Prin sentinţa civilă nr. 5980/14.05.2008, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul P.M., împotriva pârâtei P.M., pentru divorţ; reclamantul a fost obligat să-i plătească pârâtei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei faptul că părţile s-au căsătorit la data de 20.10.1983, iar din căsătoria părţilor nu au rezultat copii.
Probaţiunea testimonială administrată în cauză, coroborată cu înscrisurile depuse la dosar, nu confirmă existenţa unei situaţii care să ateste în mod real faptul că relaţiile dintre soţi sunt grav şi iremediabil deteriorate, iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Faptul că soţii locuiau în camere separate nu poate fi considerat ca şi o consecinţă a deteriorării relaţiilor dintre ei, dată fiind, pe de o parte, vârsta lor, precum şi situaţia concretă potrivit căreia, fiind amândoi suferinzi de diverse boli, era firesc ca fiecare să aibă propriul spaţiu privat şi să nu doarmă în aceeaşi cameră, cu atât mai mult cu cât situaţia sanitară a reclamantului era mult mai dificilă, el neputându-şi controla funcţiile fiziologice, astfel cum au declarat martorii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, reclamantul, arătând că argumentele primei instanţe sunt neîntemeiate şi subiective, instanţa interpretând depoziţiile martorilor audiaţi în cauză într-o singură direcţie, fără să observe contradicţiile dintre acestea, eventualele implicaţii şi relaţiile de ataşament pe care le are pârâta cu martorii propuşi.
Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 597/A/06.11.2008, a admis apelul reclamantului, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul admiterii acţiunii reclamantului, astfel: a fost desfăcută căsătoria dintre părţi din vina ambilor soţi; s-a dispus reluarea de către pârâtă a numelui avut anterior căsătoriei, acela de M.; pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului apelant suma de 1.029,72 lei cheltuieli de judecată în fond şi în apel.
La pronunţarea acestei soluţii s-a reţinut că nu se poate argumenta, în baza probaţiunii testimoniale administrate, că deteriorarea relaţiilor dintre soţi nu este atât de gravă încât să facă posibilă continuarea căsătoriei.
Întrucât în cauză a fost dovedită existenţa unor motive temeinice care au condus la deteriorarea relaţiilor de căsătorie a soţilor, iar continuarea acesteia nu mai este posibilă, acţiunea de se impune a fi admisă în baza art. 38 C.fam.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâta P.M., solicitând ca, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C.pr.civ., să se admită recursul, să se modifice hotărârea atacată şi să se menţină hotărârea instanţei de fond, în sensul respingerii cererii de divorţ ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea recurată este nelegală, întrucât instanţa de apel a admis cererea de divorţ fără să mai administreze vreo probă nouă, deşi instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt şi a probelor administrate.
Judecarea recursului a fost suspendată în temeiul art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, republicată, până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 şi art. 38 C.fam., coroborat cu art. 614 C.pr.civ., la termenul de judecată din data de 27.02.2009.
La data de 14.06.2010 avocata C.M., în calitate de mandatar al reclamantului, a solicitat repunerea pe rol a cauzei, arătând că reclamantul a decedat la data de 07.10.2009, astfel încât, se impune constatarea lipsei capacităţii de exerciţiu a acestuia, în sensul art. 42 şi urm. C.pr.civ., în susţinerea acestei cereri fiind depus certificatul de deces seria DS nr. 883320.
La data de 08.09.2011 pârâta recurentă a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a solicitat instanţei să ia act de încetarea căsătoriei dintre recurentă şi reclamant, ca urmare a decesului acestuia din urmă la data de 07.10.2009, invocând în susţinerea acestei cereri prevederile art. 37 teza finală C.fam., art. 614, art. 616, art. 619 alin. 2 C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 09.09.2011, Curtea a pus în discuţia părţilor acest motiv de recurs de ordine publică, invocată atât de către pârâta recurentă, cât şi de către mandatara reclamantului decedat, respectiv, excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantului intimat P.M..
Atât reprezentanta pârâtei recurente, cât şi mandatara reclamantului decedat, au solicitat admiterea acestui motiv de recurs de ordine publică.
Examinând recursul prin prisma acestui motiv de recurs de ordine publică, respectiv, incidenţa în cauză a excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantului intimat, Curtea constată că acesta este fondat în aceste limite, motivat pe următoarele considerente:
Potrivit art. 37 alin. 1 C.fam., căsătoria încetează prin moartea unuia dintre soţi sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre ei.
Aşadar, în conformitate cu dispoziţiile art. 37 alin. 1 C.fam., căsătoria încetează de drept prin moartea oricăruia dintre soţi.
Întrucât, potrivit art. 39 alin. 1 C.fam., căsătoria este desfăcuta din ziua când hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul a rămas irevocabilă, iar în speţă, reclamantul a decedat anterior rămânerii irevocabile a hotărârii de divorţ, Curtea constată că în cauza de faţă, căsătoria dintre părţi a încetat de drept, prin decesul soţului reclamant.
Dacă în cursul procesului de divorţ, chiar în instanţa de recurs, unul dintre soţi a decedat, instanţa va trebui să dispună închiderea dosarului, căsătoria încetând prin deces conform art. 37 C.fam. (a se vedea în acest sens Tribunalul Suprem, Decizia civilă nr. 252/1954, în C.D. 1952 – 1954, vol. I, pag. 147; Tribunalul Suprem, Decizia civilă nr. 2047/1955, în C.D. 1955, vol. I, pag. 221; Tribunalul Judeţean Botoşani, Decizia civilă nr. 346/19.09.1983, în R.R.D. nr. 3/1984, pag. 69).
Aşa fiind, în temeiul considerentelor mai sus expuse şi a prevederilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., rap. la art. 41 alin. 1 C.pr.civ., coroborat cu art. 5 şi art. 7 din Decretul nr. 31/1954, Curtea va admite recursul în parte, în limitele motivului de recurs de ordine publică, conform dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., Curtea va respinge cererea avocatei C.M., de obligare a pârâtei recurente la acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, în sumă de 500 lei, justificate prin chitanţa depusă la dosar, având în vedere că plata acestui onorariu s-a făcut la data de 24.08.2011, după decesul reclamantului intimat P.M., situaţie în care reclamantul decedat nu mai poate pretinde obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată, dată fiind incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 41 alin. 1 C.pr.civ., coroborat cu art. 5 şi art. 7 din Decretul nr. 31/1954. (Judecător Carmen Maria Conţ)
