SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
Materie : RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. OBLIGAŢIE DE A FACE. OBIECTUL ACŢIUNII ÎN CONTENCIOS ADMINISTRATIV.
-art.8 din Legea nr.554/2004.
Prin acţiunea ce face obiectul cauzei, reclamanta recurentă a chemat în judecată pe pârâtul I. S. U. C. al judeţului B. solicitând ca prin hotărârea ce va pronunţa să se constate că incendiul din data de 05.02.2009 de pe strada R. cu ocazia stingerii căruia s-au întocmit procesele verbale nr.33/05.02.2009 şi 4/05.02.2009 au fost provocate de un scurt circuit electric cauzat de defecţiunea plăcii de bază a aparatului de bronzat Alisun şi să fie obligat pârâtul să-i pună la dispoziţie copii după raportul de constatare şi fotografiile /filmările efectuate de unitate cu prilejul intervenţiei .
Prin acţiunea ce face obiectul cauzei, reclamanta recurentă a chemat în judecată pe pârâtul I. S. U. C. al judeţului B. solicitând ca prin hotărârea ce va pronunţa să se constate că incendiul din data de 05.02.2009 de pe strada R. cu ocazia stingerii căruia s-au întocmit procesele verbale nr.33/05.02.2009 şi 4/05.02.2009 au fost provocate de un scurt circuit electric cauzat de defecţiunea plăcii de bază a aparatului de bronzat Alisun şi să fie obligat pârâtul să-i pună la dispoziţie copii după raportul de constatare şi fotografiile /filmările efectuate de unitate cu prilejul intervenţiei .
Art. 8 din Legea nr. 554/2004 stabileşte obiectul acţiunii în contencios administrativ stipulând în alin.1 că „ Persoana vătămata într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se considera vătămat într-un drept sau interes legitim al sau prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”
Art. 8 din Legea nr. 554/2004 stabileşte obiectul acţiunii în contencios administrativ stipulând în alin.1 că „ Persoana vătămata într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se considera vătămat într-un drept sau interes legitim al sau prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”
Or , analizând acţiunea formulată de către reclamant rezultă că aceasta nu se încadrează în dispoziţiile art. 8 din Legea contenciosului administrativ , fiind o acţiune în constatarea unei stări de fapt , de natură civilă.
Or , analizând acţiunea formulată de către reclamant rezultă că aceasta nu se încadrează în dispoziţiile art. 8 din Legea contenciosului administrativ , fiind o acţiune în constatarea unei stări de fapt , de natură civilă.
Prin urmare , având în vedere că prezenta cauză este o acţiune civilă şi nu o acţiune în contencios administrativ, competenţa de soluţionare a acesteia în primă instanţă aparţinea judecătoriei, conform art. 1 alin.1 Cod procedură civilă şi nu tribunalului .
Prin urmare , având în vedere că prezenta cauză este o acţiune civilă şi nu o acţiune în contencios administrativ, competenţa de soluţionare a acesteia în primă instanţă aparţinea judecătoriei, conform art. 1 alin.1 Cod procedură civilă şi nu tribunalului .
Decizia nr.4343/CA/19.11.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr.1548/CA din 20.03.2012 Tribunalul Bihor a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC D. SRL cu sediul în O., str. D. C. nr.14 judeţul Bihor, în contradictoriu cu pârâta I. S. U. C. AL JUD. B. cu sediul în O., str.A. I., nr. 9 judeţul Bihor.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :
La dosarul cauzei a fost depus Raportul de Constatare Tehnică privind analiza cauzei incendiului produs în data de 5.02. 2009 ora 19,42 la Salonul de bronzat SC S. SRL din O., str. R. , nr. 14 .
Încă din titlu reiese că este vorba de cel de-al doilea incendiu.
Spaţiul în care s-a produs incendiul era amenajat pentru patru aparate de bronzat, având un grup sanitar şi o magazie pentru materiale, precum şi o canapea pentru clienţi şi birou pentru personal.
