– art. 166 Cod procedură civilă
– art.1201 Cod civil
Pentru a exista identitate de obiect între două acţiuni este suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este acelaşi în ambele acţiuni şi, chiar dacă în primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidentală un drept invocat de o parte, soluţia dată de instanţă are putere de lucru judecat într-o nouă acţiune în care se încearcă valorificarea aceluiaşi drept .
Pentru a exista identitate de obiect între două acţiuni este suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este acelaşi în ambele acţiuni şi, chiar dacă în primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidentală un drept invocat de o parte, soluţia dată de instanţă are putere de lucru judecat într-o nouă acţiune în care se încearcă valorificarea aceluiaşi drept .
Esenţial este ca să nu se ajungă la două hotărâri contradictorii, în sensul că drepturile recunoscute prin prima hotărâre să nu fie contrazise prin hotărârea ulterioară, ceea ce trebuie să se verifice este dacă prin noua acţiune reclamantul nu urmăreşte acelaşi scop, ca în primul proces.
Esenţial este ca să nu se ajungă la două hotărâri contradictorii, în sensul că drepturile recunoscute prin prima hotărâre să nu fie contrazise prin hotărârea ulterioară, ceea ce trebuie să se verifice este dacă prin noua acţiune reclamantul nu urmăreşte acelaşi scop, ca în primul proces.
Decizia nr. 1259/8 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Administrativ
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr.4326/105/2009 creditoarea S.C. Y S.R.L. a solicitat în temeiul art.31 din Legea nr.85/2006 deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea S.C. V S.R.L. şi înscrierea creditoarei la masa credală cu suma de 50.647,39 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că iniţial debitoarea avut o datorie faţă de F V BM, reprezentând contravaloare facturi emise în perioada 3.11.2006 – 30.11.2006.
Prin contractul de cesiune de creanţă nr.1/1.07.2007 încheiat de F V BM în calitate de cedent cu creditoarea în calitate de cesionar creanţa în sumă de 50.647,39 lei a fost cesionată către S.C. Y S.R.L., creanţă ce nu mai poate fi recuperată din cauza stării de a debitoarei.
La termenul din data de 27.01.2010 dosarul nr.4326/105/2009 a fost conexat la dosarul nr.1534/105/2007 al Tribunalului Prahova privind pe aceeaşi debitoare, iar lichidatorului judiciar al acesteia i s-a pus în vedere de judecătorul sindic să verifice ultimele cereri de înscriere la masa credală.
La termenul din data de 5.03.2010 lichidatorul judiciar a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii S.C. Y S.R.L. şi excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la constatarea calităţii de creditor al societăţii S.C. Y S.R.L.
Prin sentinţa nr. 395/5.03.2010 s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de lichidator şi s-a respins cererea formulată de S.C. Y S.R.L de declararea în insolvenţă a debitoarei S.C. V S.R.L. şi înscrierea în tabelul creanţelor cu suma de 50.647,39 lei, ca existând autoritate de lucru judecat.
Împotriva sentinţei a declarat recurs creditoarea SC Yatros SRL arătând că sentinţa este criticabila, în sensul ca în speţa, nu exista autoritate de lucru judecat între acţiunile formulate de S.C. „Y” SRL, respectiv acţiunea în constatarea calităţii de creditor respinsă ca inadmisibilă şi cererea de declarare a insolvenţei.
Analizând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidenţă în cauză, precum şi sub toate aspectele conform art. 3041 C.pr. civ., Curtea a reţinut următoarele:
Prin sentinţa recurată, prima instanţă a admis excepţia autorităţii lucrului judecat şi a respins acţiunea formulată.
Puterea de lucru judecat – „ res iudicata pro veritate habetur” – , este reglementată în art. 1201 C.civ., ca o prezumţie legală absolută irefragabilă şi în art. 166 C.proc. civ. , ca o excepţie de fond , peremptorie şi absolută.
Pentru a exista putere de lucru judecat, trebuie să existe tripla identitate: de părţi, de obiect şi de cauză.
Cât priveşte primul element – părţile – se are în vedere nu prezenţa lor fizică la proces, ci prezenţa juridică, adică participarea la proces în nume propriu, sau în calitate de reprezentant.
În sfera noţiunii de obiect al cererii de chemare în judecată se include nu numai obiectul material (pretenţia concretă), ci şi dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului material.
Prin cel de-al treilea element – cauză – se înţelege fundamentul pretenţiei afirmate. Cauza nu se confundă cu dreptul subiectiv, dar nici cu mijloacele de dovadă ale faptelor pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile.
Or, prin sentinţa nr. 1182/12.06.2009, acţiunea în constatarea calităţii de creditor formulată de S.C. Y S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea a fost respinsă ca inadmisibilă, sentinţă devenită irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de S.C. Y S.R.L., prin decizia nr.1702/2.12.2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
În considerentele sentinţei s-a arătat că cesiunea invocată de S.C. Y S.R.L., respectiv contractul de cesiune de creanţă nr.1/1.07.2007 încheiat cu F V BM pentru creanţa în sumă de 50.647,39 lei pe care cedentul F V BM o avea faţă de debitoare la data de 30.06.2007 nu a produs efect în ceea ce o priveşte pe debitoare şi în consecinţă cesionarul nu este creditor al acesteia.
Este evident faptul că şi prin acea acţiune ca şi prin prezenta cerere de chemare în judecată scopul final urmărit de reclamanta recurentă S.C. Y S.R.L. este acelaşi în ambele acţiuni, respectiv se tinde la dobândirea calităţii de creditor al debitoarei SC SRL şi înscrierea la masa credală a acestei societăţi.
Aşa fiind, în mod corect prima instanţă a constatat intervenită autoritatea lucrului judecat.
Faţă de cele reţinute mai sus, Curtea constată că motivul de recurs invocat de recurentă, respectiv art. 304 pct.9 C.pr. civ. este nefondat.
Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 3041 şi 312 C.pr. civ., Curtea a respins recursul ca nefondat, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C.pr. civ.
