S.C. 2395/05.10.2012
Carte funciară
Soluţionarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în contextul unui cadrul procesual lărgit sub aspectul părţilor chemate în judecată.
Constată că prin acţiunea civilă funciară înregistrată sub acest număr de dosar la data de 2 mai 2012, astfel cum a fost completată la data de 25 mai 2012, reclamantul L. Z. a chemat în judecată pe pârâţii:
1.L. P.
2. L. I.
3.COMISIA LOCALĂ A. pentru STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR
4. COMISIA JUDEŢEANĂ S. pentru STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ asupra TERENURILOR S.,
5. PREFECTUL JUDEŢULUI S.
6. ASOCIAŢIA pentru APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI în ROMÂNIA – Comitetul H.
7. PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
8.CURTEA EUROPEANĂ a DREPTURILOR OMULUI
9.MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE – prin direcţia Agentul guvernamental pentru CEDO
10. PARLAMENTUL ROMÂNIEI
11. GUVERNUL ROMÂNIEI
solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună următoarele:
1)Să se constate că o parte din terenul ce i-a fost atribuit prin sentinţele civile nr.476/1992 şi nr. 711/2000 pronunţate de Judecătoria Mediaş, şi anume 3400 m.p./ din tarlaua 71 cu nr. top 2046/9 2000 m.p. şi din tarlaua 100 cu nr. top 2520/2 1400 m.p./ a fost în mod greşit inclusă în titlul de proprietate nr.543/16/1997 dar şi în procesul verbal;
2)Să se constate nulitatea absolută totală a procesului verbal de punere în posesie aferent titlului de proprietate nr.543/16, pentru fraudă la lege şi întocmire ilegală deoarece semnătura este executată în fals de către o persoană necunoscută şi nu de către cei trei solicitanţi L., iar suprafaţa de 3400 m.p. inclusă în acest titlu fusese deja atribuită reclamantului printr-o hotărâre judecătorească definitivă din anul 1992;
3)Să se constate încălcarea dreptului de acces la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi dreptului de proprietate privată, prevăzute atât de art.1 din Protocolul Adiţional al CEDO cât şi de art.6 al Convenţiei, datorată neexecutării unei hotărâri judecătoreşti definitive ce a fost pronunţată în anul 1992, dar şi a altor hotărâri;
4)Să se constate suferinţa psihică şi morală, stresul şi frustrarea generate de neexecutarea hotărârii judecătoreşti invocate, şi să fie despăgubit cu 20.000 lei.
În expunerea de motive a acţiunii introductive de instanţă reclamantul arată următoarele:
-prin sentinţa civilă nr.476/1992 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 2,54 ha teren şi, deşi sentinţa a fost confirmată prin hotărârea civilă 711/2000 nici până în prezent nu a fost pusă în executare;
-în anul 2004 reclamantul a depus o plângere la CEDO reclamând încălcarea art.6 din Convenţie , cauza fiind în curs de finalizare;
-parcelele de teren revendicate conform primului petit au fost incluse în mod greşit în titlul de proprietate al fraţilor pârâţi L. P. şi L. I., prin includerea lor în procesul verbal de punere în posesie cât şi în titlul nr. 543/16/1997 emis de comisia funciară locală A.;
-chiar fraţii pârâţi recunosc la interogatoriul ce le-a fost luat în dosarul civil nr.735/2012 că nu au semnat procesul verbal de punere în posesie atacat.
Acţiunea s-a întemeiat în drept pe dispoziţiile art.6 şi 13 din CEDO; art.20 şi 21 din României; HG nr.890/2005; art.274 din Cod pr.civ. şi jurisprudenţa CEDO.
Acţiunea nu s-a timbrat, fiind scutită de taxă judiciară în baza legilor funciare.
Legal citaţi, pârâţii au avut următoarea poziţie procesuală.