La data şi ora producerii incendiului condiţiile atmosferice nu favorizau propagarea incendiului. Incendiul a fost observat de către numita N. T. care a anunţat pompierii militari prin sistemul unic pentru apeluri de urgenţă 112 la ora 19,42 .
Incendiul a fost localizat la ora 19,46 şi a fost lichidat la ora 20,06. Cercetare a cauzei de incendiu a fost demarata imediat după lichidare a incendiului de către comandantul subunităţii împreună cu un agent al Poliţiei Municipiului O. S-a menţionat faptul că ultima persoană care a părăsit localul, proprietarul acestuia numitul S. C., nu a sosit la locul incendiului.
S-a arătat în Raportul de Constatate Tehnică, că pompierii militari au acţionat la acelaşi spaţiu pentru lichidarea unui alt incendiu cu doar 2 ore înainte.
Din declaraţia comandantului GIS a reieşit că spaţiul era inundat cu fum iar focarele cu incendii au fost stabilite la intrarea unde era canapeaua şi în partea din spate unde era amenajată magazia.
În zona magaziei ardeau rafturile de lemn, suluri de hârtie, soluţii pentru curăţenie şi un tomberon în care erau depozitate deşeurile. Pentru cercetarea cauzei de incendiu au fost emise următoarele ipoteze:
a) – generarea incendiului de către efectul termic al curentului electric, ca urmare a solicitării circuitului care realimentează aparatele de bronzat;
b) – reaprinderea în urma primului incendiu;
c) – acţiune intenţionată;
d) – neglijenţă din partea proprietarului, fumatul.
În ceea ce priveşte ipoteza de la litera a, cu toate că aceasta a fost considerată cauza izbucnirii primului incendiu, ea a fost eliminată, întrucât arderea s-a manifestat mai violent în spaţiul amenajat ca magazie, conductorii electrici care traversau spaţiul la nivelul podelei în pat cablu au fost afectaţi din exterior spre interior. Instalaţia electrică nu a prezentat indiciile caracteristice supraîncălzirii conductorilor înainte ca aceştia să fie cuprinşi de incendiu. De asemenea pereţii erau arşi până jos în partea dinspre magazie iar în părţile dinspre spaţiile unde arau amplasate aparatele de bronzat, aceştia erau doar afumaţi.
În ceea ce priveşte ipoteza de la litera b, al doilea incendiu nu ar fi putut să se producă ca urmare a reaprinderii primului incendiu, întrucât pe de o parte locul a fost bine verificat după stingerea incendiului, iar pe de altă parte sursa celui de-al doilea incendiu a fost în partea opusă primului incendiu.
A fost exclusă de asemenea şi varianta menţionată la litera c, aceasta presupunând acţiunea intenţionată de instituire a incendiului. În ceea ce priveşte fumatul ca şi cauză a celui de-al doilea incendiu, având în vedere că proprietarul care este fumător a fost ultima persoană care a părăsit spaţiul cu puţin timp înainte de izbucnirea celui de-al doilea incendiu precum şi faptul că incendiul a izbucnit în magazie, este foarte posibil ca o ţigară aruncată neglijent în magazie să fi putut aprinde materialele aflate în aceasta.
Concluzia fundamentată şi prezentată detailat privind cauza de incendiu ., cea mai probabilă, s-a referit la „jarul unei ţigări aruncate neglijent” ca fiind cauza cea mai probabilă a celui de al doilea incendiu. în sprijinul acestui raţionament a fost identificarea clara a poziţiei focarului de incendiu prin interpretarea amprentei incendiului în zona magaziei.
În aceste condiţii comisia a concluzionat că incendiul a fost provocat ca urmare a unui concurs de împrejurări care au la bază neglijenţa proprietarului.
