-art. 1 alin.1, art. 151din
Regiilor autonome nu le sunt aplicabile dispoziţiile procedurii insolvenţei reglementată de Legea nr. 85/2006, iar cererea de deschidere a procedurii insovenţei formulată de creditoare împotriva debitoarei regie autonomă este inadmisibillă.
Decizia nr. 1246 / 6 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Administrativ şi Fiscal
Creditoarea SC NP SA a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei RA SA, cu motivarea că are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sumă de 33.089,82 lei neachitată de debitoare cu mai mult de 30 zile anterioare formulării cererii.
Prin sentinţa nr. 810 /14.05.2010, Tribunalul Prahova a admis cererea creditorului SC NP SA împotriva debitoarei RA SA, în temeiul art.33 alin 6 din Legea privind procedura insolvenţei, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei, a desemnat administrator judiciar pe IP şi a dispus celelalte măsuri prevăzute de Legea 85/2006.
Tribunalul a reţinut că debitorul se află în încetare de plăţi, stare de fapt dovedită cu împrejurarea că nu a mai efectuat plăţi cu mai mult de 30 zile anterior datei deschiderii procedurii, iar creditorul are o creanţă comercială, certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitorului în cuantum de 33.089,82 lei dovedită cu titlurile de creanţă depuse la dosar.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs debitoarea RA SA.
În motivarea recursului, recurenta a invocat aplicarea nelegală a dispoziţiilor Legii 85/2006, prevederile Legii nr. 85/2006 nefiind aplicabile debitoarei in calitate de regie autonomă, iar dispoziţiile art. 151 din Legea nr. 85/2006, pentru a elimina posibilele erori, confuzii sau false asimilări ce pot apărea la momentul interpretării art.1 alin 1 din lege, care enumera agenţii economici asupra cărora se aplică această lege şi unde nu este enumerată şi forma de regie autonomă, prevăd că procedura aplicabilă regiilor autonome aflate în stare de se va stabili prin lege specială.
Recurenta a arătat regimul juridic diferit de înfiinţare şi organizare a societăţilor comerciale care sunt stabilite in privind societăţile comerciale şi categoria distinctă de agent economic de tip „regie autonomă”, care are cadru legal creat de Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Ploieşti nr. 5/1995. Legiuitorul, ca şi in cazul altor tipuri de agent economic exceptate de la aplicarea Legii nr. 85/2006 şi care au legi speciale de insolvenţă (societăţile comerciale cu capital majoritar de stat; instituţiile de credit- O.G. 10/2004 privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului instituţiilor de credit; societăţile de asigurări – Legea nr. 32 din 3 aprilie 2000 privind societăţile de şi supravegherea asigurărilor), indica un cadru normativ special, altul decât Legea 85/2006.
Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că S.C. IS SRL, în calitate de reprezentant legal, a solicitat Regiei prin adresa cu titlul de „notificare legală de plată” nr.616 din data de 18.06.2009, să achite către S.C. NP S.A. suma totală de 33050.52 lei constituită din 22331.43 lei debit si 10719.09 lei penalităţi, fără a prezenta documente justificative: facturi, contracte,comenzii sau/si titluri executorii, sentinţe judecătoreşti sau orice alt tip de acte/documente opozabile Regiei, anexând o situaţie contabilă in care sunt trecute intr-o simplă înşiruire matematică sume fără nici o relevanţă juridică, care să conducă cel puţin teoretic la indicarea preliminară a unei obligaţii de plata in sarcina Regiei.
Au solicitat, conform adresei nr.9418/03.07.2009, clarificările necesare, cu atât mai mult cu cât firma S.C. NP S.A. nu figurează cu nici o sumă în evidenţele financiar-contabile, în calitate de creditor al Regiei, nu au primit răspuns.
