Cauzele având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren extravilan, arabil (de fapt, anularea unui titlu de proprietate emis de comisia judeţeană de aplicare a Legii fondului funciar), intră în competenţa instanţei de drept comun -respectiv, judecătoria în a cărei rază teritorială se află terenul.
(Secţia de administrativ, sentinţa nr. 19/1998)
Prin cererea înregistrată la data de 29.04.1997 şi care a format obiectul dosarului nr. 694/1997 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ, reclamanta D.I. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Judeţeană pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a Judeţului Constanţa şi Comisia Comunală de aplicare a Legii nr. 18/1991 comuna Oltina, acelaşi judeţ, solicitând obligarea celor două pârâte la reconstituirea dreptului de proprietate, alături de ceilalţi moştenitori, asupra terenului din comuna Oltina, judeţul Constanţa în suprafaţă de 9,10 ha, din care extravilan arabil – 8,65 ha şi vie – 0,45 ha.
Prin sentinţa civilă nr. 824/9.09.1997, Curtea de Apel Bucureşti – secţia contencios administrativ a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Judeţene de fond funciar Constanţa, a dispus scoaterea ei din cauză şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta D.I., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991, judeţul Constanţa, şi Comisia Comunală de aplicare a aceleiaşi legi comuna Oltina, judeţul Constanţa, în favoarea Tribunalului Municipiului Bucureşti – secţia contencios administrativ.
Cauza a format obiectul dosarului nr. 461/1997 al Tribunalului Municipiului Bucureşti – secţia contencios administrativ.
La termenul din data de 7.01.1998, instanţa a pus în discuţie excepţia de necompetenţă materială. Reclamanta, prin apărător, a arătat că menţine pârâţii din cererea introductivă de instanţă, iar cu privire la excepţia ridicată a solicitat respingerea acesteia.
Instanţa constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe constând în teren extravilan arabil şi în teren ocupat cu vie. în concluziile scrise depuse de reclamantă se arată că punctul său de vedere este acela că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Curtea de Apel Bucureşti – secţia contencios administrativ. Sunt invocate dispoziţiile art. 37 alin. 2 din Legea nr. 18/1991. Se menţionează că terenul în litigiu a aparţinut statului şi că măsura de atribuire a acestor terenuri se face prin ordinul prefectului.
însă, prin cererea introductivă de instanţă se fac menţiuni cu privire la teren, în sensul că autorul reclamantei “a intrat în gospodăria colectivă” cu terenul în litigiu. în finalul cererii de chemare în judecată reclamanta precizează că abia în anul 1996, prin adeverinţa nr. 510/28.05.1996, se arată că face parte din moştenitorii care urmează a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 9,10 ha şi că la solicitarea ei de a i se elibera “certificat de proprietate”, acest lucru i-a fost refuzat.
Prin adeverinţa de proprietate nr. 510/28.05.1996, eliberată de Comisia comunală Oltina, judeţul Constanţa se atestă că reclamantei, alături de alte persoane fizice, i s-a stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea Comisiei judeţene nr. 1.539/23.08.1991, pentru suprafaţa de 9,10 ha, din care în extravilan arabil 8,65 ha şi vie, conform Regulamentului de aplicare a Legii fondului funciar.
Prin plângerea adresată Primăriei comunei Oltina şi înregistrată sub nr. 235/10.06.1996, reclamanta a solicitat anularea titlului de proprietate eliberat de Comisia judeţeană Constanţa.
Avându-se în vedere împrejurările mai sus relatate, în raport de prevederile art. 51 şi urm. din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, instanţa va admite excepţia de necompetenţă materială şi, în baza art. 158 şi art. 159 alin. 2 Cod proc. civ., va declina competenţa de soluţioare a cauzei în favoarea Judecătoriei Băneasa, judeţul Constanţa.
Notă: Prin decizia nr. I din data de 30.06. 1997 a Curţii Supreme de Justiţie s-a statuat că titlul de proprietate emis în aplicarea Legii nr. 18/1991 este act administrativ, în baza căruia se creează raporturi juridice civile, vizând dreptul de proprietate, dar instanţa căreia îi revine competenţa materială de a soluţiona cererile de anulare a acestuia este judecătoria, potrivit dispoziţiilor art. 1 pct. 2 Cod proc. civ..