S-a constatat că la data de 09.12.2011, după depunerea Raportului de Constatare Tehnică, reprodus mai sus, care a fost însoţit de fotografii şi schiţe efectuate la faţa locului, a fost depusă o cerere de probaţiune de către reclamant prin care a solicitat efectuarea unei expertize tehnice judiciare care sa stabilească dacă plăcile de bază ale aparatului de bronzat ALISUN care au ars în incendiul din data de 5.02. 2009 de pe str. R. din O. cu ocazia stingerii căruia s-au întocmit procesele verbale nr. 33 şi 34, au provocat incendiul mai sus menţionat. Ca obiectiv al expertizei s-a mai solicitat să se stabilească că aceste plăci de bronzat sunt defectuos concepute şi sunt susceptibile de a provoca incendii.
S-a mai solicitat de asemenea o expertiză cu obiectivul generic „ stabilirea cauzelor incendiului din data de 5.02. 2009”.
Cererea de probaţiune în ceea ce priveşte cele două expertize a fost respinsă având în vedere că din raportul de constatare tehnică depus a reieşit că incendiul a izbucnit în magazia salonului de bronzat, considerându-se irelevante obiectivele de expertiză depuse. S-a solicitat de asemenea audierea a 2 martori, cerere care a fost respinsă ca neconcludentă.
Văzând acţiunea introductivă cât şi acţiunea precizată, conform cărora reclamantul a solicitat la pct. 2 să fie obligată pârâta să pună la dispoziţia acestuia copii după raportul de constatare şi fotografiile efectuate de unitate cu prilejul intervenţiei, s-a constatat că reclamantei i-a fost comunicată concluzia raportului, şi în cursul judecăţii a fost depus la dosar şi Raportul de Constatare Tehnică însoţit de fotografii.
Ca atare a ceastă cerere a rămas fără obiect.
Referitor la primul capăt de cerere, tribunalul a apreciat că instanţa de judecată nu se poate subroga în atribuţiile unei instituţii de specialitate şi nu poate să constate ca şi cauză a provocării unui incendiu, o alta decât cea cuprinsă în concluziile Raportului de Constatare Tehnică.
Pentru aceste considerente a fost respins şi primul punct al acţiunii introductive.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate, având în vedere prevederile art. 274 Cod procedură civilă, instanţa a constatat că acestea nu sunt întemeiate câtă vreme acţiune a de fond a fost respinsă.
Împotriva acestei sentinţei, a declarat recurs recurenta reclamantă SC D. SRL, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că incendiul din data de 05.02.2009 de pe strada R. din O., cu ocazia stingerii cărui s-au întocmit procesele verbale 33/05.02.2009 şi 34/05.02.2009, a fost provocat de scurtcircuit electric cauzat de defecţiunea plăcii de baza a aparatului de bronzat ALISUN şi obligarea pârâtei să pună la dispoziţie copii după raportul de constatare şi fotografiile / filmările efectuate de unitate cu prilejul intervenţiei. Cu cheltuieli de judecata.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei a solicitat repunerea cauzei pe rol întrucât nu s-a admis nici o probă din cele care au fost solicitate.
A menţionat că prin “cererea de probaţiune” pe care a depus-o la dosarul cauzei la data de 24.10.2011 prin serviciul REGISTRATURA a Tribunalului Bihor a solicitat încuviinţarea probei cu expertizele tehnice judiciare cu specialităţile
1. Electronica cu obiectivul generic “Stabilirea daca plăcile de baza al aparatului de bronzat ALISUN care au ars în incendiul din data de 05.02.2009 de pe strada R. din O., cu ocazia stingerii cărui s-au întocmit procesele verbale 33/05.02.2009 şi 34/05.02.2009″au provocat sau ar fi putut provoca incendiul mai sus menţionat. Stabilirea daca plăcile de baza al aparatului de bronzat ALISUN sunt defctuoase în sensul ca sunt defectuos concepute şi executate şi daca sunt susceptibile de a face scurtcircuite frecvent şi de a provoca incendii.
