TRIBUNALUL PRAHOVA
SECŢIA a II – a CIVILĂ
DE ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DOSAR NR. 11951/105/2011
Judecator, Mihailescu Mirela
SUSPENDAREA EXECUTARII ACTULUI ADMINISTRATIV FISCAL IN CONDITIILE ART. 215 DIN OG 92/2003 SI ALE ART. 15 DIN
L 554/2004
Prin incheierea de sedinta din data de 05.06.2012 pronuntata in dosarul de mai sus, instanta a admis cererea de suspendare formulata de reclamanta S. R., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDETEANA DE ASIGURARI DE SANATATE PRAHOVA si a suspendat executarea deciziei emisa de parata CAS Prahova nr. 5517 din 19.09.2011 pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a avut in vedere urmatoarele considerente.
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 11951/105/2011, reclamanta S. R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurari de Sanatate a Judetului Prahova suspendarea pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei a executarii deciziei CAS Prahova nr. 5517 din 19.09.2011 si a Titlului executoriu nr. 5517 din 22.11.2011 emis de parata, anularea deciziei CAS Prahova nr. 48315 din 21.11.2011 avand ca obiect solutionarea contestatiei formulata de reclamanta impotriva deciziei nr. 5517/19.09.2011, anularea acesteia din urma, precum si a titlului executoriu si a somatiei nr. 5517 din 22.11.2011 si obligarea CAS Prahova sa emita o noua decizie privind obligatia de plata a contributiei la FNUASS pentru perioada 2006-2008, in termen de 15 zile, sub sanctiunea unor penalitati de 200 lei pentru fiecare zi de intarziere, precum si obligarea paratei la plata despagubirilor si a cheltuielilor de judecata.
In motivare, reclamanta a aratat ca in data de 29.09.2011 i-a fost comunicata decizia atacata, impotriva careia aceasta a formulat contestatie administrativa prealabila, ce i-a fost respinsa prin decizia CAS Prahova nr. 48315 din 21.11.2011.
In ce priveste nelegalitatea deciziei a carei suspendare se solicita, reclamanta a sustinut ca sumele aferente anului 2005 nu mai pot fi pretinse de catre parata, avand in vedere ca s-a implinit termenul de prescriptie pentru stabilirea obligatiilor, potrivit art. 91 alin. 1 din Codul de procedura fiscala, rap. la art. 131 C.pr.fisc.
Referitor la sumele pretinse pentru anul 2007, reclamanta a aratat ca au fost stabilite in mod eronat, intrucat CAS a realizat calculul sumei datorate prin raportare la venitul brut realizar de reclamanta in 2007, ia rnu prin raportare la venitul impozabil determinat dupa deducerea cheltuielilor.
Astfel, venitul impozabil estimat declarat de catre reclamanta pentru anul 2007 este de 5000 lei si nu de 30.000 lei, asa cum in mod eronat s-a stabilit prin decizia contestata.
Corespunzator venitului net realizat in anul 2007 (8707 lei), incepand cu data de 23.08.2008, reclamanta datora diferenta de 240 lei dintre contributia calculata la venitul estimat si cea calculata la venitul realizat.
Ca o consecinta directa a erorii savarsite la calculul sumelor datorate de contestatoare pentru anul 2007, CAS Prahova a determinat in mod gresit si dobanzile si penalitatile aferente, astfel incat se impune reclacularea acestora.
Totodata, invedereaza instantei ca pentru diferenta de 240 lei, dobanzile urmeaza sa fie calculate incepand cu data de 23.08.2008 (la 60 de zile de la emiterea deciziei de impunere anuale pe 2007).
Referitor la sumele pretinse pentru anul 2008, parata a determinat in mod eronat venitul in functie de care s-a realizat calculul contributiei pentru primele doua trimestre ale anului 2008, aspect ce prezinta relevanta cu privire la modalitatea de stabilire a dobanzilor.
Parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata,
In motivare, parata a aratat ca incepand cu anul 2005, in cazul in care contribuabilii care realizeaza venituri din profesii libere sau sunt autorizati sa desfasoare activitati independente, la finele anului, inregistraza pierderi sau realizeaza venituri la nivelul fiecarei luni sub nivelul salariului de baza minim brut pe tara, contributia se calculeaza prin aplicarea cotei de 6,5% la nivelul unui salariu minim brut pe tara pentru fiecare luna, daca este singurul asupra caruia se calculeaza contributia.
In cazul reclamantei, pentru anii 2005,2006,2007 si 2008, aceasta neavand calitatea de salariat, contributia s-a calculat prin aplicarea cotei de 6,5 % la nivelul unui salariu de baza minim brut pe tara pentru fiecare luna.
Referitor la plata majorarilor de intarziere, acestea se datoreaza in baza art. 55 alin. 1 din OUG 150/2002, art. 261 din L 95/2006, 115 alin. 1 si 116 alin. 1 din OG 92/2003, termenul de scadenta pentru plata CASS din veniturile realizate din activitati desfasurate de persoane care exercita profesii libere fiind trimestrial, respectiv in zilele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie si 15 decembrie ale fiecarui an fiscal.
In ce priveste obligatia de plata a CASS definitiva pe anul 2005, se stabileste pe baza deciziei de impunere anuala comunicata contribuabililor de catre Administratia financiara in anul 2006 si are termen de depunere la CAS Prahova, 60 de zile de la data comunicarii.
Acest document din 2006 constituie baza de impunere finala pentru anul 2005 si reprezinta creanta certa, iar termenul de prescriptie al dreptului de a stabili obligatii fiscale este de 5 ani, care pentru anul fiscal 2005, incepe sa curga de la 01.01.2007.
La termenul de judecata din data de 24.05.2012, instanta a procedat la disjungerea capetelor de cerere privind anularea titlului executoriu si a somatiei de plata nr. 5517/22.11.2011 si suspendarea titlului executoriu, formandu-se dosarul nr. 3991/105/2012, in care instanta a ramas in pronuntare asupra exceptiei de necompetenta materiala a Tribunalului Prahova.
In acest dosar, la termenul de judecata din data de 24.05.2012, instanta a ramas in pronuntare asupra cererii de suspendare a executarii deciziei CAS Prahova nr. 5517 din 19.09.2011.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a constatat urmatoarele:
In conformitate cu art. 215 din OG 92/2003, “introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 lei.”
Potrivit art. 14 alin. 1 din L 554 din 2004, “in cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.”
Totodata, potrivit art. 15 alin. 1 din L 554/2004, “suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.”
Instanta constata ca reclamanta s-a adresat autoritatii emitente cu plangere prealabila impotriva deciziei nr. 5517/19.09.2011, in conditiile art. 7 din L 554 din 2004, aceasta fiind solutionata prin decizia nr. 48315/21.11.2011 emisa de CAS Prahova, in sensul respingerii ca neintemeiata.
Totodata, instanta constata ca reclamanta a achitat cautiunea ce i-a fost pusa in vedere, depunand la dosar chitanta si recipisa de consemnare a acesteia.
In ce priveste existenta cazurilor bine justificate, instanta retine ca acestea sunt definite de art. 2 alin. 1 lit. t si constau in împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Sub acest aspect, instanta retine ca prin Decizia nr. 5517 din 19.09.2011 s-a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a sumei de 6814 lei, din care suma de 2840 reprezinta contributii CASS, suma de 3547 lei, dobazi de intarziere, iar suma de 427 lei, penalitati de intarziere, aferente perioadei 2005-2008.
In ce priveste prescriptia dreptului de a stabili creantele aferente anului 2005, instanta retine ca art. 91 din OG 92/2003, “dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel. Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.”
Potrivit art. 23 din acelasi act normativ, “dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează. Potrivit alin. (1) se naşte dreptul organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată.
