Dividendele nu reprezintă aport la capitalul social, ci beneficiul legal datorat acţionarilor, care este exigibil de la data aprobării bilanţului contabil.
(Decizia nr. 1334 din 1 noiembrie 2002 – Secţia a V-a comercială)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială, sub nr. 7473/2001, reclamanta SIF “O.” a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. “P.” S.A. pentru a fi obligată la plata unei sume de bani, o parte dividende aferente anului 1999 şi o parte dobânzi.
Prin Sentinţa civilă nr. 8569 din 5.11.2001, tribunalul a admis acţiunea astfel cum a fost formulată, pârâta fiind obligată şi la plata de cheltuieli de judecată.
Din analiza probatoriului depus la dosarul cauzei, tribunalul a constatat că pârâta datorează suma pretinsă de reclamantă cu titlu de dividende şi că situaţia de fapt este dovedită cu actele depuse la dosar, conform art. 1169- 1170 din Codul civil şi art. 46 din Codul comercial, astfel că, în baza art. 67 din Legea nr. 31/1990, republicată, art. 43 din Codul comercial şi art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000, a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei soluţii, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5, 9 şi 10 şi art. 3041 din Codul de procedură civilă, a declarat recurs pârâta, care a solicitat casarea hotărârii atacate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi respingerea acţiunii reclamantei ca prematur introdusă ori ca netemeinică şi nelegală.
în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susţinut că se află în termenul de distribuire a dividendelor, iar privitor la dobândă nu există temei juridic.
Curtea, analizând actele dosarului şi sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a respins recursul ca nefondat, conform art. 312 din Codul de procedură civilă, şi a răspuns printr-un considerent comun.
Recurenta nu contestă obligaţia de plată a dividendelor, ci numai obligaţia de plată a dobânzilor. Cu privire la acest aspect, Curtea reţine că dividendele nu reprezintă aport la capitalul social, ci beneficiul legal datorat acţionarilor, care este exigibil de la data aprobării bilanţului contabil, şi nu se poate primi apărarea recurentei-pârâte întemeiată pe dispoziţiile art. 65 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, care se referă la aportul acţionarilor la capitalul social şi care, într-adevăr, nu este purtător de dobânzi.
