 105 (8) – în virtutea art. 2 (2) din O.U.G. nr. 2/2001, autorităţile administraţiei publice locale sau judeţene, prin hotărârile adoptate, nu sunt în drept ca pentru aceleaşi domenii să stabilească contravenţii şi sancţiuni diferite.
în atare situaţie, Curtea constată că în speţă sunt îndeplinite şi cerinţele impuse de prev. art. 4 din Legea nr. 554/2004 modificată, aşa încât, în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. pr. civ., va modifica în totalitate sentinţa recurată şi, în consecinţă, va constata nelegalitatea art. 5 lit. c) din H.C.L. Rădăuţi nr. 106/2007.
