Actul administrativ reprezintă o manifestare unilaterală a emitentului său, generatoare de efecte juridice, respectiv de drepturi şi obligaţii. Această trăsătură a actului administrativ-fiscal îl deosebeşte de alte manifestări de voinţă (răspunsuri, adrese, puncte de vedere etc.), care nu creează drepturi şi obligaţii, având un caracter orientativ sau informativ pentru destinatar. De esenţa actului administrativ-fiscal este caracterul lui executoriu în privinţa celui căruia i se adresează.
Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1780 din 25 iunie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 337/26.01.2010, pronunţată de Tribunalul Maramureş, s-au respins excepţiile invocate de pârâta Administraţia Finanţelor Publice Baia Mare.
S-a admis acţiunea promovată de reclamanta S.C. T. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Finanţelor Publice Baia Mare şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş şi, în consecinţă, s-a dispus anularea actelor administrativ-fiscale nr. 20749/10.06.2009 şi nr. 16104/14.04.2009, emise de Administraţia Finanţelor Publice Baia Mare, precum şi adresa-extras de cont nr. 1973/04.02.2009.
S-a constatat că reclamanta nu datorează suma de 5.593 lei debit şi sumele calculate cu titlu de accesorii. Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut că la data de 29.08.2006 organele Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului de Poliţie a Judeţului Maramureş s-au sesizat din oficiu despre faptul că învinuita B.F.T., în calitate de administrator al S.C. T. S.R.L. Baia Mare, având ca obiect de activitate principală comerţul cu obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte, a expus spre vânzare în 25.08.2006, când s-a efectuat un control economic la boxa nr. 136, situată în complexul comercial din Baia Mare, diverse obiect de îmbrăcăminte (cu etichete de prezentare în limba poloneză) pe care le-a adus din Ungaria, prezentând ca acte de provenienţă facturi emise de diverse din Bucureşti.
La data de 25.09.2007, Activitatea de Control Fiscal Maramureş a efectuat o inspecţie fiscală la S.C. T. S.R.L., perioada supusă verificării fiind 1.01.2005 – 30.06.2006, sens în care a fost întocmit raportul de inspecţie fiscală înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice Baia Mare, sub nr. 1159/26.09.2007.
În cuprinsul acestui raport se menţionează că organele de poliţie au pus la dispoziţia inspectorilor de specialitate, o serie de documente extracontabile, respectiv 5 caiete conţinând înscrisuri olografe referitoare la stocurile de marfă existente la societate la sfârşitul fiecărei luni. În timpul verificării, s-a reţinut faptul că stocurile de marfă evidenţiate în sunt mult mai mici decât cele din înscrisurile olografe, prin urmare, diferenţa dintre ele reprezintă venituri realizate şi neînregistrate în evidenţa contabilă. S-au calculat următoarele obligaţii fiscale faţă de bugetul statului: 4.331 lei – impozit pe profit, 2.256 lei – impozit pe veniturile micro întreprinderilor şi 2.139 lei – T.V.A., în total 28.255 lei, la care sau calculat dobânzi şi penalităţi de întârziere.
La data de 23.01.2008, i se aduce la cunoştinţă reclamantei conţinutul inspecţiei fiscale, aspect ce rezultă din declaraţia dată cu această ocazie. Totodată, reclamanta a contestat concluziile inspecţiei şi a solicitat efectuarea unei expertize contabile pe cheltuiala sa. Aceeaşi solicitare este reformulată în data de 21.04.2008.
Prin expertiza contabilă efectuată în dosarul penal nr. 2251/P/2006 s-a precizat faptul că obligaţiile fiscale nu au fost corect stabilite prin actul de control, concluzionându-se faptul că suma totală datorată de societate este de 21.783 lei. Concluziile expertizei nu au fost contestate de intimate şi nu s-a cerut nici efectuarea altei expertize contabile.
Prin Ordonanţa pronunţată la data de 29.01.2009, în dosarul nr. 2251/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, s-a dispus încetarea urmării penale faţă de învinuita B.F.T., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, reţinându-se că prejudiciul în sumă de 21.783 lei, reprezentând obligaţii fiscale, a fost acoperit.