In cauza de fata, baza de impunere pentru anul 2005 s-a constituit la momentul realizarii veniturilor din activitati independente, iar nu la momentul emiterii decieiei de impunere anuale de catre Administratia financiara, in acelasi sens fiind si dipozitiile art. 51 alin. 4 lit. b din OUG 150/2002 si ale art. 257 alin. 5 lit. b din L 95/2006, care prevad termenele de scadenta pentru plata contributiilor la CAS din veniturile realizate din activitati independente, mentionate de parata in cuprinsul intampinarii, in functie de carea aceasta a calcluat dobanzi si penalitati de intarzire, intrucat in caz contrar, parata nu ar mai fi avut dreptul de a calcula penalitati de intarziere aferente unei creante nenascute inca.
Asadar, considerand creantele nascute in anul 2005, termenul de prescriptie pentru a le stabili incepe sa curga de la data de 01 ianuarie a anului urmator, respectiv 01.01.2006, care, fiind de 5 ani, se implineste la data de 01.01.2011.
In consecinta, la o prima analiza, instanta constata ca dreptul paratei de a stabili creantele fiscale aferente anului 2005 era prescris la data emiterii deciziei a carei suspendare se solicita, acesta fiind un prim caz bine justificat apt sa atraga suspendarea executarii actului administrativ atacat.
Totodata, instanta constata ca in cauza exista dubii si cu privire la calculul contributiilor, respectiv la modalitatea in care a fost aplicata cota prevazuta de lege, avand in vedere prevederile art. 257 alin. 2 lit. b din L 95/2006, potrivit carora aceasta se aplica veniturilor impozabile, precum si calculul detaliat al contributiilor (fila 9), din care reiese ca aceasta cota a fost aplicata in unele cazuri venitului brut, din care nu s-au mai scazut cheltuielile ce nu fac obiectul impozitarii.
Avand in vedere ca cererea de suspendare se judeca insa cu urgenta, neputandu-se amana pana la finalizarea cercetarii judecatoresti, pentru a se administra tot probatoriul necesar verificarii legalitatii actului atacat, precum si faptul ca suspendarea executarii acestuia nu poate fi partiala, instanta apreciaza ca, pana la acest moment, exista sufieciente temeiuri pentru a retine existenta unor cazuri bine justificate care sa atraga admiterea cererii de suspendare.
Referitor la ultima cerinta prevazuta de art. 14 din L 554 din 2004, instanta apreciaza ca in cauza exista posibilitatea producerii unei pagube iminente prin executarea actului administrativ fiscal, astfel cum este definita de art. 2 alin. 1 lit. ş) si care consta in prejudiciul material viitor şi previzibil.Astfel, instanta constata ca in cauza prejudiciul deriva tocmai din natura juridica a actului administrativ fiscal, care constata o creanta fiscala, decizia reprezentand titlu de creanta si executarea acesteia presupunand diminuarea patrimoniului reclamantei cu suma de bani mai sus mentionata, in baza unui act administrativ care prezinta indoieli sub aspectul legalitatii, dupa cum s-a aratat mai sus.
De asemenea, instanta nu apreciaza ca suspendarea executarii unui act administrativ fiscal poate interveni numai in situatia existentei unui prejudiciu ireparabil, ce s-ar produce in situatia executarii actului, avand in vedere ca, daca s-ar recurge la acest rationament, care execede oricum textului de lege anterior citat, ce impune doar ca prejudiciul material sa fie viitor si previzibil, s-ar exclude de la aplicarea institutiei prevazute de art. 14 din L 554 din 2004 majoritatea actelor administrative fiscale ce constata existenta unei creante fiscale, intrucat intotdeauna ar exista posibilitatea recuperarii sumei, in situatia admiterii actiunii in anulare.
Pentru aceste motive, in baza art. 14 din L 554 din 2004, instanta a admia cererea formulata de reclamanta si a dispuns suspendarea executarii Deciziei nr. 5517 din 19.09.2011 emisa de parata pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei avand ca obiect anularea acesteia.