1)L. P. şi L. I. au solicitat respingerea acţiunii, sens în care au formulat întâmpinarea ataşată f.111 şi următoarele dosar.
2)Comisia locală A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Judeţeană Sibiu pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Prefectul Judeţului S., Asociaţia pentru apărarea drepturilor omului în România – Comitetul H. , Preşedintele României şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, deşi legal citaţi, nu au fost reprezentaţi la judecarea cauzei şi nu şi-au exprimat poziţia procesuală.
3)Ministerul Afacerilor Externe a formulat întâmpinare ataşată f.90 şi următoarele dosar, prin care solicită respingerea acţiunii şi invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, pe considerentul că atribuţiile acestui Minister – prin Ag. G. – sunt legate strict de reprezentarea Statului Român la Consiliul Europei, în faţa Comitetului Miniştrilor sau în alte proceduri în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Agentul Guvernamental neavând dreptul să intervină în înfăptuirea sau administrarea justiţiei.
Pe fond, acest pârât arată că până la data prezentă Curtea nu a pronunţat vreo hotărâre în cauza Lapădatu c/a României
În drept s-au invocat dispoziţiile O.G.94/1999 şi H.G. nr. 868/2003.
4)Parlamentul României – prin Camera Deputaţilor a formulat întâmpinarea ataşată f.90 şi următoarele dosar, prin care solicită respingerea acţiunii.
În justificarea acestei poziţii procesuale se arată de către acest pârât faptul că această structură a parlamentului nu are calitate procesuală pasivă în cauză, acesta fiind autoritate legiuitoare. Or conform dispoziţiilor legilor funciare raportul juridic dedus judecăţii subzistă doar între reclamant şi autorităţile ce au emis titlul de proprietate şi procesul verbal de punere în posesie atacate.
Parlamentul nu are competenţă /se susţine/nici în ceea ce priveşte procedura de punere în a hotărârilor judecătoreşti, motiv pentru care – din nou – nu are calitate procesuală pasivă nici cu privire la cererea reclamantului privind încălcarea dreptului de acces la justiţie, drept la un proces echitabil şi dreptului de proprietate privată.
5)În ceea ce priveşte pe pârâtul Guvernul României se constată că această autoritate a depus la dosar întâmpinarea ataşată f.193 şi următoarele, prin care întreaga apărare se face pe bază de excepţie.
Astfel, pârâtul apreciază că cererea completatoare, prin care s-a solicitat citarea sa în cauză, este tardiv formulată în raport de dispoziţiile art.132 şi 134 din codul de procedură civilă.
Apoi, pârâtul invocă excepţia lipsei capacităţii juridice a Guvernului României, deoarece acest organ nu are personalitate juridică şi nici patrimoniu, el putând sta în justiţie exclusiv în litigiile de administrativ, când sunt contestate actele pe care le adoptă în exercitarea atribuţiilor şi competenţelor sale.
Acelaşi pârât invocă şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, reclamantul neindicând ce drepturi subiective prevăzute de lege ar fi fost încălcate de Guvern.
În subsidiar, pârâtul Guvernul României arată că dacă reclamantul îşi va schimba temeiul juridic al acţiunii şi va invoca Legea nr.554/2004, pentru această eventualitate invocă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Mediaş, judecarea cauzei urmând să fie făcută de Secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Alba Iulia.
Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine cele ce urmează:
Reclamantul a sesizat instanţa cu o acţiune funciară /petitele 1 şi 2/; un petit de despăgubiri / nr.4/ dar şi un capăt de cerere vizând pretinsa încălcare a art.6 paragraful 1 din Convenţie, respectiv încălcarea art.1 din primul Protocol adiţional la Convenţie/petitul 3/.
În ceea ce priveşte primele 2 capete de cerere instanţa constată că finalitatea urmărită de reclamant este aceea de a se desfiinţa procesul verbal de punere în posesie aferent titlului de proprietate nr.543/16 şi – pe cale de consecinţă – şi anularea titlului emis în baza procesului verbal atacat ( acte f.8-11 dosar), urmând ca parcelele de teren identificate să intre în proprietatea sa.
