R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI ADMINISTRATIV
SENTINŢA CIVILĂ NR. 413
Şedinţa publică din data de 10 februarie 2011
S-a luat în examinare cauza civilă – litigiu de muncă, având ca obiect drepturi băneşti, privind pe reclamanta O. L.-T, domiciliată în Tulcea, în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, str. Viitorului nr. 50, jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-a prezentat A. M. pentru pârâtă, în baza delegaţiei pe care o depune la dosar, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că reclamanta a depus la dosar precizări suplimentare cu privire la Cererea de chemare în judecată, prin care a arătat perioada pentru care solicită plata diferenţei salariale, după care :
Faţă de declaraţia părţii prezente, că nu mai sunt alte cereri de formulat şi nici motive de amânare, instanţa apreciază cererea în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbateri în fond.
Consilier juridic A. M., având cuvântul în fond pentru dezbateri pentru pârâtă, solicită respingerea acţiunii ca nefondată, pentru motivele expuse pe larg în Întâmpinarea depusă la dosar.
T R I B U N A L U L :
Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 3623/88/2010, O. L.-T., a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei Direcţia de Sănătate Publică – Tulcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata diferenţei dintre salariile cuvenite potrivit contractului individual de muncă şi salariile plătite efectiv, să fie obligată la plata salariului potrivit contractului individual de muncă, respectiv potrivit actelor adiţionale la contractul individual de muncă şi de asemenea, să fie obligată la plata acestor sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Prin precizările depuse la dosarul cauzei în data de 04 februarie 2011, reclamanta a arătat că perioada pentru care solicită drepturi salariale este august 2010 şi în continuare.
În motivare, reclamanta a arătat că la data de 15 august a luat la cunoştinţă despre faptul că i-a fost diminuat salariul.
A menţionat reclamanta că angajatorul are printre obligaţii plata salariului pentru prestată, aşa cum a fost stabilit prin contractul individual de muncă.
A precizat reclamanta că statul, care este terţ raportat la contractul individual de muncă, încheiat între angajator şi salariat, nu poate modifica ceea ce părţile au stabilit, respectiv nu poate diminua salariile acestora în mod direct prin edictarea unei legi în acest sens.
De asemeni, a menţionat reclamanta că, deşi nu i-a fost încheiat act adiţional la contractul individual de muncă de micşorare a salariului, pârâta a reţinut o parte din salariile datorate conform contractului individual de muncă, plătindu-i numai o parte din salariile datorate.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 40 alin. 2, lit. c) din Legea nr. 53/2003 şi art. 110 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, iar în dovedire, a depus la dosarul cauzei în copie: dovada drepturilor salariale; carte de identitate şi precizări.
În apărare, pârâta a depus la dosarul cauzei: întâmpinare şi în copie dispoziţia nr. 161/2010; precizări şi adresa nr. 6633/2010.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că, în urma publicării în Monitorul Oficial a Legii nr. 118/2010 a dispus diminuarea cuantumului brut al salariilor, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale cu 25% pentru tot personalul.
Examinând cererea în raport de probele administrate în cauză, instanţa constată în fapt următoarele:
Prin emiterea dispoziţiei nr. 161/2010, pârâta a dispus diminuarea cuantumului brut al salariilor, inclusiv a sporurilor, indemnizaţiilor şi a altor drepturi salariale ale salariaţilor săi, printre care se regăseşte şi reclamanta, cu 25% începând cu data de 01.07.2010.
Pentru a emite această dispoziţie, intimata a avut în vedere prevederile Legii nr. 118/2010.
Din probele depuse la dosarul cauzei rezultă că, pârâta i-a modificat unilateral reclamantei contractul individual de muncă, prin reducerea cuantumului drepturilor salariale cuvenite cu 25%.
Dacă reclamanta nu era mulţumită de modificarea unilaterală a salariului stabilit de către pârâtă prin dispoziţia nr. 161/2010, putea formula contestaţie împotriva acesteia.
Potrivit art. 283 alin. 1 din Codul muncii, cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la modificarea contractului individual de muncă.
Instanţa reţine că, în speţa de faţă reclamanta nu a contestat dispoziţia nr. 161/2010 prin care pârâta a dispus diminuarea drepturilor salariale cu 25% ale salariaţilor săi, printre care se regăseşte şi ea, ci a solicitat doar restituirea drepturilor salariale reţinute.
Ori, având în vedere că prin cererea adresată instanţei reclamanta nu a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 161/2010, instanţa reţine că, fără a fi controlată legalitatea şi temeinicia acestei dispoziţii, reclamanta nu este îndreptăţită să-i fie plătită diferenţa dintre salariile cuvenite potrivit contractului individual de muncă şi salariile plătite şi, de asemenea, nu poate fi obligată pârâta să-i plătească salariile potrivit contractului individual de muncă, respectiv potrivit actului adiţional la contractul individual de muncă aferent perioadei august 2010 şi în continuare, urmând să respingă cererea reclamantei, ca nefondată.
Întrucât primele două capete de cerere sunt nefondate, instanţa urmează a respinge ca nefondat şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata inflaţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta O. L.-T, domiciliată în Tulcea, în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, str. Viitorului nr. 50, judeţul Tulcea, în totalitate, ca nefondată.
Definitivă şi executorie.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
??
??
??
??