În totală contradicţie cu notificarea menţionată, fără a parcurge nici o etapă intermediară de rezolvare amiabilă, S.C. NP S.A. a introdus la Tribunalul Bucureşti – secţia a VII a comercială, o cerere introductivă de deschidere a procedurii insolvenţei conform Legii nr. 85/2006. Au invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bucureşti, excepţie care a fost admisă, iar pe fond au solicitat respingerea acesteia pentru neîndeplinirea condiţiilor cumulative şi obligatorii privind creanţele solicitate la plată ca fiind certe, lichide şi exigibile, s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii la Tribunalul Prahova.
A mai arătat recurenta că a efectuat relaţii comerciale contractuale (difuzare presă) doar cu fosta firma R, nu derulează nici un fel de relaţie comercială, civilă cu creditoarea, S.C. NP S.A. in calitate de firmă care a preluat firma R, se invocă la plata nişte sume ce apăreau in contabilitatea acesteia, nu s-a făcut dovada caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei.
Recurenta a solicitat să se constate că instanţa de fond a încălcat şi aplicat greşit legea Legea 85/2006, a apreciat nejustificată şi cu rea-credinţă cererea formulată asupra Regiei, fără absolut nici un probatoriu în susţinerea cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă, a solicitat admiterea cererii de suspendare a tuturor actelor de procedura sau conexe dispuse prin sentinţa recurată, până la soluţionarea caii de atac in fata instanţei de recurs, cererea de suspendare la care a renunţat la termenul de judecată din data de 6 septembrie 2010, a solicitat casarea în tot a sentinţei nr. 810/14.05.2010 pronunţată de Tribunalul Prahova – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi respingerea cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă.
Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, a dispoziţiilor legale incidente, precum şi a dispoziţiilor art.304-312 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa recurată, în baza dispoziţiilor art.33 alin 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, judecătorul sindic a admis cererea formulată de crditorul SC NP SRL şi a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei.
Tribunalul a reţinut că debitorul se află în încetare de plăţi, stare de fapt dovedită cu împrejurarea că nu a mai efectuat plăţi cu mai mult de 30 zile anterior datei deschiderii procedurii, iar creditorul are o creanţă comercială, certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitorului în cuantum de 33.089,82 lei, dovedită cu titlurile de creanţă depuse la dosar.
Debitoarea este regie autonomă, fiind înfiinţată în temeiul Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, în baza Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Ploieşti nr. 5/1995.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin.1 din Legea nr. 85/2006, procedura insolvenţei se aplică următoarelor categorii de debitori aflaţi în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă: societăţi comerciale, societăţi cooperative, organizaţii cooperatiste, societăţi agricole, grupuri de interes economic, orice altă persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice, iar conform art. 3 alin. 1 pct. 5, debitor în înţelesul legii este persoana fizică sau persoana juridică de drept privat, care face parte din una dintre categoriile prevăzute la art. 1 şi care este în stare de insolvenţă.
Mai mult, art. 151 din Legea nr.85/2006 prevede în mod expres că procedura aplicabilă regiilor autonome aflate în stare de insolvenţă se va stabili prin lege specială.
O asemenea lege specială nu a fost adoptată până la această dată de legiuitor.
Cum regiile autonome nu fac parte din categoria persoanelor juridice enumerate de art. 1 alin.1 din Legea nr. 85/2006, iar dispoziţiile art. 151 din aceeaşi lege prevăd că pentru regiile autonome urmează a fi adoptată o lege specială, rezultă în mod evident că regiilor autonome nu le sunt aplicabile dispoziţiile procedurii insolvenţei reglementată de Legea nr. 85/2006, iar cererea de deschidere a procedurii insovenţei formulată de creditoare împotriva debitoarei regie autonomă este inadmisibillă.
Pentru aceste motive, curtea a constatat că sentinţa recurată de deschidere a procedurii insolvenţei, este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legii procedurii insolvenţei, motiv de nelegalitate prevăzut de dispozţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, considerente pentru care a admis recursul, a modificat în tot sentinţa recurată şi a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei regie autonomă ca inadmisibilă.