Ordonanţa menţionată, prin care s-a stabilit cuantumul prejudiciului cauzat la nivelul sumei de 21.783 lei, a rămas definitivă, nefiind contestată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş în condiţiile art. 278 alin. (3) C.proc.pen., deşi soluţia a fost comunicată procedural.
În aceste condiţii, faţă de împrejurarea că suma datorată de societatea a fost stabilită la suma de 21.783 lei şi a fost achitată în întregime, acţiunea a fost admisă potrivit dispozitivului.
În consecinţă, pârâtele ar fi trebuit să modifice situaţia fiscală a reclamantei în raport de soluţia juridică pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare.
Prin adresa nr. 16104/14.04.2009 şi extrasul de cont 1973/04.02.2009, reclamantei i s-a comunicat faptul că datoria societăţii este de 16.276 lei, iar ca urmare a contestaţiei înregistrată sub nr. 99765/18.05.2009, prin adresa nr. 20749/10.06.2009, organele fiscale i-au sugerat reclamantei să se adreseze instanţei de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Baia Mare, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
În motivare se arată că în mod greşit instanţa de fond a interpretat actele juridice deduse judecăţii, schimbând natura şi înţelesul acestora. Actele contestate de reclamantă, şi catalogate de prima instanţă drept acte administrativ-fiscale, respectiv adresa extras de cont nr. 1973/04.02.2009, actul nr. 16104/14.04.2009 şi actul nr. 20749/10.06.2009, nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 41 şi art. 43 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta intimată SC T. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea hotărârii atacate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs în cuantum de 1.500 lei.
Cu privire la acest recurs, Curtea are în vedere următoarele:
Excepţia inadmisibilităţii a fost corect formulată în cauză şi ea trebuia admisă. Potrivit art. 205 C.proc.fisc., împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrativ-fiscale se poate formula contestaţie. Art. 41 C.proc.fisc. defineşte actul administrativ astfel: „În înţelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale”.
Actul administrativ reprezintă o manifestare unilaterală a emitentului său, generatoare de efecte juridice, respectiv de drepturi şi obligaţii.
Această trăsătură a actului administrativ-fiscal îl deosebeşte de alte manifestări de voinţă (răspunsuri, adrese, puncte de vedere etc.), care nu creează drepturi şi obligaţii, având un caracter orientativ pentru destinatar.
De esenţa actului administrativ-fiscal este caracterul lui executoriu în privinţa celui căruia i se adresează.
Potrivit art. 110 alin. (3) C.proc.fisc., „titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii”.
Recurenta a solicitat anularea a două adrese, respectiv adresa nr. 16104/14.04.2009 şi nr. 20749/10.06.2009. În nici unul dintre aceste acte nu sunt evidenţiate creanţe cu caracter fiscal, nici unul nu stabileşte obligaţii de plată a unor creanţe fiscale, în sarcina reclamantei.
Faptul că în adresa nr. 16104/14.04.2009 se fac trimiteri la obligaţiile fiscale cu care figurează reclamanta în evidenţele Administraţiei Finanţelor Publice Baia Mare şi este explicat de unde ar rezulta suma datorată, nu conferă acestei adrese natura unui act administrativ-fiscal sau a unui titlu de creanţă, ce ar putea fi contestat în procedura prevăzută de art. 205 şi urm. C.proc.fisc.
Nici adresa nr. 16104 şi nici cea cu nr. 20749, nu au caracter executoriu şi nu stabilesc obligaţii de plată. Ele au natura unor acte de informare fără consecinţe asupra drepturilor sau obligaţiilor părţilor.
Faţă de aceste două acte şi în raport de conţinutul lor, reclamanta nu avea deschisă calea contestaţiei prevăzute de art. 205 C.proc.fisc.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ. se va admite recursul declarat de pârâta Administraţia Finanţelor Publice Baia Mare împotriva sentinţei civile nr. 337/26.01.2010, a Tribunalului Maramureş ce va fi modificată în totalitate, în sensul că se va respinge acţiunea ca inadmisibilă.
(Judecător Delia Marusciac)
