Nu se poate considera că prin calificarea ca inadmisibilă a contestaţiei formulată de reclamantă împotriva dispoziţiei de verificare se recunoaşte supremaţia organului fiscal în emiterea unor dispoziţii de reverificare nesupuse revocării de către organul emitent şi implicit controlului instanţei judecătoreşti, ceea ce ar contraveni principiului constituţional al accesului liber la justiţie, care are obligaţia de a analiza litigiul dintre părţi în fondul acestuia. Actul respectiv nu poate fi asimilat unui actul administrativ fiscal în înţelesul prevederilor art. 41 şi 205 din codul de proc. fiscală, care să fie susceptibil a fi contestat separat în procedura administrativ-jurisdicţională reglementată de prevederile art. 205 din codul de proc. fiscală. Această dispoziţie nu este decât un act premergător care poate sta la baza emiterii, eventual, a unei noi decizii de impunere care poate fi contestată ulterior, dacă se apreciază că este nelegală sau netemeinică, putând fi invocate inclusiv neregularităţile actelor premergătoare care au stat la baza acestui act fiscal.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 524/C.A. din 11 octombrie 2010