Potrivit sentinţei civile nr.790/18 aprilie 2012, pronunţată în dosar civil nr.735/257/2012 de Judecătoria Mediaş , procesul verbal şi titlul de proprietate nr. 543/16/1997 au făcut obiectul şi altor litigii şi prin soluţiile pronunţate cu autoritate de lucru judecat cele două acte au fost validate şi terenurile cuprinse în titlu au fost partajate în natură şi atribuite fraţilor din litigiu L. I., L. P. şi L. Z.. A se vedea în acest sens dosarele ataşate nr. 4151/1996 al Judecătoriei Mediaş, nr.2852/1999 al Tribunalului Sibiu şi nr.850/2000 al Curţii de Apel Alba Iulia.
În aceste condiţii instanţa apreciază că o nouă punere în discuţie a validităţii celor două acte, chiar solicitată într-un cadru procesual mult lărgit sub aspectul părţilor acţionate în judecată, este inadmisibilă.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ. în rela?ia dintre parţi aceasta prezum?ie are caracter absolut, înseamnă ca nu se poate introduce o noua ac?iune in cadrul căreia sa pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătore?te anterior.
Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesita?ii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instan?elor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justi?ie nu este unul absolut, el poate cunoa?te limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
În raport de considerentele de fapt şi de drept sus enunţate instanţa constată că în cauză operează autoritatea de lucru judecat şi văzând prevederile art. 166 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora : „Excep?ia puterii lucrului judecat se poate ridica, de păr?i sau de judecător, chiar înaintea instan?elor de recurs.”, va respinge cererea acţiunea reclamantului faţă de fraţii pârâţi dar şi faţă de cele două comisii funciare.
În privinţa petitului nr.3 instanţa constată că reclamantul are pe rolul Curţii
Europene a Drepturilor Omului o cerere având exact acest obiect şi care a fost foarte bine documentată, în curs de soluţionare, aşa încât nu justifică nici un interes în a solicita instanţei de fond să se pronunţe pe această chestiune . Prin urmare, şi acest capăt de cerere urmează să fie respins.
Legat de petitul de despăgubiri formulat de reclamant instanţa constată că acesta este prematur dar şi lipsit de interes în acest moment, soluţia ce urmează să fie pronunţată de CEDO în cauza L. împotriva României aflată pe rol urmând să vizeze şi o eventuală reparaţie financiară , motiv pentru care şi acesta urmează să fie respins.
În privinţa apărării făcute de pârâţii ce au formulat întâmpinare instanţa găseşte toate excepţiile invocate ca fiind întemeiate şi urmează să fie admise, acţiunea reclamantului faţă de aceştia urmând – de asemenea – să fie respinsă, ca şi faţă de pârâţii ce nu şi-au exprimat poziţia procesuală: ASOCIAŢIA pentru APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI în ROMÂNIA – Comitetul H., PREŞEDINTELE ROMÂNIEI şi CURTEA EUROPEANĂ a DREPTURILOR OMULUI.
Calitatea procesuală pasivă într-un proces presupune o identitate între pârâtul chemat în judecată şi : persoana obligată în raportul obligaţional dedus judecăţii de reclamant; persoana care neagă dreptul reclamantului; persoana faţă de care reclamantul doreşte să îşi stabilească existenţa unui drept real; persoana în patrimoniul căreia reclamantul doreşte să dovedească inexistenţa unui drept real, etc. . Pârâţii din cauză nu se află în vreuna din situaţiile enumerate , mai ales având în vedere precizările făcute de reclamant, la solicitarea instanţei, la termenul de judecată din data de 25 mai 2012 (încheiere de şedinţă fila 77 dosar), motiv pentru care acţiunea reclamantului se va respinge faţă de toţi pârâţii.