2. Procese pirogene şi incendii cu obiectivul generic “Stabilirea cauzelor incendiului din data de 05.02.2009 de pe strada R. din O., cu ocazia stingerii cărui s-au întocmit procesele verbale 33/05.02.2009 şi 34/05.02.2009”
A menţionat că specialităţile figurează în nomenclatorul specializărilor expertizei tehnice judiciare, publicat în Ordinul nr. 199/2010 05-02-2010 modificat prin ORDIN nr. 1.749/C din 19 august 2011 privind modificarea Nomenclatorului specializărilor expertizei tehnice judiciare, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 199/C/2010.
II. A solicitat de asemenea încuviinţarea probei testimoniale cu martorii S. A. H. şi A. A. A. însă instanţa le-a respins în mod vădit nejustificat prin încheiere, motiv pentru care a considerat că în prezenta cauză nu a putut administra nici o proba care să-i susţină solicitările, fiindu-i afectat dreptul la un proces echitabil.
In fapt, în data de 05.02.2009 a avut loc un incendiu la salonul de bronzat al societăţii, incendiu cu ocazia stingerii căruia s-au încheiat procesele verbale 33/05.02.2009 şi 34/05.02.2009. A considerat ca incendiul a fost provocat de scurtcircuit electric cauzat de defecţiunea plăcii de baza a aparatului de bronzat ALISUN şi nu de alte cauze.
De altfel societatea s-a mai adresat paratei pentru ai se pune la dispoziţie cele solicitate insa parata a afirmat prin adresa 50026/P/17.02.2009 ca mijlocul care ar fi putut produce aprinderea ca fiind “ţigara” insa în cuprinsul procesului verbal de intervenţie nr 33/05.02.2009 se arata în mod corect ca sursa incendiului este “incalzire prin diferite tipuri de radiaţii (ultraviolet, intra..)”, mijlocul care putea produce aprinderea este “efect termic al curentului electric”, primul material care s-a aprins este “mase plastice izolaţie de cabluri”. Când a cerut iar informaţii de la parata aceasta prin adresa cu nr 55041/P/01.04.2010 susţine teza a doua incendii unul anunţat la 17:41 “, la care mijlocul care putea produce aprinderea este “efect termic al curentului electric”, şi un al doilea incendiu la care mijlocul care ar fi putut produce aprinderea ca fiind “ţigara”. Tot prin acea adresa pârâta a susţinut ca nu are filmări şi fotografii cu privire la incendiu în timp ce prin adresa 50026/P/l7.02.2009 lasă de înţeles ca aceste înregistrări /fotografii ar exista insa nu le vor pune la dispoziţie.
De fapt consideră ca incendiul s-a produs ca urmare a scurtcircuitului cauzat de defecţiunea din fabricaţie a placii de baza al aparatului de bronzat ALISUN mai mult susţine ca a fost un singur incendiu în realitate deoarece primul incendiu nu a fost stins corespunzător de pompieri şi astfel s-a produs cel de “al doilea” incendiu “inventat” de pompierii care nu au fost în stare sa stingă “primul incendiu”. În realitate a fost un singur incendiu provocat de cauzele mai sus menţionate.
Aceasta acţiune este formulata deoarece răspunderea pentru prejudiciile cauzate de incendiul în cauza trebuie suportate de societatea producătoare de aparate de bronzat din Olanda. Societatea din Olanda (de fapt asigurătorul acesteia ) nu s-a eschivat insa a cerut probe cum ca incendiul a fost provocat de placa de baza a aparatului de bronzat.
În drept a invocat dispoziţiile art. 299 – 316 Cod procedură civilă.
Examinând sentinţa recurată , prin prisma motivelor de recurs, cât şi din oficiu, având în vedere actele şi lucrările dosarului , se constată următoarele :
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art. 304 pct.3 raportat la art. 312 alin.6 Cod procedură civilă a casat sentinţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Oradea.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
